Unele considerente referitor la problemele de unitate și diferență între valorile juridice, morale și religioase în filosofia lui Petre Andrei

Dumitru BALTAG, doctor hababilitat, profesor universitar
Gabriel ICHIM, doctorand, ULIM

Some Considerations Concerning the Problems of Unity and Difference between Values of Law, Morality and Religion in the Philosophy of Petre Andrei Contemporary society increasingly tends towards standardization and globalization. It demands a perfect harmonization between the individual and the general interests. Searching for answers to these research questions, one of our investigation issues refers to the role of moral and religious values in this standardization and globalization process. The key-element in the mentioned harmonization consists of our actions and their relation to legal, moral and religious values. It is very important to know your values and explore them in the right way. This is vital for your own growing up and personal development. Keywords: law, legal values, moral values, religious values, personality, process revaluation.

Societatea contemporană tinde tot mai mult spre uniformizare și globalizare. Aceasta cere din partea dreptului o armonizare a interesului individual cu cel general. În preocupările noastre de a căuta răspunsuri la aceste probleme de cercetare, una dintre temele de investigație este și cea referitoare la rolul valorilor morale și religioase în acest proces. Acțiunile noastre în raport cu valorile juridice, morale și religioase, este unul dintre pașii fundamentali în această armonizare și dezvoltare a persoanei. Este foarte important să-ți cunoști și explorezi valorile dacă ai de când să crești și să te dezvolți. Cuvinte-cheie: drept, valori juridice, valori morale, valori religioase, personalitate, proces de valorificare.

După cum cunoaștem, dreptul reprezintă totalitatea normelor de conduită impuse indivizilor și colectivităților în cadrul vieții sociale, în anumite cazuri chiar prin forța de constrângere a statului. În societatea contemporană, care tinde tot mai mult spre uniformizare și globalizare, dreptul tinde să armonizeze interesul individual cu cel general. În preocupările noastre permanente de a căuta răspunsuri al anumite probleme de cercetare, unele dintre temele de abordare este și cea referătoare la rolul valorilor morale și religioase în dreptul contemporan.

Fiecare dintre noi se conduce în viață după anumite principii și are niște idei mai mult sau mai pun fixe, la care ține foarte mult. Valorile, prin definiția lor, sunt anume acele idei și principii la care noi ținem și pe care noi le luăm ca repere de-a lungul vieții. Acțiunile noastre în raport cu valorile este unul dintre pașii fundamentali în dezvoltarea personală. Este foarte important să-ți cunoști și explorezi valorile dacă ai de gând să crești și să te dezvolți. Anume valorile juridice, morale și religioase sunt factorii care ne propulsează într-o direcție sau alta, ne fac să luăm tot felul de decizii, uneori bune, alteori poate nu prea bune și să avem diferite atitudini și comportamente. Dacă lucrurile merg nu prea bine, și mai ales dacă ești nemulțumit, este posibil să găsești mici probleme sau chiar conflicte la nivelul valorilor personale. De aceia e bine să mai facem ordine și prin zona aceasta, poate chiar să ne debarasăm de unele din ele și să instalăm altele noi și mult mai eficiente.

Valorile pot fi conștientizate sau nu? În mod sigur, avem multe despre care nici nu știm că le avem, în orice caz este imposibil să nu ai valori.

Despre importanța valorilor juridice, morale și religioase ne vorbește și V. S. Bădescu. Suntem absolut de acord cu opinia sa că, dreptul, morala și religia sunt cheile viitorului1. Într-adevăr, ele sunt cheile viitorului, dar cheia poate fi rotită în două direcții. Rotiți-o într-un sens și vei bloca viitoarele resurse, pornind de la cele din prezent, rotiți-o în celălalt sens și veți debloca resursele, iar oamenii se vor regăsi pe ei însușii. Pentru a ne realiza adevăratul potențial, trebuie să învățăm să fim creativi, dar și să nu uităm să respectăm legea și morala.

