Reglementarea constituțională a rapoartelor statelor membre cu Uniunea Europeană

Serghei ŢURCAN, doctor în drept, conferenţiar universitar, ULIM

The Constitutional Regulation of the Member States Relations with the European Union The constitutional provisions of the member states of the European Union regulating the relations on: accession, delegation of powers, the establishment and activity of European institutions, application of the European Union law in the national legislation, and the rights of citizens of the member states deriving from the possession of European citizenship have been analyzed. Keywords: Constitution, European Union, sovereignty, state, delegation of competencies, Parliament, Government, international treaty.

Sunt analizate prevederile constituționale ale statelor membre ale Uniunii Europene care reglementează relaţiile privind: aderarea, delegarea de competenţe, formarea şi funcţionarea instituţiilor europene, aplicarea dreptului Uniunii Europene în legislaţia naţională, drepturile cetățenilor statelor membre care decurg din deținerea cetățeniei europene. Cuvinte cheie: Constituție, Uniunea Europeană, suveranitate, stat, delegare de competenţă, Parlament, Guvern, tratat internațional.

Orientarea Republicii Moldova spre spaţiul valoric democratic european este un element definitoriu al identităţii constituţionale a Republicii Moldova, bazându-se pe valorile constituționale fundamentale, unanim recunoscute și protejate, cum ar fi democrația, statul de drept, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului1.

Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la 13.12.20072, recunoaște că din moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile și inalienabile ale persoanei, precum și libertatea, democrația, egalitatea și statul de drept. Tratatul a introdus un nou articol „1 a” care proclamă că Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin de minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați3.

Curtea Constituțională în hotărârea nr. 24 din 09.10.2014 a constatat că Acordul de Asociere promovează asocierea politică şi integrarea economică între Republica Moldova şi Uniunea Europeană pe baza unor valori comune, astfel scopul şi obiectivele Acordului fiind în deplină armonie cu prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, conform căruia Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate4.

Reieșind din obiectivul strategic al Republicii Moldova de integrare europeană, prezintă un interes deosebit analiza prevederilor constituţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene ce consacră procedura de aderare la această uniune, modul de delegare a competenţelor, modul de aplicare a dreptului Uniunii Europene în legislaţia naţională şi alte aspecte ce reglementează relaţiile dintre Uniunea Europeană şi statele membre.

Analizând prevederile constituţionale ale statelor membre privind raporturile cu Uniunea Europeană, putem constata următoarele:

1. Dacă Constituțiile unor state membre cuprind titluri sau articole distincte dedicate raporturilor cu Uniunea Europeană (spre exemplu, Franța, Croația, România, Slovenia) Constituţiile altor state membre nu conţin prevederi privind Uniunea Europeană. Astfel, spre exemplu, în Estonia procedura privind organizarea relaţiilor cu alte state precum şi cu organizaţiile internaţionale este prevăzută de lege5.

2. Prevederile constituţionale ale statelor membre privind procedura de aderare la Uniunea Europeană. Din punct de vedere juridic, aderarea la Uniunea Europeană presupune ratificarea mai multor tratate internaționale, generic denumite tratatele constitutive ale Uniunii Europene, iar din punct de vedere tehnic, aderarea la o organizație internațională este operațiunea juridică prin care un stat negociază cu celelalte state membre ale organizației condițiile în care se poate manifesta ca membru al respectivei organizații6. Astfel, în Croaţia Constituţia reglementează procedura de asociere a Republicii Croaţia în diverse alianţe cu alte state, inclusiv de aderare la Uniunea Europeană7. Inițiativa aderării poate veni de la cel puţin o treime dintre deputaţi, de la Preşedintele Republicii şi de la Guvern. Orice asociere trebuie hotărâtă în primul rând de către Parlament cu o majoritate de două treimi din numărul totalul al deputaţilor. Ulterior, în termen de 30 de zile, se convoacă un referendum naţional, în cadrul căruia decizia de aderare se adoptă cu majoritatea voturilor cetăţenilor cu drept de vot. Menţionăm faptul că aceste prevederi sunt valabile şi pentru procedura părăsirii asocierii de către Republica Croaţia.

