Legal Nature of Pauline Action (III)
DOI:
https://doi.org/10.54481/Keywords:
pauline action, legal nature, Pauline theory, creditor, debtor, fraudAbstract
From a practical point of view, there is no longer a need for a consolidated theory of the Pauline action to explain all its aspects, but it would be sufficient to evoke the general principle in the form of the prohibition of defrauding the rights of creditors, which should be developed in a praetorian way through judicial precedents. The Pauline action is built on some derogations from the fundamental principles of civil law, namely the principle of freedom of contract, the relativity of the effects of the contract and the inviolability of property.
References
1 Poalelungi, M., & Fală, N. (2024). Natura juridică a acțiunilor Pauliene — I. Colecția științifică «InterConf» , (199), 194-202. Poalelungi, M., & Fală, N. (2024). Natura juridică a acțiunilor Pauliene — II. Colecția științifică «InterConf», (199), 203-212.
2 Paulus G. Sinn und Formen der Gläubigeranfechtung // Archiv für die civilistische Praxis, 155. Bd., H. 4/5 (1956) apud, Усачева К.А., Основы внеконкурсного оспаривания в немецком и австрийском праве. Вестник экономического правосудия Росийской Федерации. 2017. № 11, p. 135-136.
3 Gerhardt W. Die systematische Einordnung der Gläubigeranfechtung. Göttingen, 1969, apud Usacheva p. 135-136.
4 Expunerea succintă a teoriei numite în doctrina germană și austriacă, cât și a criticii acesteia în baza cărora a fost elaborat prezentul studiu a se vedea Коциоль Х., Основы и спорные вопросы оспаривания действий должника, совершенных во вред его кредиторам (начало). Вестник гражданского права. 2017. № 3, p. 258, Усачева К.А., op. cit., p. 135-136.
5 Pe larg a se vedea lucrarea noastră dedicată analizei inopozabilității pauliene — Fală, Nicolae, Poalelungi, Mihail. Unenforceability — the paulian action’s admission effect. In: Journal Legal and Administrative studies (JLAS), 2022, nr. 2(27), p. 180 și urm.
6 Art. 898 alin.(1) Cod civil modernizat prevede expres efectul inopozabilității strict „față de creditorul care a depus acțiunea revocatorie, cît și față de toți ceilalți creditori care, putînd depune acțiune revocatorie, au intervenit în cauză”. Deci, creditorul paulian nu concurează cu ceilalți creditori care au omis să intervenă în procesul paulian. O asemenea poziție preferențială nu poate fi anihilată prin interpretări eronate ale normelor pauliene.
7 Se înțelege că coproprietatea nu poate fi privită ca excepție de la exclusivitatea proprietății. În aces caz dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor subiecți în proporțiile respective, dar nu există mai multe drepturi de proprietate concomitente asupra aceluiași bun. Exclusivitatea proprietății este justificată de fiecare dată în acțiunile petitorii.
8. Pentru expunere și critică în baza cărora a fost elaborat prezentul studiu a se vedea Коциоль Х., op. cit., p. 259-161, Усачева К.А., op. cit., p. 135-136.
9 Cu titlu de exemplu putem face trimitere la Dobrev D., Mijloace juridice de conservare a patrimoniului debitorului. București: Hamangiu 2018, p. 114 și următoarele.
10 Pentru dezvoltări a se vedea prima și a doua parte a prezentei lucrări.
11 Art. 99 din Codul de executare este destinat acestei proceduri de executare silită.
12 Un act lovit de nulitate nu poate fi declarat inopozabil, or acestea se exclud reciproc.
13 Teoria este expusă după lucrarea Скловский К.И., Сделка и её действие. Комментарий Главы 9 ГК РФ. Принцип добросовестности (4-е изд., доп.). Москва: Статут 2023, p. 203-206
14 În dreptul privat al Federației Ruse nici nu este recunoscută legal acțiunea Pauliană (contestarea individuală), ci doar acțiunea în anularea actelor frauduloase în dreptul insolbabilității.
15 Гражданский кодекс Российской Федерации (часть первая) от 30.11.1994 № 51-ФЗ (ред. от 03.08.2018) (с изм. и доп., вступ. в силу с 01.06.2019) // СЗ РФ. 1994. № 32. Ст. 3301.
16 A se vedea pe larg Концепция развития гражданского законодательства Российской Федерации. Вступ. ст. А.Л. Маковского. Москва: Статут, 2009, 160 p.
17 Este vorba despre § 135 și 136 BGB, care reglementează efectele actelor juridice încheiate cu încălcarea interdicției legale de înstrăinare (care este o varietate a interdicțiilor legale conform § 134 BGB). Sancțiunea numitelor acte juridice este anume inopozabilitatea și nu nulitatea, pentru care a optat legiuitorul Codului civil modernizat în norma corespondentă de la art. 344.
