Lucrarea „Modele de acte judecătoreşti în procesul contravenţional“, elaborată de autorii: Mihai Poalelungi, doctor habilitat în drept, conferenţiar universitar, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie; Artur Airapetean, doctor în drept, conferenţiar universitar; Elena Cobzac, judecător, Curtea de Apel Chişinău; Ghenadie Pavliuc, judecător, Judecătoria Chişinău; Stella Bleşceaga, judecător, Judecătoria Chişinău; Serghei Dimitriu, judecător, Judecătoria Chişinău, Elena Tentiuc, doctorand ULIM; Teodor Papuc, doctorand, Universitatea de Vest, Timişoara, România, este realizată în cadrul Institutului Naţional al Justiţiei la iniţiativa Curţii Supreme de Justiţie, fiind editată în anul 2017.
Lucrarea menţionată, pe lângă faptul că răspunde unei necesităţi ce se resimte de multă vreme în jurisprudenţă şi doctrină, aşa după cum şi se invocă în prefaţă „vine să umple un gol în materia modelelor de acte judecătoreşti în procesul contravenţional“, constituie o punte de trecere la o nouă etapă a procesului practico-ştiinţific în domeniul justiţiei contravenţionale, reprezentând o sursă la formarea şi dezvoltarea calităților profesionale privind redactarea hotărârilor judecătoreşti contravenţionale.
Pornind de la principiul că redactarea hotărârii judecătoreşti nu are o menire pur practică, dar este, în principal, o activitate creatoare, inserată în calitatea motivării soluţiei adoptate, discuţia propusă se va axa pe unele probleme de drept semnalizate în cadrul lecturării lucrării, fiind expusă opinia personală, bazată pe experienţa profesională şi doctrinară, care, la rândul său, la fel, nu este la adăpost de critici şi dezbateri constructive.
Este firesc ca cercetarea efectuată de pe poziţia persoanei care este preocupată de problemele dreptului contravenţional timp de 25 ani şi, care, în acest sens, sa impus prin circa 160 de publicaţii de specialitate, să dea naştere la întrebări şi comentarii, astfel încât aprecierile şi concluziile ce urmează reprezintă manifestarea unui interes real profesionist faţă de problemele de drept cu care se confruntă practica judiciară la redactarea actelor judecătoreşti în procesul contravenţional, fiind expresia unei înalte consideraţiuni faţă de autorii lucrării, jurişti cu renume care se bucură de autoritate binemeritată în societatea juridică.
Întro apreciere generală, această lucrare reprezintă, în ansamblul său, cu toate inconsecvenţele şi scăderile la care ne vom referi, o activitate practicoştiinţifică importantă pentru jurisprudenţa contravenţională, fiind multaşteptată de judecători, avocaţi, procurori, agenţi constatatori, audienţii INJ, studenţi de la facultatea de drept etc.
Lucrarea este binevenită, dat fiind că constituie o sursă de inspiraţie pentru destinatari, precum şi material preţios pentru cercetări practico-ştiinţifice, ştiut fiind că rezultatele oricăror investigaţii în domeniul dreptului nu pot modifica sau ignora conţinutul hotărârii judecătoreşti, ci pot să evalueze, să aprecieze şi să ofere recomandările corespunzătoare pentru jurisprudenţă.
Din această perspectivă, în rândurile ce urmează propunem aprecierile şi sugestiile personale, unele critice, altele pozitive, întemeiate sau mai puţin întemeiate, însoţite de concluzii şi propuneri care ar putea fi acceptate sau respinse de autori şi de alte persoane interesate, totodată, exprimând speranţa că opinia formată, fie şi cu concluzii divergente, pe alocuri, va contribui la crearea unui curent sănătos de dezvoltare şi consolidare a justiţiei contravenţionale.
Actualitatea, importanţa şi seriozitatea problematicii juridice dezvăluite în cuprinsul culegerii, prin definiţie, impunea cercetări practico-ştiinţifice laborioase, extinse şi profunde, de vreme ce modelele de acte judecătoreşti în procesul contravenţional constituie o sursă de inspiraţie pentru judecători la redactarea hotărârii judecătoreşti contravenţionale.