Remarcăm faptul că art. 142, alin. (2) al Constituţiei Croaţiei interzice iniţierea oricărei proceduri de asociere în cadrul unor alianţe cu alte state, dacă o astfel de asociere duce sau ar putea duce la o reînnoire a unei comunităţi a statelor slave din sud sau la orice altă formă de stat balcanic.

Aderarea Letoniei la Uniunea Europeană este posibilă doar printr-o hotărâre adoptată în cadrul unui referendum național iniţiat de către Parlament. Respectivul referendum este valabil dacă numărul votanților reprezintă cel puțin jumătate din numărul alegătorilor care au participat la alegerile parlamentare anterioare. Decizia va fi adoptată dacă majoritatea participanţilor la referendum au votat în favoarea aderării8.

Remarcăm faptul că în Muntenegru, stat care de asemenea a proclamat dorinţa de integrare europeană, în conformitate cu prevederile constituţionale, Parlamentul va stabili procedura aderării la Uniunea Europeană9.

3. Reglementarea modului de delegare a competenţelor. De la bun început remarcăm faptul că delegarea anumitor competenţe ale autorităţilor publice instituţiilor internaţionale sau exercitarea în comun cu alte state a unor competențe specifice suveranității de stat, nu presupune renunţarea la suveranitate sau limitarea acesteia, dar constituie garanții instituționale pentru îndeplinirea obligațiunilor ce decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene. Contează că această delegare să corespundă prevederilor constituţionale şi în acest proces să fie antrenat poporul ca deținător al suveranităţii şi/sau Parlamentul ca organ reprezentativ suprem al poporului, în ultimul caz fiind necesar un vot calificat al autorităţii legislative (2/3, 3/5 sau chiar 5/6 din numărul deputaţilor aleşi).

Astfel, în scopul instituirii unei Europe unite, care promovează principiile democratice, sociale și federale, statul de drept, principiului subsidiarității şi protecţia drepturilor fundamentale, Republica Federală Germania participă la dezvoltarea Uniunii Europene şi poate transfera prin lege atribuţii suverane cu votul a două treimi din membrii Bundestagului și cu votul a două treimi din membrii Bundesratului10.

Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor11. În doctrină s-a remarcat că în ordinea juridică internă, actul juridic prin care România aderă la Uniunea Europeană (legea de ratificare) are forță juridică inferioară Constituției și legilor constituționale, dar superioară legilor organice și ordinare12.

În Olanda competențe legislative, executive şi judecătoreşti pot fi conferite instituţiilor internaţionale prin tratat, care poate fi ratificat de Camerele Parlamentului cu votul a cel puţin două treimi din membrii13.

În Finlanda tratatele internaţionale care prevăd transfer de autoritate către Uniunea Europeană, cu o importanţă deosebită în privinţa suveranităţii Finlandei, vor fi ratificate cu cel puţin două treimi din numărul voturilor deputaţilor aleşi14.

Conform prevederilor constituţionale, Croația poate conferi instituțiilor Uniunii Europene competențele necesare în vederea exercitării drepturilor și a îndeplinirii obligațiilor care decurg din calitatea de membru15. Ratificarea unor asemenea tratate internaţionale, care acordă organizaţiilor sau alianţelor internaţionale competenţe derivate din Constituţie, se va face de către Parlamentul cu o majoritate de două treimi din numărul total al deputaților.

În vederea participării la Uniunea Europeană în calitate de stat membru, Ungaria poate exercita împreună cu alte state membre, prin intermediul instituţiilor Uniunii Europene, unele dintre competenţele sale prevăzute în Constituție, în baza unui tratat internaţional, în măsura necesară în vederea exercitării drepturilor şi a îndeplinirii obligaţiilor apărute în baza tratatelor de instituire. Ratificarea unui asemenea tratat internațional se va face cu votul a cel puțin două treimi din membrii Adunării Naționale16.