18 Prof. Скловский К.И. exemplifică prin situațiile lichidării persoanei juridice parte a actului juridic și imposibilitatea acestuia de a primi și poseda prestația ce urmează a-i fi restituită (cum ar fi ipoteza unor bunuri imobile complexe gestionarea cărora necesită un anumit personal și alte resurse) — a se vedea op. cit., p. 204.
19 În context este important a menționa că în temeiul art. 166 și 167 Cod civil al Federației Ruse, dobânditorul bunului care a contractat cu debitorul în condițiile existenței interdicției aplicate, nu are dreptul la acțiune privind contestarea acestui contract (soluție perfect valabilă și în dreptul nostru reieșind din regulile stabilite la art. 14 Cod civil modernizat). În scopul restituirii prețului achitat, acesta însă nu va fi lipsit de dreptul la rezoluțiune sau eventual la acțiunea privind îmbogățirea nejustificată.
20 Preferința creată în rezultatul admiterii acțiunii pauliene poate fi utilizată și în detrimentul scopului urmărit de legiuitor: protecția creditorilor. La înstrăinarea frauduloasă poate fi complice chiar însăși creditorul „prejudiciat”, care intenționează să se debaraseze de creditorii concurenți.
21 La fel ca și în cazul inopozabilității instituite de art. 895 din Codul civil modernizat, sancțiunea prevăzută la art. 174.1. alin.(2) din Codul civil al Federației Ruse nu este nulitatea sau ineficiența actului juridic încheiat cu încălcarea interdicției (actelor frauduloase în ipoteza acțiunii Pauliene), ci dimpotrivă, „ultraeficiența” unui asemenea act juridic, legea fiind cea care instituie efecte juridice suplimentare.
22 Soluția propusă de prof. Скловский К.И. este expres reglementată la art. 898 alin.(2) Cod civil modernizat care prevede că În cazul în care terțul contractant sau beneficiarul nu poate restitui prestația datorată, creditorul poate pretinde valoarea ei bănească conform dispozițiilor legale privind îmbogățirea nejustificată.
23 Expunerea teoriei ineficienței de garantare a intereselor creditorilor se face conform lucrării prof. Коциоль Х., op. cit., p. 258 și urm.
24 Paulus G. Sinn und Formen der Gläubigeranfechtung // Archiv für die civilistische Praxis, 155. Bd., H. 4/5 (1956) apud, Усачева К.А., op. cit., p. 135-136.
25 Ideile principale ale teoriei ineficienței de garantare a intereselor creditorilor nu sunt originale prin esența lor, având în prim plan funcția patrimoniul de garantare a creditorilor chirografari. Mai degrabă originalitatea constă, după cum vom vedea infra, în abordarea și viziunea propusă de autor și adepții acestei teorii.
26 Se are în vedere realizarea silită, or în caz de neexecutare a obligației la scadență de către debitor, creditorul de regulă încă nu poate recurge la executarea (realizare) silită a creanței sale, ci are la dispoziție remedii de neexecutare care îi pot asigura obținerea unui titlu executoriu.
27 Caracterul de excepție al acțiunii pauliene reprezintă un reprer major la aplicarea sa practică. Cu titlu de exemplu, aceasta determină interpretarea restrictivă a normelor pauliene, inadmisibilitatea aplicării prin analogie, sarcina probațiunii și altele.
28 Se înțelege că sensul „răspunderii” este cel de la art. 888 alin.(1) Cod civil.
29 În mod evident, creditorul acordă credit în considerarea stării patrimoniale a debitorului la data încheierii actului și ar fi cu totul injust și disproporționat ca actio Pauliana să-i permită accesul la bunurile ieșite din patrimoniul debitorului înainte de nașterea creanței.
30 Această teză fundamentală pentru teoria ineficienței de protecție a intereselor creditorilor are suport juridic expres în Codul civil modernizat și anume la art. 888 alin.(1) care prevede că „Debitorul răspunde cu întregul său patrimoniu pentru obligațiile sale. Patrimoniul debitorului servește drept garanție comună a creditorilor săi”.
31 Considerăm important a remarca faptul că puterea de dispoziție a proprietarului nu reprezintă un drept subiectiv distinct de însăși dreptul de proprietate așa cum afirmă adepții triadei prerogativelor proprietății. În context reținem norma de principiu de la art. 500 alin. (1) Cod civil modernizat care dispune că „proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului”. Nu întâmplător cuvântul „drept” este folosit la singular.
