Regimul juridic al procedurii de obţinere şi retragere a licenţei pentru activitate în regim duty-free

Mariana ODAINIC, doctor în drept, conferenţiar universitar (ORCID: 0000-0001-9895-3915)

Issuing and Withdrawing the Duty-free Activity License — Legal Regime The name of the article itself indicates the main features of the content. There are issues related to the legal procedure of authorizing the duty-free activity, the documents to be submitted and the authorities involved in granting the right to practice this type of commercial activity. As evidenced by an evolution of regulation, authorization and supervision of various types of entrepreneurial activity, the same is true of the change in competencies and the circle of authorities involved in the process related to duty-free business activities. Keywords: authorization, licensing, licensing authority, trade activity, duty-free regime.

Denumirea articolului în sine indică direcţia cercetării din conţinut, astfel încât aspectele abordate se referă anume la procedura legală de autorizare a activităţii în regim duty-free, actele ce urmează a fi prezentate şi autorităţile ce sunt implicate în acordarea dreptului de practicare a acestui tip de activitate comercială. Aşa cum se atestă o evoluţie a domeniului ce ţine de reglementare, autorizare şi supraveghere a diverselor genuri de activitate de întreprinzător, exact la fel se constată modificarea competenţelor şi a cercului de autorităţi implicate în proces în cazul subiectelor activităţilor comerciale în regim duty-free. Cuvinte-cheie: autorizare, licenţiere, autoritate de licenţiere, activitate de comerţ, regim duty-free.

La momentul actual, licenţierea activităţii magazinelor duty-free este în competenţa Agenţiei Servicii Publice. Însă ţinem să menţionăm importanţa preexistenţei avizului Serviciului Vamal, chiar dacă vom vedea că în lista de acte solicitate de către Agenţia Servicii Publice nu regăsim enumerarea acestui aviz. Dacă analizăm evoluţia procedurii de licenţiere a activităţii la care ne referim, putem observa că s-a produs o concentrare a acţiunilor ce sunt necesare pentru autorizarea activităţii în regim duty-free. Acest lucru îl deducem din definirea licenţei de către legislaţia în vigoare ce reglementează activitatea în regim duty-free. În acest sens, menţionăm că licenţa este definită în felul următor: document eliberat de Agenţia Servicii Publice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător şi ale Codului vamal, prin care se conferă dreptul de înfiinţare a unui magazine, bar, restaurant duty-free sau duty-free pentru deservirea corpului diplomatic, de vânzare a unor mărfuri în regim duty-free la bordul aeronavelor şi navelor care efectuează curse în trafic extern de pasageri şi de distribuire gratuită a unor mărfuri pasagerilor şi membrilor echipajelor acestor aeronave şi nave1.

În conformitate cu stipulaţiunile de mai sus, ne convingem de evoluţia şi extinderea activităţilor comerciale ce pot fi desfăşurate în regim duty-free. Astfel, dacă anterior, aşa cum am arătat la compartimentul precedent, legislaţia opera cu noţiuni de magazin duty-free şi magazin duty-free diplomatic, actualmente legea include suplimentar şi activitatea barurilor şi restaurantelor duty-free. Acest lucru îşi are originea în extinderea activităţilor unităţilor de comerţ la frontiera statelor, precum şi preferinţele clientelei aeroporturilor şi subiectelor ce traversează toate tipurile de frontieră vamală.

Cât priveşte aeronavele şi navele, ceea ce trebuie să cunoaştem este că ele trebuie să fie implicate în transport internaţional. Nu putem aplica prevederile regimului vamal duty-free la cele ce efectuează curse interne. Dispoziţia respectivă este valabilă pentru totalitatea statelor. Astfel, aeronavele care efectuează curse în trafic extern de pasageri sunt mijloacele de transport aerian, indiferent de ţara de înmatriculare, utilizate în trafic internaţional pentru transportul de persoane, iar nava este mijlocul plutitor, cu sau fără propulsie, maritim şi fluvial, indiferent de ţara de înmatriculare, utilizat în trafic internaţional de pasageri2.

Întrunirea tuturor condiţiilor de mai sus reprezintă premisele eventualului acord al Serviciului Vamal şi al Agenţiei Servicii Publice de eliberare a autorizaţiei de funcţionare a unităţilor comerciale în regim duty-free.