În baza unui tratat ratificat de Adunarea Națională cu votul a două treimi din deputaţi, Slovenia poate transfera exercitarea unei părţi a drepturilor sale suverane unor organizaţii internaţionale care are la bază respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a democraţiei şi a principiilor statului de drept şi poate încheia o alianţă defensivă cu diferite state care au ca fundament respectarea acestor valori. Înaintea ratificării unui asemenea tratat, Adunarea Naţională poate convoca un referendum, hotărârea adoptată fiind obligatorie pentru Parlament. Decizia este adoptată în cadrul unui referendum dacă votul valabil al majorității alegătorilor a fost exprimat în favoarea acesteia. Dacă acest referendum a avut loc, nu poate fi convocat un referendum privind legea de ratificare a tratatului respectiv17.

În Letonia Parlamentul poate ratifica acordurile internaționale prin care unele competențe ale autorităţilor publice sunt delegate instituțiilor internaționale în cadrul ședinței la care participă cel puțin două treimi din membrii Parlamentului, pentru aprobarea ratificării fiind necesar votul a cel puţin două treimi din deputaţii prezenți18.

În Bulgaria atunci când statul decide încredinţarea unor atribuţii constituționale Uniunii Europene, Adunarea Naţională trebuie să adopte o lege de ratificare a tratatului internațional care prevede această delegare, legea fiind adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul total al membrilor Parlamentului19.

În Austria în baza legii sau a unui tratat statal se pot transfera competenţe federale specifice către organizaţii interguvernamentale, reglementându-se şi activitatea agenţilor austrieci în străinătate, putându-se prevedea că agenţii austrieci se vor supune autorităţii agenţilor organizaţiilor interguvernamentale. Consiliul Naţional şi Consiliul Federal (camerele Adunării Federale) vor fi informate neîntârziat cu privire la începerea negocierilor unui asemenea tratat. Încheierea unor asemenea categorii de tratate poate avea loc doar cu aprobarea Consiliului Naţional şi a Consiliului Federal, decizia adoptându-se cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, în prezenţa a cel puţin jumătate dintre membrii camerelor20.

În baza tratatelor internaţionale, Republica Polonă poate transfera unei organizaţii internaţionale competenţe ale autorităţilor publice în anumite domenii. Legile speciale prin care se ratifică astfel de tratate vor fi adoptate de Sejm cu o majoritate de două treimi din voturi, în prezenţa a cel puţin jumătate din numărul deputaţilor, şi de Senat, cu o majoritate de două treimi din voturi, în prezenţa a cel puţin jumătate din numărul senatorilor. Ratificarea unui asemenea tratat poate fi aprobată prin referendum naţional la decizia Sejmului, adoptată cu votul majorităţii deputaţilor, sau la iniţiativa Preşedintelui Republicii, aprobată de Senat prin votul majorităţii membrilor săi, în prezenţa a cel puţin jumătate din numărul senatorilor21.

Art. 28 al Constituţiei Greciei constituie fundamentul constituţional pentru participarea statului la procesul de integrare europeană. Astfel, Grecia poate decide, printr-o lege adoptată cu majoritatea absolută a membrilor Parlamentului, asupra limitării exercitării suveranității naționale în măsura în care aceasta se impune pentru promovarea unui interes național important, nu încalcă drepturile omului și fundamentele guvernământului democratic și se realizează în baza principiilor de egalitate și a condițiilor de reciprocitate. În acelaşi timp, competențele prevăzute de Constituție pot fi, prin tratat, conferite instituțiilor unor organizații internaționale atunci când aceasta servește unui interes național important și promovează cooperarea cu alte state. O majoritate de trei cincimi din numărul total ai membrilor Parlamentului este necesară pentru a vota legea de ratificare a tratatului internaţional22.

În Cehia anumite competențe ale autorităților publice pot fi transferate prin tratat unei organizații sau instituții internaționale. Un asemenea tratat va fi ratificat de Parlament cu votul a trei cincimi din numărul deputaților și cu votul a trei cincimi din numărul senatorilor, cu excepția cazului în care o lege constituțională prevede că tratatul va fi ratificat prin referendum23. Remarcăm faptul că asemenea tratate nu pot fi ratificate până la verificarea constituționalității acestora de către Curtea Constituțională.

Competențele atribuite autorităţilor statului, conform Constituţiei Danemarcei, pot fi delegate către autorităţi internaţionale prin adoptarea unei legi cu o majoritate de cinci şesimi din numărul membrilor Parlamentului. În cazul în care legea a întrunit o majoritate simplă de voturi și Guvernul insistă asupra adoptării acestei legi, poate fi organizat un referendum24.