32 Toate aceste elemente confirmă o dată în plus caracterul personal al acțiunii pauliene.
33 Dorim să accentuăm, pentru a evita interpretări distorsionate a caracterului de ordine publică a funcției de garanție a patrimoniului, că actele frauduloase nu pot fi calificate ca acte juridice ce contravin ordinii publice și cu atât mai mult bunelor moravuri. În lipsa unor elemente de calificare juridică corespunzătoare, acțiunea de constatare a nulității absolute a unui act fraudulos în sens paulian pe temeiul art. 334 alin.(1) Cod civil modernizat urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
34 Conform art. 898 alin.(2) Cod civil modernizat „În cazul în care terțul contractant sau beneficiarul nu poate restitui prestația datorată, creditorul poate pretinde valoarea ei bănească conform dispozițiilor legale privind îmbogățirea nejustificată”. Disonanța redacțională a normei citate cu art. 898 alin.(1) Cod civil modernizat este evidentă, or posibilitatea urmării prestației primite de către terțul contractant și „restituirea” acesteia se exclud reciproc. Considerăm că deficiența semnalată este doar de ordin redacțional, or sensul sintagmei „nu poate restitui prestația” de la art. 898 alin.(2) Cod civil urmează a fi înțeleasă în sensul imposibilității obiective de urmărire a numitei prestații în sensul art. 898 alin.(1) Cod civil modernizat.
35 A dispune de propriile bunuri în mod determinat reprezintă o conduită licită.
36 Pentru detalii cu privire la această formă de îmbogățire nejustificată în dreptul german a se vedea Шапп Я. Основы гражданского права Германии. Пер. с нем. К. Арсланова. Москва: БЕК, 1996, p. 100-103; Новак Д.В., Неосновательное обогощение в гражданском праве. Москва: Статут, 2010, p. 102.
37 Pericolul pentru creditor în cazul asumării de către debitor a unei noi obligații derivă din imposibilitatea contestării plății efectuate cu preferință.
38 Codul civil modernizat reglementează expres specificul contestării garanțiilor acordate de debitor în dauna creditorului la art. 896. Iar protecția drepturilor creditorilor în cazul renunțării la drept (real sau de creanță) se face prin mecanisme specifice fără a fi necesară recurgerea la acțiunea Pauliană.
39 De fapt valabilitatea creanței asumate de debitor nu se contestă, ceea ce duce la ideea acordării preferinței creditorului paulian în raport cu terțul contractant. Deși în acest context există mai multe chestiuni controversate care urmează a fi examinate și soluționate în mod particular.
40 Дернбург Г. Пандекты. Обязателственное право. Том 2. Вып. 3 рус. перевода. Москва: f.e., 1911, p. 373. Pentru o opinie similară a se vedea Дождев Д.В., Римское частное право. Учебник для вузов. Под ред. Нерсесянца В.С. Москва: Инфра М — Норма, 1996, p. 457 și Санфилиппо Ч., Курс римского частного права: Учебник; пер. с. итал. И.И. Маханькова; под общ. ред. Д.В. Дождева. Москва: Норма 2007, p. 301.
41 Nu întâmplător Digestele debutează cu definiția lui Celsius ius est ars boni et aequi — a se vedea Дигесты Юстиниана. Перевод с латинского. Т. I. 2-е изд., испр. Отв. ред. Л.Л. Кофанов. Москва: Статут 2008, p. 82-83; iar Instituțiile lui Iustinian debutează cu definiția științei dreptului Iuris prudentia est diuinarum atque humanarum rerum notitia, iusti atque iniusti scientia (știința dreptului reprezintă cunoașterea divinului și umanului, capacitatea de a distinge ceea ce este echitabil de ceea ce este nedrept) — a se vedea Институции Юстиниана. Перевод Д. Расснера, под ред. Л.Л. Кофанова, В.А. Томсинова. Москва: Зерцало 1998, p. 15-16.
42 Textul integral al numitei Legi poate fi accesat la http://www.gesetze-im-internet.de/anfg_1999/. Pentru traducerea acestuia în limba rusă a se vedea Усачева К.А., op. cit., p. 164-169.
43 Lesne de înțeles că reglementarea acțiunii Pauliene în Codul civil modernizat are nevoie de suficient timp pentru a putea fi acumulată practica judiciară care să poată servi, la rândul său, ca „material” pentru elaborarea viitoarelor teorii și cercetări juridice la subiect.
44 În sens tehnic, potrivit dreptului strict, conduita de rea-credință reprezintă acea conduită licită care afectează într-un fel sau altul sfera juridică a altei persoane. Din această perspectivă conduita de rea-credință în mod principial nu poate fi calificată ca delict.
45 Pentru cercetarea complexă a precedentului judiciar în dreptul englez a se vedea Кросс Р., Прецедент в английском праве. Пер. с англ. Т.В. Апаровой. Под общей ред. Ф.М. Решетникова. Москва: Юридическая литература, 1985. Viața juridică autohtonă este marcată la etapa actuală de tendința unificării practicii judiciare. În acest sens a fost adoptată Legea nr. 246 din 31.07.2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție), care atribuie caracter obligatoriu jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. Cu regret însă nici numita Lege și nici nota informativă aferentă nu vorbește deschis și despre precedentul judiciar ca mecanism tehnic (juridic) de creare și unificare a practicii judiciare consolidate, lipsa căreia se resimte atât de tare în țara noastră.