O privire generală a lucrării analizate scoate în evidenţă proporţia covârşitoare de modele de acte judecătoreşti selectate din hotărârile pronunţate în cauzele contravenţionale aflate pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediile Central, Buiucani şi Râşcani, precum şi numai din acele emise de Curtea de Apel Chişinău, ca instanţă de recurs.
La fel, se evidenţiază numărul restrâns de categorii de cauze contravenţionale, după componenţa de contravenţie, precum şi conţinutul neunitar şi stilul diferit de redactare a acestor modele, creânduse impresia că au fost, pur şi simplu, reproduse din Baza de date a hotărârilor contravenţionale publicate pe portalul instanţelor judecătoreşti menţionate.
Cum tematica şi scopul lucrării reclamă uniformizarea şi unicitatea redactării hotărârii judecătoreşti, concluzia ce se desprinde este aceea că, păstrând dreptul judecătorului la redactarea hotărârii contravenţionale, se impuneau acţiuni vaste şi profunde de inventariere, comparare şi confruntare, selectare şi sistematizare a practicii judiciare a tuturor instanţelor judecătoreşti în materia respectivă, pe principii şi tehnici ştiinţifice noi, progresiste, astfel încât modelele de acte procedurale prezentate să se bazeze pe întreaga practică judiciară naţională.
Iată de ce, considerăm că ponderea acestei lucrări era mai mare în cazul în care era concepută ca un tot unitar al practicii judiciare formate de toate instanţele judecătoreşti, inclusiv şi cea a Curţii Supreme de Justiţie, bazată pe o legătură organică între toate categoriile de hotărâri contravenţionale pronunţate: în instanţa de fond, în instanţa de recurs, în instanţa de revizuire, în instanţa de punere în executare a hotărârii judecătoreşti definitive şi în instanţa supremă de explicare a chestiunilor de practică judiciară a aplicării uniforme a legii contravenţionale.
În această ordine de idei, şi valoarea lucrării era mai considerabilă dacă modelele de acte judecătoreşti prezentate erau însoţite de extrase din jurisprudenţa CtEDO, Curţii Constituţionale şi Curţii Supreme de Justiţie, din Convenţie, din alte acte normative şi tratate internaţionale, precum şi de comentarii practico-ştiinţifice adnotate la legea contravenţională spicuite din literatura de specialitate, — toate relevante la interpretarea judiciară a normelor de drept contravenţional aplicabile pentru cazul respectiv.
Deşi se prezintă ca modele de acte judecătoreşti în procesul contravenţional, culegerea menţionată nu cuprinde modele de hotărâri pronunţate la judecarea cauzelor contravenţionale în calea extraordinară de atac — revizuirea şi modele de hotărâri (dispoziţii şi încheieri) pronunţate la executarea hotărârii judecătoreşti, rămase definitive în cauza contravenţională, precum şi nu cuprinde unele categorii de acte procedurale importante, emise de instanţa de fond şi cea de recurs ordinar, prevăzute în Codul contravenţional, cum ar fi autorizaţia la aplicarea măsurii de constrângere — punerea sub sechestru, precum şi la efectuarea măsurilor procesuale: cercetarea domiciliului, ridicarea documentelor şi percheziţia (art.426 — 428, 439/2 şi 439/3 CC); încheiere cu privire la sesizarea procurorului în cazul în care se constată că fapta indicată în procesulverbal cu privire la contravenţie a fost săvârşită în condiţii ce o plasează sub incidenţa legii penale (art.449 alin. (1) CC); hotărâre cu privire la încetarea procesului contravenţional în temeiul că fapta constatată prin procesul-verbal cu privire la contravenţie, prin legea noua, nu mai este considerată contravenţie (art. 462 alin. (1) — (5), lit. a); 461; 441 alin. (1), lit. b) şi alin. (3) CC); hotărâre cu privire la încetarea procesului contravenţional în temeiul că fapta cuprinsă în procesul-verbal cu privire la contravenţie este comisă de reprezentantul diplomatic al statului străin (art. 462 alin. (1) — (5), lit. a); 461; 441 alin.1), lit. b) şi 4 alin. (3) CC); decizie cu privire la recursul declarat împotriva hotărârii emise în procedura de revizuire (art. 477 alin. (3) CC); opinie separată expusă la deliberare în recurs (art. 472 alin. (6) CC); încheiere interlocutorie (art. 474 alin. (2) CC) şi altele.