În cadrul cooperării la nivelul Uniunii Europene, Parlamentul poate transfera autoritatea de decizie care nu afectează principiile de guvernare fundamentale ale Suediei cu votul a cel puțin trei pătrimi din membrii Riksdagului (Parlamentului) care au participat la votare, condiția fiind că mai mult de jumătate din parlamentari să voteze în favoarea deciziei. O asemenea hotărâre poate fi adoptată de către Riksdag și conform procedurii prevăzute pentru adoptarea Constituției (adoptarea cu votul a cinci șesimi din membrii Parlamentului în cadrul a două proceduri de vot identice)25.

În conformitate cu prevederile art. 150 al Constituţiei Lituaniei Actul constituțional cu privire la „Aderarea Republicii Lituania la Uniunea Europeană” din 13 iulie 2004, adoptat de Parlament în baza rezultatelor referendumului cu privire la aderarea Republicii Lituania la Uniunea Europeană din 10-11 mai 2003, este parte integrantă a Constituţiei26. Art. 1 al Actului menţionat stipulează că Republica Lituania va împărți cu Uniunea Europeană sau va conferi Uniunii Europene competențele instituțiilor de stat în domeniile prevăzute de tratatele fondatoare ale Uniunii Europene, în măsura în care aceasta ar conduce la îndeplinirea, alături de celelalte state membre ale Uniunii Europene, a angajamentelor sale în acele domenii, precum și la exercitarea drepturilor conferite ca urmare a dobândirii calității de stat membru.

Constituţia Belgiei cuprinde o prevedere destul de generală în această materie: exercitarea atribuțiilor specifice poate fi alocată printr-un tratat sau printr-o lege instituţiilor de drept internaţional public27, fără a concretiză domeniile şi procedura delegării. Art. 49bis din Constituţia Luxemburgului din 17 octombrie 1868 stipulează că exercitarea atribuțiilor rezervate prin Constituție puterii legislative, executive și judecătorești poate fi atribuită temporar, prin tratat, instituțiilor de drept internațional, avându-se în vedere instituţiile Uniunii Europene.

4. Reglementarea coraportului dintre dreptul Uniunii Europene şi dreptul naţional. Cu privire la acest subiect în doctrină s-au cristalizat două curente, unul specific jurisdicțiilor constituționale naționale, care susțin supremația Constituției inclusiv față de dreptul european, chiar dacă acceptă prioritatea de aplicare a acestuia față de celelalte norme din dreptul intern, și unul propriu jurisdicției europene, care, cu unele fluctuații, susține prioritatea (nu supremația) de aplicare sistematică și necondiționată a tuturor dispozițiilor din dreptul european față de toate normele din dreptul intern, inclusiv față de Constituțiile statelor membre28.

În Lituania art. 2 al Actul constituțional cu privire la „Aderarea Republicii Lituania la Uniunea Europeană” stabileşte că dreptul Uniunii Europene reprezintă parte integrantă al sistemului normativ al Republicii Lituania. În cazul tratatelor fondatoare ale Uniunii Europene, normele juridice ale Uniunii Europene se aplică direct, în timp ce, în eventualitatea unui conflict de norme juridice, acestea vor prevala asupra legilor și a altor acte ale Republicii Lituania.

În Croaţia toate tratatele internaţionale încheiate cu respectarea prevederilor constituţionale fac parte din dreptul intern şi au prioritate în raport cu legea din punctul de vedere al efectelor juridice. Dreptul Uniunii Europene are aplicare directă în dreptul intern. Astfel, exercitarea drepturilor rezultate în baza acquis-ului comunitar al Uniunii Europene are același statut ca și exercitarea drepturilor rezultate în baza legislației naţionale. Toate actele juridice acceptate în cadrul instituțiilor Uniunii Europene sunt aplicate potrivit acquis-ului comunitar al Uniunii Europene. Agențiile guvernamentale, organele cu autonomie locală și regională și persoanele juridice învestite cu autoritate publică aplică direct dreptul Uniunii Europene29.