În consecinţă, iniţial se va competa o cerere (declaraţie) privind activitatea în regim duty-free, care va fi însoţită de următoarele documente:

— Actul ce conţine denumirea punctului de trecere a frontierei de stat în care este amplasat magazinul pentru care se solicită eliberarea licenţei;

— Lista reprezentanţilor persoanei juridice, precum şi datele personale ale reprezentanţilor (numele, prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul, funcţia deţinută);

— Datele privind conturile bancare, băncile la care are deschise conturi, în valută străină şi în lei moldoveneşti;

— Date cu privire la magazinul, barul şi restaurantul pentru care se solicită eliberarea licenţei, inclusiv amplasarea, suprafaţa, reprezentarea grafică (or, aici vedem că deja în regim duty — free pot ativa inclusiv barurile şi restaurantele);

— Copia contractului de închiriere a terenului pe care va fi amplasată construcţia sau a clădirii ce va fi utilizată cu scop comercial;

— Extrasul bancar privind confirmarea conturilor bancare, băncile la care are deschise conturi, în valută străină şi în lei moldoveneşti3.

Documentele enumerate se depun în copii cu prezentarea originalelor pentru verificare cu excepţia documentelor care se verifică în baza ghişeului unic.

Referitor la baruri şi restaurante ce activează în regim duty-free, menţionăm că ele nu reprezintă exact echivalentul sensului tradiţional al acestor unităţi de alimentaţie publică, deşi au asemănări esenţiale.

Astfel, barul, restaurantul duty-free pot fi regăsite la bordul navei. Iar definirea lor de către legislaţia în vigoare a statului nostru este următoarea: bar, restaurant a căror activitate este licenţiată de către Agenţia Servicii Publice, care sînt amplasate la bordul navei maritime de transport internaţional, în care se comercializează produse alimentare gata pentru consum şi băuturi, cu consumare în local, cu sau fără program distractiv4.

Proiectul noului cod vamal reglementează condiţiile de licenţiere a activităţii magazinelor duty-free, ceea ce la momentul actual nu este cuprins în dispoziţiile codului vamal actual. În plus, proiectul mai reglementează detalii ce ţin de avizul Serviciului Vamal. Astfel, în ziua înregistrării cererii şi depunerii documentelor stabilite de legislaţie pentru primirea/reperfectarea licenţei, autoritatea de licenţiere înştiinţează Serviciul Vamal, solicită şi obţine avizele necesare eliberării licenţei pentru activitatea magazinelor duty-free, pentru comercializarea mărfurilor în regim duty-free, pentru comercializarea mărfurilor în regim duty-free cu amănuntul, în valută străină şi lei, la bordul aeronavelor care efectuează curse în traficul extern de pasageri. În cel mult 10 zile lucrătoare de la data înştiinţării, Serviciul Vamal transmit avizul şi/sau refuzul argumentat de a le acorda. În cazul în care Serviciul Vamal nu a transmis avizul ori refuzul acordării avizului în termenul respectiv, survine principiul aprobării tacite. Refuzul Serviciului Vamal de a acorda aviz constituie temei de refuz pentru eliberarea licenţei5.

Sub aspect comparativ, ne-am convins de evoluţia reglementărilor, o evoluţie ce va putea fi vizibilă cu adevărat la momentul în care proiectul noului Cod vamal va fi adoptat. Actualmente, în faza de proiect, însă constatăm diferenţiere de reglementare, o diferenţiere ce este benefică pentru destinatarii legii, întrucât se oferă claritate în raport cu diverse fapte juridice care actualmente nu sunt reglementate de legislaţia vamală, deşi sediul juridic de bază al unui regim vamal sau al unei destinaţii vamale este anume legislaţia vamală.

După eliberarea licenţei se pot produce evenimente ce atrag necesitatea reperfectării acesteia. Astfel, schimbarea numelui sau a denumirii titularului, modificarea unor alte date reflectate în actul permisiv duc la necesitatea reperfectării. La apariţia temeiurilor pentru reperfectarea actului permisiv, titularul este obligat ca, în termen de 10 zile lucrătoare, să depună la autoritatea emitentă, conform procedurii stabilite, o cerere de reperfectare a actului permisiv, împreună cu actul care necesită reperfectare şi cu documentele (sau copiile de pe acestea, cu prezentarea ulterioară a originalelor pentru verificare) ce confirmă modificările. Astfel, legislaţia indică expres temeiurile de reperfectare a licenţei de activitate în regim duty-free, stipulându-se următoarele: schimbarea locului de amplasare a unui magazin, bar şi restaurant duty-free sau duty-free, inclusiv pentru deservirea corpului diplomatic atrage reperfectarea licenţei şi plata taxei de reperfectare a acesteia aferente6.