Valorile juridice, morale, religioase sunt credințele noastre despre ceea ce este important, ceea ce deosebește licitul de ilicit, binele de rău, virtutea de păcat și ce principii trebuie să ne guverneze viața. Valoarea este ceea ce, prețuiește individul și prin urmare constituie un vector care-l susține energetic și-i orientează conduita și sentimentele: familia, cultura, convingerile juridice, politice, morale, religioase și mai ales în ziua de astăzi – banii, căci și aceștea pot fi o valoare a cuiva. Când li sunt atacate valorile oamenii reacționează dur, pentru că se simt contestați personal, le este în direct bazată stima față de sine. De asemenea oamenii fac forte greu compromise, atunci când în joc sunt puse valorile lor, întru-cât simt că se compromit pe ei însușii și propria lor integritate.

Domeniul valorilor se caracterizează printr-o pluritate de valori și de raporturi reciproce care formează o totalitate organică, un sistem. Registrul valorilor cuprinde practic întreaga existență umană, distribuite pe domenii și organizate ierarhic, ce constituie reperele de bază ale vieții spirituale și ale comportamentului și activității umane2.

Renumitul savant Petre Andrei în opera sa „Filosofia valorii“ ne vorbește despre multitudinea de valori și clasificarea lor, după care „o clasificare nu este nu numai o ordonare, o grupare de idei pentru a înlesni travaliul științific, ea trebuie să servească unei teorii, să constea din judecăți adevărate pentru că prin gruparea și subordonarea lucrurilor să se poată alcătui o teorie a lor“3.

Autorul acestei lucrări, cercetând valorile sociale ne propune mai multe criterii de clasificare a lor:

1) valabilitatea valorilor;

2) calitatea lor;

3) subiectul lor;

4) motivele ce au determinat valorile;

5) obiectul sau domeniul lor;

6) facultatea psihică din care izvorăsc valorile;

7) sfera lor de aplicare.

După această clasificare, autorul trece la explicarea și elucidarea acestor criterii:

a) criteriul valabilității valorilor, susținut de Somlo, Kriiger, Miinsterberg, Meinong, Maier, deosebesc valori relative și absolute, valori subiective și obiective;

b) criteriul calității lor, adoptat de Ehrenfels, Kreibig; Cohn, deosebește valori pozitive și valori negative, valori proprii și efecte;

c) criteriul subiectului valorilor, este adoptat de Kreibig, care admite valori autopatice, heteropatice și ergopatice, după cum subiectul este individul, o altă persoană străină sau , în sfârșit, ceva nepersonal;

d) criteriul motivelor valorilor. După acest criteriu H. Schwatz deosebește valori accidentale — tranzitorii și valori ale persoanei proprii;

e) criteriul obiectului sau domeniul valorilor, un criteriu general după care avem atâtea grupe câte valori sunt în domeniul cunoașterii și al acțiunii, deci, valori economice, etice, religioase, juridice, politice, etc.;

f) criteriul facultății psihice, în care se crede că valorile își au izvorul lor în calitățile psihice ale persoanei, de exemplu, G. Fonsegrive deosebește trei tipuri de valori: valori sensibile, valori sentimentale și valori cognitive, după cum sunt rezultate din senzații, sentimente sau inteligență;

g) și ultimul criteriu, după sfera lor de întindere, valori individuale, sociale și cosmice sau în valori alimentare și ideale4.

În continuare, vom încerca să facem o analiză grupului de valori stabilit conform criteriului obiectivului sau domeniul valorilor, și, în primul rând, coraportul dintre valorile juridice, morale și religioase, făcând referință la filosoful Petre Andrei.

Încă de la început, trebuie să subliniem faptul că, nu doar dreptul stabilește reguli de conduită socială. Din analiza procesului de apariție a dreptului, observăm faptul că acesta s-a format și a dobândit personalitate prin desprinderea treptată din normele de morală și religioase. Putem spune astfel că valorile morale și cele religioase preced dreptul și că toate au evaluat într-o strânsă interdependență5.