În România, în conformitate cu prevederile art. 148, alin. (2) din Constituţie, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Remarcăm faptul că această prevedere vizează toate cele trei ramuri ale puterii, în măsura în care participarea României la Uniunea Europeană nu implică doar transpunerea în drept intern a normelor din ordinea juridică europeană prin acte de reglementare primară sau secundară, dar, în deosebi, aplicarea în concret a acestor norme, realizată prin intermediul organelor administrative și judecătorești. Prin urmare, toate autoritățile publice au misiunea de a contribui, în limita atribuțiilor constituționale, la respectarea eficientă și punerea în aplicare a prevederilor din sistemul normativ european30.

În Slovacia normele juridice obligatorii ale Uniunii Europene au prioritate asupra legilor naționale. Transpunerea reglementărilor juridice obligatorii care trebuie implementate se face prin lege sau printr-o ordonanță guvernamentală31.

În Portugalia prevederile tratatelor care guvernează Uniunea Europeană şi normele emise de instituţiile acesteia în exercitarea responsabilităţilor care le revin se aplică în cadrul legislaţiei interne în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu respectarea principiilor fundamentale ale statului democratic bazat pe domnia legii32.

În Cipru supremaţia dreptului Uniunii Europene asupra sistem normativ naţional este asigurată de prevederile Constituției33. Astfel, prevederile constituţionale nu pot împiedica producerii efectelor juridice ale regulamentelor, directivelor sau ale altor acte sau măsuri obligatorii cu caracter legislativ, adoptate de Uniunea Europeană în baza Tratatului privind Uniunea Europeană. Mai mult decât atât, Curtea Supremă Constituţională a Ciprului verifică corespunderea legii nu doar Constituţiei, dar şi Dreptului Uniunii Europene.

În Austria rezoluţiile Consiliului Uniunii Europene prin care vor fi stabilite noi categorii de mijloace de aplicare a actelor normative ale Uniunii Europene au nevoie de o autorizaţie din partea Consiliului Național și permisiunea Consiliului Federal. Aceste decizii pot fi adoptate cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, în prezenţa a cel puţin jumătate dintre membrii camerelor. Alte rezoluţii ale Consiliului Uniunii Europene care determină modificări ale sistemului de mijloace proprii de aducere la îndeplinire a regulilor Uniunii Europene au nevoie de aprobarea obligatorie din partea Consiliului Național34.

Constituţia Estoniei nu conţine reglementări speciale referitoare la raportul dintre dreptul naţional şi cel al Uniunii Europene, aplicându-se reglementările generale referitoare la raportul dintre dreptul naţional şi dreptul internaţional. Prin urmare, principiile şi normele de drept internaţional general recunoscute reprezintă o parte inseparabilă a sistemului juridic estonian și statul nu poate încheia tratate internaţionale care contravin Constituţiei. Atunci când legile interne sunt în conflict cu un tratat internaţional ratificat de Parlament, se aplică prevederile tratatului internaţional35.

În Belgia s-a stabilit doctrinar că normele care fac parte din dreptul european derivat (ale instituțiilor europene) sunt direct aplicabile în dreptul intern36.

În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) din Constituţii Republicii Malta din 21 septembrie 1964, dreptul european beneficiază de o poziție supraordonată în ordinea juridică internă, indiferent dacă legile malteze sunt anterioare sau ulterioare adoptării actelor normative europene pertinente37.

Irlanda îşi afirmă angajamentul faţă de Uniunea Europeană, în sensul respectării legislației acesteia, dar menționează obligația de a se obține aprobarea celor două Camere ale Parlamentului în cazul aplicării unor prevederi derogatorii din cadrul tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, revizuite prin Tratatul de la Lisabona, ce ar putea afecta drepturile suverane ale statului irlandez38.

Remarcăm faptul că în Finlanda prevederile de natură legislativă ale unui tratat internaţional sau ale oricărei alte obligaţii internaţionale sunt puse în aplicare prin lege. În cazul în care propunerea vizează prevederi constituţionale sau un transfer de autoritate către Uniunea Europeană, cu o importanţă deosebită în privinţa suveranităţii Finlandei, Parlamentul o va adopta cu cel puţin două treimi din voturile exprimate39.

