Cristina Mihaela NAGY, doctor, conferenţiar universitar, Universitatea Tibiscus, Timişoara
Elena Doina Ghica, doctor, lector universitar, Universitatea Tibiscus, Timişoara
|
Specific Procedures in the Dissolution and Liquidation of Companies The article aims to highlight a number of theoretical and practical issues regarding the dissolution and liquidation of companies. The reason for choosing this theme is the fact that liquidation and dissolution operations are a topical issue. The liquidation is preceded by the dissolution of the company. In case of dissolution, the quality of legal entity of the company is maintained only for a certain period, in view of liquidation, while the liquidation marks the final disappearance of the legal entity. Keywords: dissolution. judicial liquidation, bankruptcy, claims, companies. |
|
|
Articolul urmăreşte să pună în evidenţă o serie de aspecte teoretice şi practice privind dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale. Motivul alegerii acestei teme îl reprezintă faptul că operaţiunile de lichidare şi dizolvare sunt un subiect de actualitate. Lichidarea este precedată de dizolvarea societăţii comerciale. În cazul dizolvării calitatea de persoană juridică a societăţii comerciale se menţine numai pentru o anumită perioadă, în vederea lichidării, pe când lichidarea marchează dispariţia definitivă a persoanei juridice. Cuvinte-cheie: dizolvare. lichidare judiciară, faliment, creanţe, societăţi comerciale. |
|
1. Cadrul general privind lichidarea societăţilor comerciale
Societatea comercială se constituie pentru a desfăşura o activitate comercială pe durata de timp stabilită în actul constitutiv. Uneori durata societăţii se prelungeşte chiar şi după decesul asociaţilor care au constituit societatea, dar orice societate comercială va sfârşi prin a dispărea, deoarece ea urmează acelaşi destin implacabil, ca şi o persoană fizică: se naşte, trăieşte şi moare.
Din punct de vedere juridic termenul „societate“, este privit atât într-o accepţiune largă, societatea fiind astfel considerată asocierea unor persoane fizice sau juridice în realizarea unui interes comun, dar şi în sens restrâns respectiv realizarea unui profit din această asociere pe care urmează să-l împartă între ele, rezultând persoana juridică născută dintr-un asemenea contract. „Societatea comercială este societatea pe care una sau mai multe persoane o organizează prin actul constitutiv, în vederea realizării de beneficii afectându-i bunurile necesare pentru îndeplinirea unor fapte de comerţ, corespunzător obiectului de activitate“1 .Conceptul de societate comercială „implică asocierea unor persoane fizice sau juridice, care pun în comun anumite valori patrimoniale în vederea desfăşurării unei activităţi economice şi a beneficiilor rezultate“2 .O societate comercială dispare ca entitate economică, socială şi juridică o dată cu dizolvarea şi lichidarea ei.
2. Dizolvarea si lichidarea societăţilor comerciale
Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale se referă la acelaşi proces şi anume acela prin care entităţile îşi încetează existenţa. Dizolvarea are ca efect dispariţia juridică a societăţii comerciale şi în final, radierea din Registrul comerţului .Lichidarea începe după ce societatea a fost dizolvată şi presupune transformarea activului în bani pentru plata creditorilor şi partajului activului net între asociaţi.
Practic, se poate aprecia că lichidarea unei societăţi comerciale este precedată de dizolvarea ei. Procesul de dizolvare se poate realiza pe două căi, respectiv ca urmare a voinţei asociaţilor şi acţionarilor sau pe cale forţată.
2.1.Cauzele generale de dizolvare a societăţilor comerciale
*Trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii. Societatea comercială se dizolvă la expirarea termenului stabilit pentru durata societăţii (art. 227 lit. a din Legea nr. 31/1990 republicată). Potrivit legii, în contractul de societate trebuie să se prevadă „durata societăţii“. De vreme ce însuşi actul constitutiv stabileşte durata existenţei societăţii înseamnă că la expirarea termenului contractual, societatea se dizolvă. Acest efect este deci expresia voinţei asociaţilor privind soarta societăţii.
Trebuie observat că, în acest caz, dizolvarea societăţii operează în temeiul legii, fără a fi necesară vreo formalitate.
*Imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia. Societatea comercială se dizolvă în cazul unei imposibilităţi de realizare a obiectului societăţii, ca şi în cazul când obiectul societăţii s-a realizat (art. 227 lit. b din Legea nr.31/1990 republicată). Orice societate comercială are un obiect de activitate, care trebuie arătat în actul constitutiv. Acest obiect se realizează în cursul duratei societăţii.
Dacă se constată o imposibilitate a realizării obiectului de activitate propus, evident, societatea îşi pierde raţiunea de a exista şi deci se dizolvă. Acest efect se produce, atât în cazul când imposibilitatea s-a ivit în cursul duratei societăţii (de exemplu, a fost retrasă concesiunea), cât şi în cazul când obiectul nu s-a realizat deloc (de exemplu, nu s-a obţinut concesiunea).
*Declararea nulităţii societăţii. Societatea comercială se dizolvă în cazul declarării nulităţii ei (art. 227 lit. c din Legea nr. 31/1990 republicată). Aşa cum am arătat, nerespectarea cerinţelor legale privind constituirea societăţii, prevăzute de art. 56 din Legea nr. 31/1990 republicată, atrage nulitatea societăţii. Pe data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă, societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare. O atare încetare a existenţei societăţii echivalează cu dizolvarea societăţii.
Hotărârea adunării asociaţilor. Societatea comercială se dizolvă în baza hotărârii adunării asociaţilor (art. 227 lit. d din Legea nr. 31/1990 republicată).
Întrucât constituirea societăţii comerciale se bazează pe voinţa asociaţilor, manifestată prin actul constitutiv, asociaţii pot decide şi dizolvarea societăţii. Voinţa asociaţilor privind dizolvarea societăţii se manifestă în cadrul adunării asociaţilor care exprimă voinţa socială3.
*Hotărârea tribunalului. Societatea comercială se dizolvă prin hotărârea tribunalului, în condiţiile legii (art. 227 lit. e din Legea nr. 31/1990 republicată). Dizolvarea societăţii prin hotărârea tribunalului are loc atunci când dizolvarea nu se poate realiza prin hotărârea adunării generale. Potrivit legii, tribunalul poate hotărî dizolvarea societăţii pentru „motive temeinice“. Un asemenea motiv îl constituie neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii.
*Falimentul societăţii. Societatea comercială se dizolvă în cazul când societatea a fost supusă procedurii falimentului (art. 227 lit. f din Legea nr. 31/1990 republicată). Potrivit Legii nr. 64/1995 republicată, societatea comercială care a încetat plăţile pentru datoriile sale comerciale poate fi supusă procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.
*Alte cauze prevăzute de lege sau actul constitutiv al societăţii. Societatea comercială se dizolvă şi în alte cazuri reglementate de lege sau stabilite prin actul constitutiv (art. 227 lit. g din Legea nr. 31/1990 republicată). Art. 237 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că societatea comercială se dizolvă în următoarele cazuri:
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;
b) societatea nu a depus în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile financiare anuale sau alte acte care potrivit legii se depun la oficiul registrului comerţului;
c) societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută;
d) societatea nu şi-a completat capitalul social în condiţiile legii.
Inactivitatea temporară nu duce la dizolvarea societăţii. Ea trebuie însă anunţată organului fiscal şi înscrisă în registrul comerţului. Durata inactivităţii nu poate depăşi 3 ani (art. 237 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată).
2.2.Căile dizolvării societăţii comerciale
Dizolvarea societăţii comerciale se realizează pe trei căi: de drept, prin voinţa asociaţilor şi pe cale judecătorească. Fiecare dintre aceste căi de dizolvare impune respectarea unor condiţii prevăzute de lege.
1.Dizolvarea de drept a societăţii. În cazul dizolvării de drept a societăţii, dizolvarea se produce de plin drept, dacă ipoteza legii este satisfăcută. În consecinţă, pentru dizolvarea societăţii nu este necesară îndeplinirea nici unei formalităţi. Legea consacră un singur caz de dizolvare de drept a societăţii: expirarea termenului stabilit pentru durata societăţii. Din moment ce asociaţii au stabilit, prin actul constitutiv, durata societăţii, iar termenul fixat a expirat, societatea se dizolvă, de plin drept, la data expirării termenului.
Întrucât dizolvarea se produce de drept, nu este necesară nici o manifestare de voinţă a asociaţilor şi nici o formalitate de publicitate.