Pentru a înțelege mai bine rolul valorilor morale în societate și coraportul lor cu valorile juridice, Petre Andrei ne propune în cercetarea acestei probleme a arăta:

a) natura valorii etice; și

b) criteriile de manifestare a acestei valori, raporturile ei cu celelalte valori sociale, în general, și valorile juridice, în special.

Asupra problemei naturii valorii, autorul grupează răspunsurile în patru grupe principale, și anume:

— valoarea etică este de natură psihologică;

— valoarea etică este de natură logică;

— valoarea etică este de natură biologică;

— valoarea etică este de natură socială.

Așa deci, prima teorie, cea psihologică, susținători: H. Maier, Wundt, afirmă că valoarea morală are o bază psihică, e rezultatul constituirii noastre sufletești și depinde de aceasta. După elementul psihologic afirmat ca fundament al moralului, teoriile psihologice asupra naturii valorii se împart în trei categorii: teoriei intelectualistă, teoria afectivă și teoria voluntaristă6.

Teoria intelectualistă a valorii deduce valoarea morală din raționament, din reprezentarea unei idei sau unei legi. A doua teoria, afectivă, bazează valoarea pe sentiment. Sentimentele morale sunt determinate în ultima instanță de „o dorință, de o tendință a sufletului către binele general“. A treia teorie, voluntaristă, afirmă ca element fundamental voința, care determină valoarea morală și după părerea filosofului, „e cea mai justă“7.

Al doilea curent, susținători: Kant, Samlo, în explicarea naturii valorii etice indică la curentul logic, adică valoarea etică este de natură logică. Em. Kant este cel mai de seamă reprezentant al acestei teorii etice. Em. Kant, în opinia lui Petre Andrei a vrut să găsească o valoare etică general valabilă, dar trecând peste orice considerare a realității psihologice. Alți filosofi, imitându-l pe Kant, de asemenea a vrut să deducă valoarea etică în mod direct dintr-o valoare intelectuală logică, negând orice caracter și orice fundament psihologic pentru acest tip de valori.

Petre Andrei, făcând trimitere la Kant și alți filosofi, care accentuau natura raționalist-logică a valorii etice, ajunge la concluzia că aceste păreri sunt neadevărate, din cauză că nu au dat destulă atenție fenomenului psihic al valorilor. „De îndată ce valoarea etică se referă la acțiune, voind să fie o normă în reglementarea acțiunilor, se impune de la sine introducerea temeiurilor psihologice în alcătuirea valorii etice“8.

Ca o reacție oarecum contra raționalismului și logigicismului etic se ridică un alt curent reprezentat de Spenser, Neitzsche, care în opinia filosofului cad în cealaltă extremă, curentul biologist în etică. Acest curent consideră viața ca suma tuturor valorilor morale, ca valoare supremă. Prin urmare, valoarea etică are ca principiu de bază viața. Făcând o analiză a opiniilor tuturor celor care susțin această teorie, Petre Andrei consideră că, „nu poate fi admisă morala biologică, care face din viață un scop, o valoare morală, biologismul distruge adevăratul sens al valorii morale“9. Valoarea morală își are izvoarele în experiență, în viața psihică și nu se reduce la viață în sens biologic.

În afară de aceste curente menționate, există și o ultimă teorie, care vrea să dea valorii morale un alt temei. Astăzi se caută a da eticii un fundament social. Etica este concepută acum ca știința normelor de realizare a unei stări social-culturale de valoare. În acest sens Petre Andrei afirmă „etica ca și dreptul vrea să influențeze voința oamenilor, stabilind valorile ce trebuie realizate, iar politica arată căile pe care voința devine fapt“10. Cu toate acestea, autorul precizează că, domeniul moralei este mai vast decât cel al dreptului. Dreptul reglementează conduita oamenilor în măsura în care aceștea trăiesc în societate, în timp ce morala își extinde sfera până la gândurile noastre11.