După cum se poate constata, planurile şi schiţele ce trebuie prezentate ASP nu pot fi elaborate fără implicarea organelor vamale. Deşi nu ţine de competenţa acestora, ele urmează să ofere informaţii despre disponibilitatea spaţiului ce ar urma să fie utilizat în scopul amplasării unităţii comerciale duty-free clasic şi duty-free pentru deservirea corpului diplomatic. Astfel, planurile şi schiţele de amplasare a construcţiilor existente sau care se vor înfiinţa, destinate magazinelor duty-free şi duty-free pentru deservirea corpului diplomatic, nu doar vor fi elaborate în baza informaţiei oferite de către organele vamale, ci ele vor fi avizate de birourile vamale în a căror rază de competenţă urmează să funcţioneze magazinele. Or, nu este suficientă doar îndeplinirea formalităţilor din punct de vedere juridic, este absolut necesară îndeplinirea condiţiilor de spaţiu, amplasare etc. Anume aceste documente vor fundamenta ulterioara eliberare a avizului de funcţionare. Ceea ce trebuie să mai menţionăm este că sub aspect tehnic, elaborarea propriu-zisă a planului şi schiţelor de amplasare, ţine de competenţa arhitecţilor, care vor folosi informaţiile ce reflectă condiţiile ulterioare de activitate a unităţii duty-free. Tot la acest subiect este necesar să menţionăm că necesităţile de funcţionare a magazinelor duty-free pot obliga la folosirea unor spaţii anexe. În acest caz, conform legislaţiei în vigoare se enumeră o exigenţă extrem de importantă pentru decizia ulterioară de autorizare. Este vorba despre obligativitatea acestea trebuie amplasării anexelor în aceeaşi clădire sau în imediata ei apropiere, care se află în aceeaşi zonă de supraveghere vamală. Ceea ce este la fel, extrem de relevant pentru autorizarea ulterioară, este că orice cale de comunicare dintre aceste anexe şi unitatea de bază se va considera parte integrantă a perimetrului magazinelor. Or, arhitecţii ce vor elabora schiţele şi planurile de amplasare vor ţine cont de acest specific: orice cale de comunicare dintre aceste anexe şi unitatea de bază se va considera parte integrantă a perimetrului magazinelor. Iniţierea construcţiei spaţiilor aferente clădirilor destinate magazinelor duty-free este permisă numai după obţinerea licenţei pentru aceste magazine.

Menţionăm că termenul de eliberare iniţială a acestei autorizaţii este de 10 zile, iar taxa pentru această operaţiune este de 3250 lei moldoveneşti. În cazul reperfectării, termenul este de 5 zile, iar taxa constituie 10% din taxa de eliberare, adică 325 lei.

ASP eliberează licenţa persoanelor juridice pentru deschiderea magazinelor duty-free, comercializarea mărfurilor în regim duty-free, cu indicarea numărului magazinelor duty-free, precum şi a locurilor de amplasare a acestora în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.