În context, nu se întrezăresc (cel puţin nam observat) modele de acte judecătoreşti cu referinţă la Avizul consultativ în materie contravenţională dat de Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie sau cu referinţă la Hotărârea Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi de la normele din Codul contravenţional, deşi numărul acestora este impunător, iar valoarea aplicativă este incontestabilă.
La fel, se evidenţiază numărul relativ mic de modele de încheieri judecătoreşti în procesul contravenţional — 6, cuprinse în capitolul 5, de vreme ce, conform legii, instanţa de judecată este pasibilă să emită cel puţin 40 de încheieri în cursul procesului contravenţional.
Însă, cel mai trist este faptul că unele modele de acte judecătoreşti semnalizează probleme majore ce vizează soluţia de rezolvare a cazului, precum şi calitatea redactării hotărârii, prezentate ca model, or analiza juridică a conţinutului lor, conduce indubitabil la concluzia că sunt plasate pe un teren juridic îngust şi nedurabil, de natură să fie contestată valoarea practico-ştiinţifică aplicativă.
De exemplu, un set de modele de hotărâri privind încetarea procesului contravenţional, în partea introductivă, conţine expresia: „examinând în şedinţă publică procesul contravenţional intentat de către agentul constatator în baza procesului-verbal cu privire la contravenţie de constatare a faptei contravenţionale prevăzute şi sancţionate de art…“ (vezi „Modele de acte judecătoreşti în procesul contravenţional“, pag. 11—75).
Această expresie nu este aplicabilă, deoarece, pe lângă faptul că este sofisticată, este şi contrară prevederilor articolelor 452 alin.(1) şi 374 alin.(1) Cod contravenţional, or instanţa de judecată judecă cauza contravenţională, iar procesul contravenţional este activitatea desfăşurată de autoritatea competentă la constatarea contravenţiei, la examinarea şi soluţionarea cauzei contravenţionale.
Altfel spus, instanţa de judecată judecă cauza contravenţională, dar nu examinează procesul contravenţional; totodată, legea contravenţională şi jurisprudenţa nu operează cu termenul „procesului-verbal cu privire la contravenţie de constatare a faptei contravenţionale prevăzute şi sancţionate de art….“
De altfel, culegerea nominalizată conţine şi modele de hotărâri judecătoreşti în redacţie corectă, în acest sens: „examinând în şedinţa de judecată publică cauza contravenţională…“ (vezi „Modele de acte judecătoreşti în procesul contravenţional“ pag. 271, 282, 296).
Odată ce în cazuri similare sunt utilizate expresii total diferite şi contradictorii după conţinut şi după spiritul legii, modelele de acte contravenţionale menţionate, deşi, în principiu, se referă la hotărârea instanţei de fond, au slabe contingenţe între ele — situaţie ce produce incertitudine şi confuzie la redactarea hotărârii judecătoreşti contravenţionale, de natură să perturbe atât practica judiciară, cât şi procesul de instruire juridică în materie contravenţională.
Un alt exemplu, care suscită discuţii întemeiate, este cazul cu privire la nulitatea procesuluiverbal cu privire la contravenţie, dacă lipseşte adresa martorului care a semnat acest act procedural. Conform hotărârii judecătoreşti, prezentate ca model, în cazul dat instanţa de judecată admite contestaţia, dispune nulitatea procesuluiverbal cu privire la contravenţie încheiat de agentul constatator şi încetează procesul contravenţional în cauză. (vezi „Modele de acte judecătoreşti în procesul contravenţional“, pag. 233—237).
Această soluţie de judecată este discutabilă, din punct de vedere al legalităţii şi temeiniciei, de vreme ce lipsa adresei martorului care a semnat procesul-verbal cu privire la contravenţie nu echivalează cu neconsemnarea în procesul-verbal cu privire la contravenţie a datelor şi faptelor indicate la articolul 443 CC, or, în cazul în care nu este demonstrat faptul contravenţiei prin probatoriul administrat în cauză, aşa după cum este motivată soluţia, potrivit articolului 461 CC conjugat la articolul 441 alin.(1) lit.(a) din acest cod, se impune încetarea procesului contravenţional în temeiul că nu exisă faptul contravenţiei, fără a fi descrisă fapta contravenţională, ca fiind comisă de persoana trasă la răspundere contravenţională şi fără a fi recunoscută vinovată de comiterea contravenţiei, prin încadrarea juridică efectuată de instanţă.