Făcând o analiză a ideilor expuse în opera lui Pentru Andrei concluzionăm că, fiind valori ce influențează voința oamenilor, dreptul modern contemporan are obligația de a include în conținutul normelor juridice acele prevederi ale moralei care sunt dominante într-o comunitate umană, punându-le de acord cu interesele statului. Susținem opinia autorului M. Viziteu că, dreptul cu toate acestea nu poate fi conceput ca morală legiferată, etatizată din următoarele considerente:

— normele morale privesc intimitatea individului, pe când normele juridice privesc exterioritatea individului;

— normele juridice sunt elaborate de organe speciale, abilitate, pe când normele morale apar și se manifestă într-o comunitate;

— normele morale cuprind ideea „ceia ce este bine și ceia ce este rău“, în timp ce normele juridice reglementează ceia ce este licit și ceia ce este ilicit;

— garantul realizării celor două categorii de norme diferă;

— normele juridice acționează în scopul restabilirii situației anterioare încălcării lor, în timp nesocotirea normelor morale atrage reacția comunității față de individul în cauză;

— normele juridice au un caracter unitar și presupus neechivoc, iar normele și valorile morale sunt foarte dificil de interpretat unitar, având în vedere particularitățile grupurilor, categoriilor socio-profesionale, politice și economice12.

După ce am trecut în revistă cele mai importante teorii asupra naturii valorii etice, să vedem care este criteriul valorii morale. Criteriul, după care judecăm o faptă drept morală sau imorală, în opinia lui Petre Andrei, este conformitatea cu o poruncă, cu o lege, care permite sau oprește săvârșirea unei acțiuni. Acțiunile indivizilor, însă, pot fi diferite, după cum sunt diferite și motivele lor, de aceia este necesară de a găsi forma fundamentală a valorii13.

Prin valoare morală Petre Andrei înțelege patru lucruri diferite:

1) găsirea unui principiu, care să determine conținutul moral al acțiunilor, aceasta ar fi stabilirea unei deosebiri dintre bine și rău;

2) valoarea morală ne arată izvoarele cunoașterii „legii“ morale;

3) în al treilea sens, înțelegerea sancțiunii morale, căci dacă legea morală este o poruncă cu ce drept se impune această poruncă;

4) valoarea morală este considerată ca motiv al acțiunii14.

Asupra criteriului valorii morale în filozofie au existat numeroase discuții. Unii au considerat, plăcerea — drept criteriu al valorii umane, alții — utilul, alții — perfecțiunea. Însă toate au ceva comun, au dedus valoarea morală dintr-un sentiment. O altă parte din filosofi au pus valoarea morală în dependență de voință, alții au afirmat datoria, alții cultura și personalitatea.

Totuși, care este adevăratul principiu? După ce cercetează aceste opinii, expuse anterior de diferiți filosofi, Petre Andrei ne explică că, pentru a afla care este adevăratul criteriu trebuie explicat ce este procesul de cunoaștere și valorificare a valorii și care este elementul social al acestei valori.

Procesul de cunoaștere a valorii morale nu este altceva decât cercetarea principiului etic suprem, cu însușirile și caracteristicile sale deosebite. Valoarea etică supremă admisă de societatea culturală modernă este cea cultural-socială. Această valoare este necondiționată, ea însă condiționează toate celelalte valori. Creatorul valorii cultural-sociale este personalitatea. Aceste valori culturale alcătuiesc idealul umanității, stabilesc o unitate a voinței care cuprinde toată activitatea spiritului omenesc. Orice acțiune imorală neagă valoarea vieții proprii, sau altcuiva și atacă idealul umanității, idealul cultural, care este valoarea etică supremă15.

Acțiunile unui individ, pentru a fi morale sau imorale, trebuie cercetate din punct de vedere al scopurilor și intențiilor. Valoarea morală rezultă tocmai din ordinea și calitatea scopurilor și din intenție; ordinea scopurilor și intenția morală sunt determinate de personalitate, de aceia personalitatea este o adevărată valoare morală, „valoarea morală e valoarea personalității“16.