Absolut evident este că exact ca şi în cazul oricăror activităţi licenţiate şi reglementate, şi activitatea în regim duty-free este supusă controlului şi sancţionării în cazul în care se constată încălcări de obligaţii reglementate de lege. Mai cu seamă, aşa cum s-a constatat de mai multe ori, schemele de comercializare ilicită a mai multor categorii de mărfuri, deseori includ în tot circuitul acestora, destinaţia vamală duty-free. În aceste condiţii, menţionăm că, conform legislaţiei în vigoare, titularul licenţei de funcţionare în regim duty-free poartă responsabilitatea de achitare a tuturor taxelor prevăzute de legislaţie pentru orice marfă care se constată că lipseşte la inventar sau că a fost sustrasă din magazinele, barurile şi restaurantele menţionate. Or, operaţiunile comerciale cu diferite categorii de mărfuri pe teritoriul vamal al statului nostru, sunt reglementate de legislaţie. Indiferent de regimul vamal sau destinaţia vamală, orice comercializare este necesar să fie sub supravegherea autorităţilor statului. Respectiv, pentru faptul că legislaţia stipulează diverse limitări, prohibiţii vis-a-vis de comercializarea anumitor categorii de mărfuri, respectarea acestor limitări şi prohibiţii trebuie să fie sub control permanent. Or, lipsa controlului din partea autorităţilor statului ar exclude garanţiile respectării acestor norme de drept. De menţionat că şi în condiţiile existenţei pârghiilor de control şi a intervenţiilor din partea autorităţilor competente, oricum garanţiile oferite de stat prin legiferarea acestor metode de control, tot nu reprezintă garanţii absolute, ci doar anumite pârghii ce pot şi ar trebui să exercite influenţă asupra celor ce practică aceste activităţi de întreprinzător. Astfel, şi activitatea în regim duty-free nu poate ieşi din vizorul organelor competente, astfel încât se duce evidenţa operativă a tuturor mărfurilor existente în punctul de comercializare, a operaţiunilor realizate cu aceste categorii de mărfuri. În cazul în care survine distrugerea totală sau parţială a acestor mărfuri, legea obligă la scoaterea lor de la evidenţă. În acest scop vor trebui să existe documente justificative întocmite în strictă conformitate cu reglementările legale, şi ele vor trebui prezentate în mod obligatoriu biroului vamal de către titularul licenţei. Anterior se menţiona faptul că se duce evidenţa operativă a operaţiunilor ce se înfăptuiesc cu mărfurile ce urmează a fi comercializate în regim duty-free, iar suplimentar mai există şi obligaţia ca tot sortimentul de mărfuri introdus în magazinele, barurile şi restaurantele duty-free, după ce se consemnează oficial în actele tipizate faptul recepţionării lor de către gestionar, ele vor fi vor fi expuse spre vânzare. Or, neexpunerea spre vânzare poate vorbi despre existenţa unei alte intenţii ale titularului de licenţă pentru activitatea duty-free. Simpla idee de lipsă a obligativităţii achitării drepturilor de import, reprezintă o reală tentaţie pentru subiectele ce vor să introducă fraudulos bunuri, mărfuri provenite din export pe teritoriul statului. Tocmai de aici derivă obligaţia de plasare spre vânzare a tuturor mărfurilor consemnate în actele vamale de către subiectul activităţii de comerţ în regim duty-free. Or, o nerespectare a acestei obligaţii va duce la sancţiuni, printre care ar fi în primul rând obligativitatea achitării drepturilor de import, iar suplimentar, ar putea fi aplicată şi măsura de confiscare a cantităţii de mărfuri neexpuse spre vânzare. În dependenţă de cantitatea acestor mărfuri se poate ajunge şi la sancţiuni mai grave, inclusiv retragerea autorizaţiei/licenţei. La retragerea licenţei ne vom referi mai târziu. Aici este necesar să mai menţionăm faptul că, în cadrul controlului activităţii de comercializare a mărfurilor în regim duty-free, organele competente ale Serviciului Vamal şi celelalte organe de control abilitate prin lege, se identifică şi verificări inopinate ale tranzacţiilor. Aceste verificări inopinate au drept scop constatarea conformităţii sau neconformităţii operaţiunilor şi consemnării acestora de către titularul licenţei de activitate duty-free. În plus, se vor verifica mărfurile propriu-zise, care sânt expuse spre comercializare, dar şi evidenţele operative, contabile şi fiscale.

În cazul în care se depistează produsele intrate în depozite, a căror ieşire nu este justificată în nici un fel dintre cele fireşti pentru comercializarea duty-free, inclusiv prin îmbarcare la bordul aeronavelor şi navelor care efectuează curse în trafic extern de pasageri, organele vamale sunt în drept şi aplice măsuri specifice reglementate de legislaţie. Printre aceste măsuri vom enumera încheierea deciziilor de regularizare de încasare a obligaţiei vamale în paralel cu aplicarea de sancţiunile reglementate de lege.