Totodată, cu privire la acest caz este necesar de menţionat că odată ce sa constatat lipsa adresei martorului care a semnat procesul-verbal cu privire la contravenţie din motivul că nu sunt veridice datele indicate de agentul constatator, instanţa de judecată, în conformitate cu prevederile articolului 450 alin.(2) CC, avea obligaţia să emită o încheiere interlocutorie prin care să aducă la cunoştinţa procurorului şi şefului autorităţii publice pe care o reprezintă agentul constatator fapta de încălcare a legalităţii la încheierea procesului-verbal cu privire la contravenţie, lucru care nu este efectuat.
În această ordine de idei, urmează de revăzut majoritatea modelelor de acte judecătoreşti cuprinse în capitolul 4 din culegerea „Modele de acte judecătoreşti în procesul contravenţional“, ce vizează cazurile de declarare a nulităţii procesului-verbal cu privire la contravenţie, prin prisma Hotărârii Curţii Constituţionale nr.32 din 29 noiembrie 2018 prin care se declară neconstituţionale articolul 445 şi textul „şi 445“ din articolul 461 Cod contravenţional, care a statuat că până la modificarea legii contravenţionale de către Parlament, instanţele de judecată trebuie să constate, în fiecare caz particular, dacă lipsa unei menţiuni în procesul-verbal nu poate fi înlăturată decât prin anulara procesului-verbal de constatare a contravenţiei sau dacă aceasta poate fi acoperită (confirmată) de către instanţa de judecată.
Nu poate fi neobservată şi o altă problemă de drept extrem de importantă pentru practica judiciară, ce vizează motivarea hotărârii judecătoreşti contravenţionale.
Pe lângă modelele de acte judecătoreşti cu conţinut corespunzător cerinţelor legale şi exigenţilor temeinice de motivare a hotărârii judecătoreşti contravenţionale, în culegere sau strecurat şi modele care par a fi prezentate pripit, odată ce nu cuprind concluzii motivate sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, în expunere nefiind dată aprecierea cuvenită probatoriului administrat în cauză (vezi „Modele de acte judecătoreşti în procesul contravenţional“, pag. 82—83, 187—191).
Cu titlu de exemplu, nu rezistă criticii concluzii cu privire la motivarea hotărârii judecătoreşti, de genul: „Astfel, instanţa de judecată reţine că vinovăţia lui E.R.T., manifestată prin conducerea vehiculului în stare de ebrietate produsă de alcool, …“ (vezi „Modele de acte judecătoreşti în procesul contravenţional“, pag. 101). Or, vinovăţia, ca element constitutiv al componenţei de contravenţie — latura subiectivă, potrivit prevederilor articolului 14 CC, se manifestă prin intenţie (directă ori indirectă) sau prin imprudenţă (încredere în sine exagerată ori neglijenţă); pe de altă parte, „conducerea vehiculului în stare de ebrietate produsă de alcool“ reprezintă latura obiectivă a componenţei de contravenţie prevăzută la articolul 233 alin.(1) CC, dat fiind că, potrivit prevederilor articolului 10 CC, reprezintă manifestarea exterioară a subiectului acestei componenţe de contravenţie (art.16 CC) — fapta ilicită (acţiune sau inacţiune) care prin rezultatul produs atentează la valorile sociale (obiectul juridic) ocrotite de legea contravenţională.
Prin urmare, o asemenea concluzie este eronată şi, respectiv, nu poate să servească model pentru practica judiciară.
O altă problemă, care la prima vedere pare a fi nesemnificativă pentru hotărârea judecătorească contravenţională, este cea observată la cazul ce vizează „Decizia instanţei de recurs privind respingerea recursului ca nefondat“, în partea soluţiei, în dispozitivul deciziei — model, fiind indicat: „Se respinge ca nefondat recursul declarat de contravenientul U.P. şi se menţine fără modificări hotărârea…“ (vezi „Modele de acte judecătoreşti în procesul contravenţional“, pag.341).
Asemenea formule de soluţii se întâlnesc frecvent în practica judiciară, fapt ce provoacă, la fel, discuţii cu privire la corectitudinea expunerii soluţiei în cazul în care se menţine hotărârea judecătorească atacată.
Sintagma „fără modificări“ este neadecvată, or nu există soluţie legală prin care „se menţine cu modificări hotărârea atacată“, cu atât mai mult că articolul 473 alin.(1), pct. 1), lit. c) CC prevede expres: „respinge recursul şi menţine hotărârea atacată dacă recursul este nefondat“.
Altfel spus, în cazul în care se menţine hotărârea atacată, este inutilă şi, chiar, neconformă legii, utilizarea sintagmei „fără modificări“.
Această sintagmă este un rudiment rămas din practica judiciară sovietică, bazată pe expresia din limba rusă: „ostaviti bez izmenenii“, fapt ce trebuie eliminată din jurisprudenţa naţională, cu atât mai mult că în prefaţă la „Modele de acte judecătoreşti în procesul contravenţional“ este stipulat: “.. modelele din acest volum fac trimitere la jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene, ele îşi propun să înlăture inadvertenţele gramaticale şi să introducă în practica judiciară din Republica Moldova formulele juridice corecte de limba română.“
Urmarea a cazurilor menţionate, precum şi a celor similare, textul modelelor de acte judecătoreşti prezentate nu se racordează integral la regulile de redactare a hotărârii judecătoreşti:
a) considerentele şi concluziile se expun coerent, consecvent şi echilibrat;
b) fraza se construieşte conform normelor gramaticale, astfel încât să exprime corect, concis şi fără echivoc ideea, să fie înţeleasă uşor de subiectul interesat, în primul rând de justiţiabil; întro frază este exprimată o singură idee;
c) se utilizează termeni adecvaţi, compatibili cu cei utilizaţi în legislaţia naţională şi cea internaţională;
d) noţiunea nu se redă prin definiţia ei sau printro expresie frazeologică, ci prin termenul respectiv;
e) terminologia utilizată este constantă şi uniformă ca şi în celelalte hotărâri judecătoreşti; se va utiliza unul şi acelaşi termen dacă este corect, iar folosirea lui repetată exclude confuzia;
f) neologismele se folosesc numai dacă sunt de largă circulaţie;
g) se evită tautologiile juridice, precum şi cuvintele şi expresiile nefuncţionale, idiomatice, neutilizabile şi/sau cu sens ambiguu
h) în hotărâre se indică precis norma de drept aplicabilă în speţă, evitânduse sintagma „conform legii“;
i) în motivarea hotărârii nu se admite copierea textelor normative din legislaţie şi din acte judecătoreşti explicative, precum şi a comentariilor practico-ştiinţifice adnotate la legea contravenţională şi a pasajelor din literatura juridică de specialitate, cu titlu de considerente proprii ale instanţei, or în cazul utilizării acestora se face referinţă, cu indicarea sursei emitente.
Şirul problemelor semnalizate, ce provoacă discuţii practico-ştiinţifice nu este limitat, de aceea exprimăm disponibilitatea de a polemiza şi asupra altora care surprind în cazul lecturării lucrării analizate.
Iată de ce, fiind conştient că spaţiul unui articol practico-ştiinţific nu permite expunerea extensivă a tuturor problemelor de drept observate, considerăm oportună organizarea, în viitorul apropiat, a unei mese rotunde pentru discuţie practico-ştiinţifică pe marginea lucrării „Modele de acte judecătoreşti în procesul contravenţional“, motiv pentru care adresăm Institutului Naţional de Justiţie să dea curs acestei propuneri.
Asemenea acţiune merită a fi desfăşurată şi din motivul că o lucrare de importanţă certă pentru jurisprudenţă nu poate exista fără elemente de cercetări şi dezbateri practico-ştiinţifice, de dezvoltări practice, cu păstrarea a ceea ce este bun şi, respectiv, cu revizuirea a ceea ce nu corespunde noilor realităţi juridice.
La fel, este firesc şi, chiar, obligatoriu, ca orice model de act judecătoresc în procesul contravenţional să fie cizelat şi perfecţionat, dat fiind că având o tentă pragmatică, vizează soluţii care pot evolua în timp, cu atât mai mult că materia contravenţională, după cum demonstrează practica judiciară şi ştiinţa dreptului contravenţional, nu dispune de un reper legislativ calitativ şi stabil.