Procesul de valorificare, consideră Petre Andrei, constă tocmai în aplicarea valorii etice găsite în diferite acte individuale. Principiul sau valoarea supremă va fi întrebuințat, deci, ca un criteriu de măsură, de apreciere a faptelor morale: după această valoare supremă vom da calificativele de moral sau imoral17.

Valorile etice sunt valori sociale, care se nasc din contactul indivizilor între ei și care își găsesc rădăcinile în natura socială a omului, prin urmare socialul este un caracter constitutiv, fundamental pentru valorile morale.

Spre deosebirile de toate valorile existente, există o grupă de valori cu un caracter specific, valorile religioase. Valorile religioase, spre deosebire de celelalte valori, care se raportează la o realitate empirică, se raportează la o realitate suprasensibilă18.

Valorile juridice, politice, economice și altele sunt de natură intelectuală, volitivă, pe când valorile religioase sunt mai mult efective, au un caracter contemplativ. Acest caracter, în opinia filosofului P. Andrei, se explică prin faptul că valoarea religioasă înlătură dorințele impulsive omenești, depărtează tot ceia ce abate pe om de la idealul suprem19.

Petre Andrei consideră, că valoarea religioasă poate fi studiată din două puncte de vedere:

1) din punct de vedere empiric-psihologic ș

2) din punct de vedere rațional-logic.

Primul punct de vedere, căută să arate întemeierea valorii pe temeiuri psihice și este adoptat de antropologi și psihologi, care, prin psihologia experimentală vor să arate esența valorii religioase. Această direcție, însă, explică numai evoluția valorii, fără a exprima ce face valabilitatea generală a raportului religios. Concepția psihologică întemeiază religia pe conștiința religioasă subiectivă, rezultată din personificarea propriilor interese și din admirația forțelor naturii.

Dacă concepția psihologică dă un temei subiectiv-individual valorii religioase, concepția logică caută elementele obiectiv-intelectuale ale religiei. Ea încearcă să ajungă prin raționalism la transcendent, la aprioricul rațiunii și al oricărei cunoștințe20.

Psihologia raportului de valoare religioasă cercetează rădăcinile psihologice ale acestui raport și găsește două rădăcini de această natură: teama și iubirea. Religiile vechi, politeiste, se bazau pe teamă. Primitivii adorau pe zei, pentru că le era teamă de dânșii sau pentru a dobândi de la ei ceia ce le trebuia. Apoi în religia mozaică, Iehova e reprezentat ca un zeu aspru de care trebuie să se teamă toți.

Raportul religios, de asemenea, e determinat, după cum am menționat, și de alt element psihologic, anume de iubirea pentru realitatea supraempirică.

Religia creștina, menționează filosoful Petre Andrei, spre deosebire de celelalte forme religioase mai vechi, a recunoscut rolul iubirii — din această cauză raportul religios este întemeiat pe iubire. Nu putem să nu fim de acord cu autorul, când acesta susține că, „Dumnezeul creștinelor e bun, blând și iertător: orice faptă omenească trebuie să izvorască din iubire. Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți, recomandă religia creștină“. Tocmai aici, consideră Petre Andrei, stă superioritatea religiei creștine asupra celorlalte religii, întru-cât a văzut tendința firească a sufletului omenesc de a iubi și de a fi iubit și protejat de o forță suprafirească. Iubirea este adevăratul element al valorii religioasă, conchide filosoful21.

Însă raportul religios nu se poate reduce numai la elementele psihologice, dacă valoarea religioasă ar fi numai de natură psihologică, atunci ea ar fi pur subiectivă și ar putea să nu fie generală, ar putea să nu existe pentru unii indivizi. De aceia, autorul constată că această valoare este general omenească22.

Ce face generalizarea acestei valori, se întreabă filosoful. Răspunsul este în elementul logic, care intervine și generalizează raportul religios subiectiv. Acest element logic este principiul de cauzalitate, în baza cauzalității, subliniază Petre Andrei, noi căutăm cauza lucrurilor, cercetând originea lor. Îndemnați de acest principiu noi depășim lumea sensibilă, lumea accesibilă experienței și cunoașterii noastre, extinzând legăturile cauzale stabilite de noi dincolo de imanent, intrancendent. Religia, ca fenomen psihic, conchide filosoful, nu e numai sentiment și reprezentare, dar este și o conștiință a valorii.

După ce am analizat pe scurt în ce constau valorile religioase, rămâne să spunem ceva despre caracterul social al acestor valori. La acest compartiment filosoful menționează că, religia, valorile religioase este anterioară organizării sociale, pentru că societatea însăși s-a dezvoltat sub influența religiei. Ceea ce are social religia, în opinia filosofului este cultul — forma23.

Ce rost are cultul într-o societatea religioasă? Răspunsul este că, prin cult omul vrea să se pună în contact cu divinitatea pentru a influența asupra ei și pentru ași satisface cerințele sale sufletești. de aceia omul se roagă. Prin rugăciune el comunică cu divinitatea, din grația căreia se revarsă ceva și asupra lui. Așa numai se poate explica faptul că, în urma rugăciunii unii oameni se simt mai bine, mai puternic și mai întăriții în viață. Momentul social în rugăciune este tendința de a împărtăși sentimentul religios la cât mai multe persoane. Rugăciunea, deci prin sine are ceva social, conchide filosoful. Cultul în întregimea sa e un rezultat al vieții social-istorice, de aceea cultul variază de la un popor la altul. Forma de manifestare a sentimentului religios este determinată de starea cultural-istorică a popoarelor, deci e foarte variată, pe când fondul, concluzionează Petre Andrei esența sentimentului religios determinat de valoarea supremă, este totdeauna aceeași24.

Care este totuși impactul valorilor religioase asupra celorlalte valori, și în primul rând, al valorilor juridice? Cercetând ideile expuse de celebrul savant Petre Andrei cu privire la impactul valorilor religioase asupra dreptului, valorilor juridice, am ajuns la concluzia că aceasta se datorează și faptului că, dea lungul secolelor Biserica a coexistat cu diferite tipuri de state în diferite orânduiri sociale. Or, coexistența Bisericii cu acesta a făcut că, pe cale de educație, prin intermediul valorilor cultural-religioase, prin infiltrarea lentă sau prin mijloace politice chiar, să se strecoare pe încetul sau să se introducă dea dreptul o serie de principii de proveniență și conținut creștin în legislația de stat, în dreptul secolelor s-a ajuns astfel că, dreptul roman, dreptul diverselor state și popoare să sufere o puternică influență din partea normelor etice și religios-creștine, așa încât atât, în primul sens, al influenței suferite de Biserică și de normele ei din partea statului și a legilor de drept al acestuia, cât și în al doilea sens, în sensul invers, influența dintre stat și Biserică, dintre drept și creștinism, sau dintre valorile juridice și cele religioase,în genere s-a produs un chip inevitabil. Asupra acestei influențe stă mărturie întreaga legislație de stat și cea bisericească din toate epocile erei noastre, până la vremea când s-a stabilit regimul separației dintre Biserică și stat25.

De impactul valorilor religioase asupra valorilor juridice și politice este știut și faptul că, în deosebi, în Franța „stânga afirmă că Europa Modernă este înainte de toată opera Luminilor și a Revoluției franceze. Dar nimeni nu s-a putut îndoi că în această Europă există o moștenire ambiguă, care are partea sa de responsabilități în utopiile secolului XIX. De fapt, creștinismul occidental este cel ce a permis Europei să se doteze cu guverne laice, dar și cu o gândire desprinsă din gândirea religioasă“26.

Deci, după cum vedem problemele coraportului valorile juridice, valorile etice și valorile religioase sunt probleme importante, care nu trebuie tratate superficial. Opera lui Petre Andrei este o veritabilă teorie în filosofia valorii.