Decizia de regularizare este o decizie ce se ia întru apărarea intereselor statului. Astfel, ideea de bază pe care se axează orice operaţiune ulterioară unui control vamal deja efectuat, care are ca scop verificarea veridicităţii şi corectitudinii datelor înscrise în formularele existente, are drept ţintă prelevarea tuturor plăţilor datorate statului drept efect al operaţiunii vamale ce a avut loc de facto şi nu doar de jure. De aceea, aşa cum se menţiona anterior, înţelegem că intrarea de mărfuri pe teritoriul statului fără aplicarea măsurilor de politică economică, adică fără plata drepturilor de import în principal, dar şi a altor taxe aferente (de exemplu TVA etc.) reprezintă cu adevărat o tentaţia pentru subiectul ce se află într-o situaţie juridică favorabilă eludării legii. Cu siguranţă aceasta nu reprezintă o tentaţie pentru subiectele de buna credinţă, care au interesul de realizare a propriilor interese şi drepturi, dar nu confundă acest fapt cu respectarea drepturilor şi intereselor celorlalţi, inclusiv a statului. Or, orice măsură de politică economică este adoptată de stat în vedere protejării şi promovarii unor categorii de interese ale statului respectiv. De aceea, introducerea de marfă pe teritoriul statului cu eludarea măsurilor de politică economică, cu siguranţă va prejudicia acel stat. În acest context menţionăm că şi legislaţia Republicii Moldova reglementează în egală măsură obligaţii aferente oricăror operaţiuni comerciale, iar în rezultat, orice operaţiune ce echivalează cu introducerea definitivă a mărfurilor în interiorul statului va echivala cu importul. Iar importul este regimul vamal reglementat expres de legislaţia statului nostru şi îi sunt aplicabile toate măsurile de politică economică valabile în momentul traversării frontierei şi declarării mărfurilor introduse. De aceea, o eventuală introducere a mărfurilor fără onorarea obligaţiilor aferente, în limitele legii vamale, poate reprezenta un regim vamal ce nu obligă la respectarea politicilor economice aplicabile importului. Aceasta ar putea fi situaţia derulării corecte a operaţiunilor descrise. Trebuie însă să fim conştienţi că exact aceleaşi operaţiuni ar putea fi derulate cu scopul de a crea aparenţe ce exclud onorarea anumitor obligaţii, dar în realitate situaţia să nu fie identică cu cea mimată. În acest caz, legislaţia reglementează oportunitatea sancţionării celor vinovaţi de asemenea eludări ale legislaţiei vamale şi fiscale.

De menţionat că proiectul noului cod vamal reglementează şi contravenţia de nerespectarea condiţiilor de derulare a comerţului în regim duty-free. Astfel, comercializarea mărfurilor, inclusiv din încăperile auxiliare şi depozitele magazinelor mărfurilor şi mijloacelor de transport sau comercializarea cu amănuntul în magazinele duty-free a mărfurilor interzise pentru a fi introduse pentru vânzare pe sau scoase de pe teritoriul vamal al ţării, precum şi a altor mărfuri a căror listă se stabileşte în condiţiile legii, se sancţionează în mărime de 10 — 100% din valoarea în vamă a mărfurilor comercializate7.

Sigur că la ideea de control şi sancţiuni este absolut firesc să aplicăm şi reglementările ce vizează sancţiunile pentru cei ce nu respectă condiţiile de desfăşurare a activităţii pentru care a fost obţinută licenţa de activitate/autorizaţia (după caz). Dacă raportăm la aceste sancţiuni, atunci cu siguranţă cazul subiectelor autorizate să facă comerţ în regim duty-free nu face excepţie. Modificările legislaţiei în materie de suspendare şi retragere a autorizaţiilor/licenţelor de activitate în anumite domenii au transferat dreptul de retragere şi suspendare de la organul emitent la instanţa de judecată.

Astfel, actualmente, Codul de procedură civilă conţine un capitol relativ nou, ce reglementează suspendarea şi retragerea licenţelor/autorizaţiilor de întreprinzător.

De aceea menţionăm că deja Codul de procedură civilă reprezintă sediul juridic al acestor categorii de sancţiuni aplicabile subiectelor activităţii de întreprinzător. În virtutea acestor reglementări, procedura de retragere sau suspendare a actelor permisive, anume a licenţelor şi a autorizaţiilor implică instanţa de judecată, ele fiind retrase exclusiv prin hotărâre judecătorească.

La fel, recuperarea acestora după ce au fost retrase se face tot printr-o decizie a instanţei de judecată. Or, suspendarea şi retragerea licenţei agentului economic cu activitate comercială în regim duty-free, se va face după aceeaşi procedură, reglementată de Codul de procedură civilă.

După remedierea circumstanţelor care au dus la suspendarea actului permisiv ce vizează activitatea de întreprinzător, instanţa de judecată care a emis hotărîrea corespunzătoare, la cererea întreprinzătorului sau a autorităţii competente, intentează un proces şi, în termen de 5 zile lucrătoare, pronunţă o hotărîre prin care anulează suspendarea actului permisiv respectiv. În temeiul acestei hotărîri, autoritatea competentă emite decizia privind reluarea activităţii de întreprinzător8.

Potrivit acestor modificări, destul de recente, autorităţile administraţiei publice şi instituţiile abilitate cu funcţii de reglementare şi de control pot cere suspendarea sau, după caz, retragerea licenţelor/autorizaţiilor ce constituie acte permisive pentru anumite genuri de activităţi de întreprinzător. După luarea unei asemenea decizii de către instanţa de judecată, agentul economic nu-şi mai poate continua activitatea. Aceste reguli la fel se aplică agentului economic cu activitate autorizată de comerţ în regim duty-free.

În cazurile în care sistarea temporară a valabilităţii sau retragerea licenţei/autorizaţiei va fi dispusă de autorităţi, aceasta va fi obligată, în decurs de trei zile lucrătoare, să se adreseze cu o cerere în instanţa de judecată privind suspendarea sau retragerea licenţei/autorizaţiei. Or, cererea de adresare în instanţa de judecată va fi depusă de către autoritatea de control şi reglementare. Conform legislaţiei, în cererea de adresare în instanţă se vor indica probele ce atestă încălcarea din partea agentului economic, termenul acordat pentru remediere, modul de remediere a încălcărilor depistate, dar şi faptul că întreprinzătorul nu a înlăturat problemele depistate în termenul stabilit de autorităţi. Deci, deducem că iniţial, după depistarea încălcărilor ce ţin de nerespectarea regimului de comercializare a mărfurilor în puncte de comerţ duty-free, organele vamale vor parcurge o aşa-numită, procedură prealabilă. Dacă termenul suspensiv acordat de către organele vamale nu se finalizează cu repararea situaţiei din punct de vedere juridic şi economic, atunci, Serviciul vamal va fi autoritatea ce depune cererea de chemare în judecată.

Cererea va fi examinată în instanţă cu participarea agentului economic şi autorităţilor, dar şi a altor persoane interesate. Pentru a nu aduce daune activităţii de întreprinzător şi a nu admite încălcări ce lezează drepturile statului şi a operatorului economic, Codul de procedură civilă dispune ca instanţa de judecată examinează cererea de suspendare sau retragere a actului permisiv ce vizează activitatea de întreprinzător în termen de 5 zile lucrătoare de la data acceptării acesteia. După ce examinează cererea în fond, instanţa de judecată emite o hotărîre prin care o admite sau o respinge9.

Desigur că situaţia poate decurge diferit funcţie de gradul de satisfacţie a agentului economic şi al autorităţii de supraveghere şi control faţă de decizia instanţei de judecată. Respectiv, în cazuri de dezacord cu conţinutul hotărârii instanţei, se vor aplica căile de atac reglementate de Codul de procedură civilă a Republicii Moldova. La epuizarea căilor interne de atac, dacă nu se va ajunge la satisfacţia efectivă a participanţilor la proces, se vor utiliza resursele legislative existente şi aplicabile în asemenea situaţii, inclusiv adresarea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cazul în care o eventuală adresare va întruni criteriile de admisibilitate.

În concluzie, menţionăm că activitatea unităţilor de drept în regim duty-free este supusă unui regim comun de supraveghere şi control. Respectiv, deşi aparent agentul economic este un beneficiar de scutiri specifice regimului duty-free, vom menţiona că respectarea legislaţiei şi lipsa de acţiuni ce ar aduce prejudicii statului, lipsa abuzurilor de facilităţi acordate prin lege, altfel spus beneficiar cu bună-credinţă de aceste facilităţi este o obligaţie de bază a agentului economic titular al licenţei de activitate în regim duty-free.

În aceeaşi manieră ca şi pentru încălcarea regimului de activitate de către agenţii economici cu licenţe şi autorizaţii pentru alte categorii de comerţ, se realizează procesul complex de supraveghere şi control al unităţilor de drept ce comercializează mărfuri în regim duty-free. Astfel, ne dorim să combatem ideea conform căreia facilităţile acestui regim e comerţ sunt neobişnuite şi mai profitabile decât altele. La baza profitului şi a activităţii eficiente şi productive în regim duty-free, stă ca de obicei respectarea legislaţiei şi depunerea de eforturi constante în vederea creşterii afacerii. Iar statului îi revine întotdeauna sarcina de reglementare a facilităţilor şi scutirilor în maniera în care să asigure echilibrul dintre interesele beneficiarilor scutirilor reglementate şi interesele economice şi financiare proprii.