2. Dizolvarea societăţii prin voinţa asociaţilor. Societatea comercială se poate dizolva prin voinţa asociaţilor, manifestată în cadrul adunării generale. Pentru dizolvarea societăţii prin voinţa asociaţilor trebuie respectate condiţiile stabilite de lege pentru modificarea actului constitutiv (art. 204 din Legea nr. 31/1990 republicată).
Hotărârea privind dizolvarea se ia cu respectarea condiţiilor de cvorum şi majoritate prevăzute de lege pentru adunarea generală extraordinară.
Actul care constată hotărârea privind dizolvarea adunării generale se depune la oficiul registrului comerţului pentru a se menţiona în registru, după care se transmite, din oficiu, Monitorul Oficial, spre publicare cu excepţia cazului prevăzut la art. 227 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990 republicată (art. 232 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată4.
În cazul dizolvării societăţii înainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa, dizolvarea produce efecte faţă de terţi numai după trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
3.Dizolvarea societăţii pe cale judecătorească. Societatea comercială poate fi dizolvată prin hotărârea tribunalului. În cazul falimentului, dizolvarea societăţii se pronunţă de tribunalul învestit cu procedura falimentului (art. 232 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată).
Potrivit legii, oricare asociat poate cere, tribunalului, pentru motive temeinice, dizolvarea societăţii. Legea prezumă drept motive temeinice neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii. Se înţelege că, dacă datorită neînţelegerilor dintre asociaţi, se creează un blocaj care face imposibilă desfăşurarea activităţii, singura soluţie este dizolvarea şi lichidarea societăţii.
Cele două faze (faza dizolvării societăţii cât si faza lichidării societăţii) sunt distincte şi, în consecinţă, ele trebuie parcurse în mod succesiv, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru fiecare.5
2.3. Efectele dizolvării societăţii comerciale
Principalele efecte care se produc ca urmare a dizolvării societăţii comerciale sunt: deschiderea procedurii lichidării şi interdicţia unor operaţiuni comerciale noi. Se impune a fi reţinut că dizolvarea nu are consecinţe asupra personalităţii juridice a societăţii. Legea nr. 31/1990 stipulează în mod expres că societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia [art. 233 alin. (4)].
A. Deschiderea procedurii lichidării
Acest efect este reglementat de art. 233 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea are loc fără lichidare în cazul fuziunii ori divizării totale a societăţii sau în alte cazuri prevăzute de lege. Prin urmare, cu excepţiile prevăzute de lege, dizolvarea atrage lichidarea patrimoniului societăţii comerciale în cauză.
B. Interdicţia unor operaţiuni comerciale noi
Potrivit dispoziţiilor art. 233 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, din momentul dizolvării, directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot întreprinde noi operaţiuni. în caz contrar, aceştia sunt personal şi solidar răspunzători pentru acţiunile întreprinse. Legea dispune că interdicţia privind efectuarea de noi operaţiuni se aplică din ziua expirării termenului fixat pentru durata societăţii ori de la data la care dizolvarea a fost hotărâtă de adunarea generală sau declarată prin sentinţă judecătorească [art. 233 alin. (3)].
In conformitate cu normele legale de mai sus, de la data dizolvării societatea comercială nu mai poate exercita comerţul specific obiectului său de activitate, ci doar va finaliza operaţiunile comerciale aflate în curs de derulare. încălcarea acestei interdicţii atrage răspunderea solidară a membrilor organelor de administrare şi conducere ale societăţii.
2.4. Lichidarea constă dintr-un ansamblu de operaţii care, după dizolvarea unei societăţi comerciale, au drept obiect realizarea elementelor de activ (transformarea activului în bani) şi plata creditorilor, în vederea procedării la partajul activului net rămas între asociaţi. Lichidarea reprezintă cea de-a doua şi ultima etapă din existenţa unei societăţi pe acţiuni. Lichidarea intervine ca efect obligatoriu al dizolvării societăţii, cu excepţia transmiterii universale sau cu titlu universal a patrimoniului societăţii dizolvate ca urmare a fuziunii sau divizării, după cum prevede art. 248 alin. (1) şi (3) Cod civil. Chiar dacă Legea Societăţilor nr. 31/1990 (în continuare „Legea Societăţilor“)nu a oferit o definiţie lichidării, din conţinutul prevederilor Capitolului I, doctrina a emis mai multe opinii cu privire la posibile definiţii ce îi pot fi atribuite acesteia. Intr-o prima opinie, „Lichidarea unei societăţi comerciale constă în ansamblu de acte şi operaţiuni pe care lichidatorul desemnat în condiţiile legii trebuie şi poate să le facă în scopul destructurării patrimoniului şi stingerii drepturilor şi obligaţiilor existente — după momentul dizolvării — în acel patrimoniu, în scopul încetării personalităţii juridice dobândite de societate şi pentru a o putea radia din registrul comerţului în care a fost înmatriculată“6.