5. Prevederile constituţionale privind participarea la formarea instituţiilor Uniunii Europene. Constituţia Austriei în capitolul I, Secţiunea B „Uniunea Europeană” reglementează destul de detaliat modul de participarea la instituirea şi funcţionarea instituţiilor europene. Astfel, membrii Parlamentului European sunt aleşi în conformitate cu principiile reprezentării proporţionale, într-o singură circumscripţie electorală, în baza votului egal, direct, liber exprimat şi secret, de către persoanele care la data alegerilor au împlinit vârsta de 16 ani şi care, fie deţin cetăţenia austriacă, fie deţin cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene şi pot vota în baza prevederilor dreptului Uniunii Europene. De dreptul de a fi ales beneficiază persoanele cu drept de vot care, la data alegerilor, au împlinit vârsta de 18 ani40.

Guvernului Federal, în coordonare cu Comitetul Principal al Consiliului Naţional, îi revin atribuții privind nominalizarea membrilor Comisiei Europene, ai Curții de Justiție, ai Tribunalului, ai Curții de Conturi, ai Comitetului Băncii Europene de Investiții, ai Comitetului Economic și Social și ai Comitetului Regiunilor din cadrul Uniunii Europene. Guvernul Federal are obligaţia de a informa Comitetul Principal al Consiliului Național și Președintele Federal cu privire la decizia luată41.

În Croaţia cetățenii sunt reprezentați în mod direct în Parlamentul European, unde, prin reprezentanții aleși, iau decizii ce privesc subiectele care intră în sfera lor de competență. Statul este reprezentată în Consiliu Uniunii Europene de către Guvern și de către Președintele Republicii Croația potrivit competențelor constituționale ale acestora42.

În Finlanda Prim-ministrul reprezintă statul în Consiliul European. Cu excepţia cazului în care, în mod excepțional, Guvernul decide altfel, Prim-ministrul reprezintă Finlanda şi în alte activităţi ale Uniunii Europene, unde participarea celor mai înalte structuri ale statului este necesară43.

6. Prevederile constituţionale privind participarea la funcţionarea instituţiilor Uniunii Europene. În Austria fiecare ministru federal raportează Consiliului Naţional şi Consiliului Federal, la începutul fiecărui an, cu privire la proiectele Consiliului şi ale Comisiei Europene din anul în curs şi, de asemenea, cu privire la presupusa poziţie austriacă referitor la astfel de proiecte. Camerele Parlamentului îşi vor prezinta punctul de vedere într-un document motivat cu privire la un proiect de act juridic redactat în cadrul Uniunii Europene, precum şi eventuale motive pentru care consideră că proiectul este incompatibil cu principiul subsidiarităţii. Consiliul Naţional şi Consiliul Federal pot înainta plângeri împotriva unui act juridic din cadrul Uniunii Europene la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru încălcarea principiului subsidiarităţii.

Federația are obligaţia de a informa fără întârziere subiectele federaţiei (landurile) cu privire la toate proiectele derulate la nivelul Uniunii Europene care afectează sfera autonomă de competență a landurilor sau care ar putea prezenta interes pentru acestea și le va da posibilitate să formuleze avize într-un termen stabilit de Federație. În cazul în care landurile vor formula o asemenea recomandare în domeniul în care acestea deţin competenţe legislative, Federaţia va fi obligată să ţină seama de aceasta recomandare în cadrul negocierilor şi luării deciziei la nivelul Uniunii Europene44.

În Franța Guvernul prezintă Adunării Naţionale şi Senatului proiectele de acte legislative europene încă de la transmiterea lor către Consiliul Uniunii Europene. Camerele Parlamentului pot adopta rezoluții cu privire la orice proiecte de acte legislative europene și orice document emis de o instituţie a Uniunii Europene, în cadrul fiecărei Camere a Parlamentului activând o comisie împuternicită cu afaceri europene. Adunarea Naţională sau Senatul poate emite un aviz motivat adresat Preşedintelui Parlamentului European, celui al Consiliului şi celui al Comisiei Europene și Guvernului cu privire la conformitatea unui proiect de act legislativ european cu principiul subsidiarităţii. Camerele Parlamentului, prin intermediul Guvernului, pot introduce în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene o acţiune împotriva unui act legislativ european pentru încălcarea principiului subsidiarităţii45.