În această ordine de idei, nu stă teama că bilanţul exegezei ar putea indica o precumpănire a efectelor obţinute prin lucrarea „Modele de acte judecătoreşti în procesul contravenţional“, important este de a conştientiza situaţia reală în domeniul cercetat, de a face concluzii obiective şi de a reunifica eforturile persoanelor interesate de rezolvarea problemelor de drept cu care se confruntă judecătorul la redactarea hotărârii pronunţate în cauza contravenţională.
În contextul dat, fără a pretinde la adevărul juridic în ultimă instanţă, opinia expusă trebuie apreciată drept manifestarea unui interes profesional autentic pentru aplicarea eficientă a rezultatelor pozitive din cuprinsul lucrării menţionate, a cărei scop este de a „…contribui la elaborarea de acte judecătoreşti în domeniul contravenţional, susceptibile nu numai de corectitudine juridică şi lingvistică, dar şi să satisfacă comprehensiunea justiţiabilului ordinar…“ (vezi prefaţă la „Modele de acte judecătoreşti în procesul contravenţional“, pag. 7).
În cazul în care se prezintă modele de acte contravenţionale care nu acoperă toate categoriile de hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauzele contravenţionale, care dispun de stil diferit de lingvistică şi de redactare juridică, care prezintă soluţii de judecată contestabile, cu reproducerea unor formule juridice depăşite de timp, preluate automat din practica judiciară veche, care conţin concluzii nemotivate sub toate aspectele de fapt şi de drept, etc., există riscul de a aluneca spre activităţi ineficiente, aparente şi formale, fiind supus pericolului nerealizarea scopului propus — prezentarea modelelor de acte procedurale moderne, capabile să servească justiţia contravenţională.
În atare situație, activitatea privind elaborarea modelelor de acte judecătoreşti contravenţionale trebuie continuată şi dezvoltată, cu pasiune şi dăruire de sine, în sensul unor legături permanente de lucru între specialişti practicieni şi doctrinari, prin îmbinarea armonioasă şi raţională a cercetării aplicative cu cea fundamentală a dreptului contravenţional, astfel, încât o nouă lucrare cu privite la tematica enunţată să stăpânească cu precizie cunoştinţele teoretice şi practice de drept contravenţional, să ofere speţe îmbogăţite cu concluzii motivate, adnotate la jurisprudenţa naţională, Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Curţii Constituţionale, iar, în consecinţă, să se constituie ca un suport util şi eficient pentru destinatari, în principal, pentru judecători.
Ghidat de postulatul că rostul cercetării în domeniul dreptului, pe lângă identificarea şi examinarea problemelor de drept cu care se confruntă jurisprudența, rezidă în prezentarea şi promovarea soluţiei de rezolvare, pledăm pentru continuarea activității analizate supra, iar, în consecință, să fie elaborat un Îndrumar practico-ştiinţific la redactarea hotărârilor judecătoreşti contravenţionale, ce ar cuprinde cumulativ:
a) modele de hotărâri judecătoreşti contravenţionale adoptate la toate etapele procesului de judecată;
b) soluţii din practica judiciară cu valoare de autoritate a lucrului judecat, selectate riguros, precum şi din jurisprudenţa CtEDO, relevante pentru hotărârea judecătorească contravenţională prezentată ca model;
c) extrase din texte ale Constituţiei, ale Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, din alte acte normative şi de tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte, relevante pentru hotărârea judecătorească contravenţională prezentată ca model;
d) comentarii practico-ştiinţifice adnotate la legea contravenţională şi pasaje din literatura juridică de specialitate, aplicabile la interpretarea judiciară a normelor de drept
Din perspectiva înfăţişată, este nevoie de o activitate laborioasă şi responsabilă, bazată pe un plan unitar de perspectivă, cu antrenarea judecătorilor, altor practicieni specializaţi în materie contravenţională şi savanţilor consacraţi dreptului contravenţional, fiind coordonată cu Curtea Supremă de Justiţie, precum şi cu curţile de apel, ca instanţe de recurs la judecarea cauzelor contravenţionale.
Sergiu Furdui, judecător la Curtea de Apel Chişinău,
doctor în drept, conferențiar universitar