În altă opinie doctrinară7, „lichidarea societăţilor comerciale reprezintă a doua fază a procesului de dispariţie a societăţilor comerciale şi cuprinde acele operaţii de lichidare a patrimoniului societăţii, plata creditorilor şi împărţirea soldului între asociaţi. În această etapă, societatea comercială continuă să îşi păstreze personalitatea juridică, dar ea este subordonată cerinţelor lichidării“.
Lichidarea a fost conceputa de către legiuitorul roman ca o procedură specială de stingere a drepturilor şi obligaţiilor conţinute în patrimoniul societăţii. Lichidarea poate fi voluntară sau forţată. Lichidarea societăţilor comerciale impune efectuarea unor operaţii care au ca scop lichidarea patrimoniului societăţii ; acestea constau în lichidarea activului şi pasivului societăţii.
Lichidarea activului societăţii. Operaţiunile de lichidare a activului societăţii cuprind transformarea bunurilor societăţii în bani şi încasarea creanţelor pe care le are faţă de terţi. Încasarea creanţelor de la debitorii societăţii ar trebui să se facă la scadenţă, potrivit obligaţiilor asumate. Soluţia are la bază faptul că starea de lichidare a societăţii nu are nici o consecinţă asupra raporturilor juridice ale societăţii cu debitorii săi.
Lichidarea pasivului societăţii. Operaţiunea de lichidare a pasivului — plata datoriilor societăţii către creditorii săi — se efectuează de către lichidator.
Concluzii
Faza dizolvării societăţii cuprinde anumite operaţii care declanşează şi pregătesc încetarea existenţei societăţii. În această fază, personalitatea juridică nu este afectată, însă, dizolvarea pune capăt activităţii normale a societăţii. Faza lichidării societăţii cuprinde acele operaţii de lichidare a patrimoniului societăţii, care privesc plata creditorilor şi împărţirea soldului între asociaţi. În această fază, societatea continuă să îşi păstreze personalitatea juridică, dar ea este subordonată cerinţelor lichidării.
Dizolvarea unei societăţi pe acţiuni poate interveni atât voluntar, cât şi în urma unor evenimente independente de voinţa acţionarilor. Modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii este stabilit prin actul constitutiv, fie că societatea este în nume colectiv, în comandită simplă, cu răspundere limitată (potrivit art. 7 din lege) sau pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni (art. 8 din lege). Procedura se face potrivit dispoziţiilor art. 237, precum şi ale art. 228 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 (acesta din urmă prevăzând cazuri specifice de dizolvare pentru societatea pe acţiuni). Finalizarea procedurilor de dizolvare si lichidare este reprezentata de radierea societăţii din registrul comerţului, moment de la care societatea comerciala îşi încetează existenta.
1 Ungureanu, Ovidiu. Munteanu, Cornelia. (2013). Drept civil. Persoanele în reglementarea noului Cod civil, ediţia a 2-a revăzută şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, p. 312
2 Letea, Crina-Mihaela (2008). Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale, Editura Hamangiu, Bucureşti. p.1
3 Decizia privind dizolvarea societăţii nu poate fi luată de consiliul de administraţie al societăţii. A se vedea Trib. Ilfov — s.i. com., dec. civ. din 29.II.1928, în Pandectele române, 1930, II, p. 181.
4 Dacă societatea s-a dizolvat prin hotărârea adunării generale, nu se mai poate cere tribunalului excluderea unui asociat din societate
5 C.S.J., secţ. com., dec. nr. 614/1996, în Dreptul nr. 3/1997, p. 127-232.
6 I. Schiau, T. Prescure, Legea societăţilor comerciale. Analize şi Comentarii, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009
7 C. M. Letea, Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale, Ed. Hamangiu, Bucureşti 2008, p. 259.