În Germania Guvernul Federal informează neîntârziat şi detaliat Bundestagul și Bundesratul despre toate problemele legate de Uniunea Europeană. Pe parcursul negocierii adoptării actelor normative ale Uniunii Europene, Guvernul Federal ține cont de poziția Bundestagului solicitată în prealabil. Camerele Parlamentului pot înainta o acțiune la Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru contestarea unui act legislativ al Uniunii Europene care încalcă principiul subsidiarității. Bundestagul este obligat să înainteze o asemenea acțiune la cererea unei pătrimi dintre membrii săi46.

În Lituania, în conformitate cu prevederile art. 3 al Actul constituțional cu privire la „Aderarea Republicii Lituania la Uniunea Europeană”, Guvernul are obligaţia de a informa Parlamentul cu privire la propunerile de adoptare a unor acte juridice ale Uniunii Europene. În cazul în care acestea privesc domenii ce țin de competențele constituţionale ale Parlamentului, Guvernul se va consulta cu Parlamentul, legislativul având dreptul de a recomanda Guvernului adoptarea unei poziții a Republicii Lituania în legătură cu aceste propuneri.

În Croaţia Guvernul înștiințează Parlamentul despre proiectele de acte normative la adoptarea cărora participă în cadrul instituțiilor Uniunii Europene. Referitor la astfel de proiecte, Parlamentul poate adopta recomandări care stau la baza măsurilor luate de către Guvern în cadrul instituțiilor Uniunii Europene47.

În Finlanda Guvernul are obligaţia constituţională de a aduce la cunoştinţa comisiilor competente ale Parlamentului despre examinarea unei chestiuni de interes național în cadrul Uniunii Europene. Premergător reuniunilor Consiliului European şi fără întârziere după aceste reuniuni, Prim-ministrul aduce la cunoştinţa Parlamentului sau a comisiilor acestuia chestiunile examinate în timpul acestor reuniuni48.

Guvernul, principala autoritate publică aflată în legătură permanentă cu instituțiile Uniunii Europene, are obligația de a aduce la cunoștință Parlamentului toate chestiunile referitoare la obligațiile statului rezultate din apartenența acesteia la Uniunea Europeană și în Suedia49, Cehia50, România51, Slovenia52, Bulgaria53.

7. Reglementarea constituţională a drepturilor cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene obţinute drept consecinţă a aderării. Art. 146 al Constituţiei Croaţiei preia dispoziţiile Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene54 şi stipulează că cetățenii Republicii Croația sunt cetățeni ai Uniunii Europene și se bucură în special de următoarele drepturi:

— libertatea de circulație și de rezidență pe teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene;

— drepturi de a alege și de a fi ales la alegerile parlamentare europene și la alegerile locale dintr-un alt stat membru, în conformitate cu legislația statului membru respectiv;

— dreptul la protecția diplomatică și consulară a oricărui stat membru, care este egală cu protecția oferită propriilor cetățeni, atunci când aceștia se află într-o terță țară unde Republica Croația nu are niciun reprezentant consular sau diplomatic;

— dreptul de a depune petiții către Parlamentul European, reclamații către Avocatul European al Poporului și dreptul de a depune cereri către instituțiile Uniunii Europene și către organele de consiliere în limba croată, precum și în toate celelalte limbi oficiale ale Uniunii Europene și dreptul de a primi răspuns în aceeași limbă.

În baza celor menţionate și reieșind din faptul că orientarea spre spaţiul valoric democratic european constituie un principiu cu valoare constituțională, înaintăm următoarele recomandări în vederea reglementării constituţionale a relaţiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană:

1. Expunerea art. 1, alin. (3) din Constituţia Republicii Moldova în următoarea formulare: Republica Moldova este un stat de drept, orientat spre spaţiul valoric democratic european, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate;

2. Reglementarea procedurii de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană prin completarea Constituţiei cu art. 81 „Integrarea europeană” cu următorul conţinut:

(1) În procesul de integrare europeană Republica Moldova poate delega unele atribuţii ale autorităţilor publice instituţiilor Uniunii Europene.

(2) Parlamentul, prin lege organică, va stabili procedura aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană.