Securitatea criminologică a întreprinderii

Valeriu BUJOR, doctor habilitat, profesor universitar
Andrei CLAŞEVICI, doctorand

Criminological Security of an Enterprise In the paper systematized and explains the main concepts and features of criminological security in the public and private sectors and safety criminological private economic enterprise, based on studies in the literature. Some solutions are proposed concerning the involvement of forces and means to ensure the security criminological for private sector. Keywords: security criminology, criminological enterprise security, economic security, private security criminology.

În lucrare sunt sistematizate şi expuse principalele noţiuni şi caracteristici ale securităţii criminologice în domeniul public şi privat, securităţii criminologice private şi securităţii întreprinderii, reieşind din studiile efectuate în literatura de specialitate. Sunt propuse soluţii privind implicarea forţelor şi mijloacelor în vederea asigurării securităţii criminologice în sectorul privat. Cuvinte cheie: securitate criminologică, securitate criminologică a întreprinderii, securitate economică, securitate criminologică privată.

Introducere. Securitatea întreprinderii (organizaţiei) dispune de câteva dimensiuni, printre care securitatea economică — chemată să protejeze întreprinderea, în principal, de eventualele riscuri economice şi securitatea criminologică — menită să asigure protecţia acesteia faţă de pericole şi atentate criminale, inclusiv cu caracter economic. Interdependenţa dintre aceste dimensiuni ne determină să apreciem că în sens larg securitatea economică a întreprinderii poate fi asigurată prin aplicarea cumulativă a mijloacelor şi metodelor economice (preocupare ce revine în principal specialiştilor în economie) şi a celor criminologice (cu implicarea specialiştilor criminologi). De aici, am putea susţine că securitatea economică a întreprinderii depinde substanţial de sistemul criminologic de asigurare a acesteia. Însă, doctrina autohtonă destul de sumar dezvoltă problema securităţii economice a întreprinderii, mai ales a securităţii criminologice ale acesteia. În viziunea noastră însă, în condiţiile actuale, a devenit destul de acută necesitatea elaborării unei concepţii criminologice a securităţii economice a întreprinderii şi elaborarea unui mecanism de gestionare a securităţii economice, bazat pe asigurarea protecţiei intereselor economice (şi nu doar) ale acesteia faţă de diferite arme.

Rezultate obţinute şi discuţii. După cum denotă numeroase cercetări, în prezent, securitatea cetăţenilor, a societăţii şi a statului este ameninţată cel mai grav de criminalitate1, deoarece aceasta are un puternic impact negativ şi destabilizator asupra tuturor sferelor vieţii sociale şi de activitate ale statului, frînînd considerabil dezvoltarea social-economică a acestora2. Pe de altă parte, se susţine că întrucît criminalitatea a înregistrat în prezent o recrudescenţă fără precedent, perfecţionîndu-şi formele de manifestare, termenul de securitate tot mai mult a început să fie utilizat nu doar în sfera militară, juridică, economică, dar şi în activitatea cotidiană3. Sub acest aspect, cercetătorii au pus în discuţie problema securităţii anticriminale4 (sau a securităţii anticrime5), dezvoltându-se astfel o adevărată teorie a securităţii criminologice6.

În ceea ce priveşte conceptul de securitate criminologică (considerat la moment discutabil), acesta a fost definit în mod diferit. Bunăoară, în literatura de specialitate rusă, securitatea criminologică este determinată ca „starea obiectivă de protecţie a intereselor vitale şi de altă natură a persoanei, societăţii şi statului, împotriva atentatelor criminale şi a pericolului acestora cauzat de diferiţi factori criminogeni (fenomene şi procese), de activitatea criminală, precum şi conştientizarea de către cetăţeni a acestei protecţii contra pericolului criminal“7 (definiţie preluată şi de alţi cercetători, inclusiv de criminologul, prof. V. Bujor8 ).

Într-o altă opinie, expusă de autorii autohtoni, securitatea criminologică este concepută mai restrîns ca „starea obiectivă în care nimeni sau nimic nu poate sau nu prejudiciază în mod criminal interesele legitime ale unei persoane sau ale unui grup de persoane (comunitate, societate, stat, alianţă de state etc.)“9.

Pornind de la aceste definiţii, constatăm că securitatea criminologică (la fel ca şi securitatea în general) cuprinde următoarele momente:

— reprezintă o stare obiectivă de protecţie, dar şi subiectivă întrucît, presupune şi conştientizarea de către cetăţeni a siguranţei faţă de pericolul criminal (argument important invocat întru susţinerea implementării securităţii criminologice în politica penală a Republicii Moldova10);

— obiectul protecţiei este constituit din interesele persoanei, societăţii şi ale statului;

— aceste valori sunt protejate împotriva pericolului şi ameninţărilor criminale (trăsătură ce în viziunea noastră permite delimitarea securităţii criminologice de alte dimensiuni ale securităţii).

Dezvoltînd aceste momente, precizăm că obiectul securităţii criminologice este format din interesele vitale, drepturile şi libertăţile, viaţa şi sănătatea cetăţenilor, proprietatea, instituţiile statale şi sociale, a căror funcţionare asigură prevenirea crimelor şi protecţia contra atentatelor criminale11.

În ceea ce priveşte starea obiectivă de protecţie pe care o presupune conceptul de securitate criminologică, atragem atenţia că specialiştii criminologi recunosc că însăşi noţiunea în cauză este una relativă şi nu absolută12 (întrucît în realitate nu poate fi asigurată o securitate absolută13). În viaţă, ameninţările criminale, riscurile şi pericolele, ca şi manifestările criminale reale, vor exista atît cît va exista şi societatea. Iată de ce este greşită părerea că ar putea exista o stare de securitate în care să lipsească, cu desăvîrşire, manifestări/conduite antisociale, criminale. O asemenea stare practic este de neatins14. Altfel spus, starea de securitate poate fi apreciată ca un nivel zero de survenire a pericolului sau ameninţării doar teoretic, sub aspect practic aceasta fiind imposibilă15. Din considerentele date, specialiştii propun a reflecta asupra parametrilor acestor pericole, asupra condiţiilor care le-ar reduce la un nivel minim posibil, condiţii în care starea şi dinamica criminalităţii să reacţioneze prompt şi adecvat la eforturile anticriminogene ale societăţii şi statului16. Prin urmare, starea securităţii criminologice, nefiind una absolută, ar putea fi apreciată în funcţie de grad şi probabilitate (de exemplu: foarte mare, mare, medie, mică şi foarte mică)17, iar scopul asigurării acesteia ar consta în crearea şi menţinerea unui nivel socialmente acceptabil şi maximum posibil de securitate criminologică în condiţii sociale concrete 18.

Vorbind despre pericolele ce ameninţă securitatea criminologică (şi care de altfel îi determină esenţa şi natura), trebuie precizat că din categoria acestora fac parte, în primul rînd, criminalitatea sub toate formele sale, ansamblul de cauze şi condiţii ce o determină şi care creează un pericol criminal real sau potenţial la adresa obiectelor securităţii criminologice; or, altfel spus, totalitatea factorilor criminogeni care pun în pericol interesele vitale ale persoanei, societăţii şi statului19.

În esenţă, pericolele şi ameninţările criminale constituie factori care pot să distrugă sau care distrug, parţial sau totalmente, obiectul securităţii criminologice20.

Referitor la asigurarea securităţii criminologice, în studiile de specialitate aceasta este definită ca activitatea statului, a societăţii şi a instituţiilor acestora bazată pe principiile programării şi planificării complexe, avînd scopul să atingă un asemenea nivel de protecţie a intereselor vitale şi esenţiale ale persoanei, societăţii şi statului, care să corespundă criteriilor de bază ale securităţii criminologice posibilă în anumite condiţii istorice21.

Important este că activitatea de asigurare a securităţii criminologice include în sine totalitatea măsurilor economice, politice, juridice, organizaţionale şi de altă natură orientate spre22: — apărarea drepturilor constituţionale, a libertăţilor, inviolabilităţii persoanei şi a proprietăţii acesteia împotriva atentatelor criminale; — asigurarea eficacităţii sistemului de prevenire a criminalităţii; — prevenirea ameninţărilor şi riscurilor criminale la dresa stării socialmente acceptabile de securitate criminologică; — o reacţie adecvată la apariţia ameninţărilor criminale şi la modificarea stării socialmente acceptabile de securitate criminologică; — lichidarea şi minimalizarea consecinţelor atentatelor criminale.

Intensitatea activităţii în cauză depinde, în mare măsură, de ameninţările (pericolele) faţă de securitatea criminologică, de gravitatea şi parametrii devierii de la starea socialmente acceptabilă a acesteia23.

Paralel, cercetătorii identifică următoarele sarcini prioritare ale activităţii de asigurare a securităţii criminologice24:

— asigurarea unei protecţii eficiente a obiectelor securităţii criminologice faţă de atentatele criminale;

— reducerea gradului de vulnerabilitate al obiectelor securităţii criminologice faţă de atentatele criminale;

— crearea unui sistem de asigurare a securităţii criminologice şi asigurarea funcţionării eficiente a acestuia;

— neutralizarea şi eliminarea factorilor generatori sau determinanţi ai criminalităţii.

Aşadar, complexitatea activităţii în cauză a determinat conturarea unui adevărat sistem de asigurare a securităţii criminologice prin care se înţelege totalitatea subiecţilor, măsurilor politice, juridice, organizaţionale, economice, ştiinţifice etc., orientate spre menţinerea unui nivel de securitate criminologică socialmente acceptabil; asigurarea financiară, cu resurse tehnice, materiale şi de altă natură a acestor măsuri25. Or, altfel spus, sistemul securităţii criminologice cuprinde totalitatea subiecţilor, măsurilor şi mijloacelor utilizate în activitatea de asigurare a acesteia.

În acelaşi timp, doctrina identifică şi o serie de funcţii proprii sistemului de asigurare a securităţii criminologice, care constau în26:

— elaborarea strategiei de asigurare a securităţii criminologice, asigurarea juridică, financiară, materială etc. a activităţii structurilor de stat şi obşteşti, a cetăţenilor implicaţi în realizarea acesteia;

— elucidarea, evaluarea, eliminarea sau neutralizarea surselor ameninţărilor criminale faţă de obiectele securităţii criminologice şi controlul operativ-profilactic al stării acestora;

— evaluarea stării securităţii criminologice în ţară, prognozarea tendinţelor de dezvoltare a acesteia, informarea conducerii statului, a structurilor acestuia, opiniei publice şi populaţiei referitor la situaţia lucrurilor din domeniu;

— elaborarea şi asigurarea programelor complexe de asigurare a securităţii criminologice;

— crearea, dezvoltarea, dotarea, instruirea şi menţinerea în stare de pregătire a forţelor şi mijloacelor pentru subiecţii asigurării securităţii criminologice;

— protecţia anticipată a inviolabilităţii personale şi materiale, a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, asigurarea unei activităţi eficiente a subiecţilor implicaţi în activităţi de prevenire a criminalităţii şi atragerea la răspundere a persoanelor vinovate de comiterea atentatelor criminale asupra obiectelor protecţiei criminologice;

— crearea în societate a unor premise moral-psihologice necesare pentru asigurarea securităţii criminologice.

Dincolo de cele expuse, o atenţie distinctă merită subiecţii care asigură securitatea criminologică. În funcţie de aceştia, în literatura de specialitate se trasează o delimitare clară între securitatea publică şi cea privată27.

Securitatea publică, fiind parte a securităţii naţionale, reprezintă un sistem de măsuri statale şi nestatale, bazate pe lege, cu caracter politic, social, economic, juridic şi organizatoric, orientate spre identificarea cauzelor şi condiţiilor ce favorizează săvîrşirea infracţiunilor şi contravenţiilor, prevenirea, curmarea, cercetarea lor, precum şi înfăptuirea justiţiei28. Respectiv, securitatea publică constituie un element component al securităţii interne a statului care ţine de starea ordinii de drept, de protecţia populaţiei, avutului public şi privat, a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei faţă de ameninţările din interiorul ţării29.

Din cele expuse, se poate deduce clar că asigurarea securităţii publice se circumscrie, în principal, competenţei legale a organelor de drept (poliţiei30), aceasta fiind orientată în următoarele direcţii principale31: paza securităţii statului; paza securităţii individului; paza securităţii bunurilor materiale. Într-un sens mai larg însă, drept subiecţi ce asigură securitatea publică sunt recunoscute a fi toate elementele structurii sociale: statul reprezentat de puterile legislativă, executivă şi judecătorească, organele autoadministrării locale, cetăţenii, organizaţiile obşteşti etc32.

În ceea ce priveşte securitatea criminologică privată, aceasta este definită ca „starea obiectivă în care nimeni sau nimic nu poate sau nu prejudiciază în mod criminal interesele legitime ale unei întreprinderi, organizaţii, instituţii sau persoane particulare, datorită măsurilor private luate în acest sens“33. Or, într-o formulă mai concisă, securitatea criminologică privată presupune activitatea privată de asigurare a securităţii anticrimă34.

După cum se poate observa, securitatea criminologică privată este asigurată fie de către însuşi beneficiar/subiect (prin asemenea măsuri individuale precum demarcarea proprietăţii, înălţarea gardurilor, instalarea lacătelor, întreţinerea cîinilor şi multe altele35), fie de către profesionişti particulari sau agenţii specializate36. În acest ultim caz, este important că activitatea de asigurare asecurităţii criminologice private nu se reduce la crearea de obstacole fizice în faţa eventualelor atentate criminale, ci include şi diferite măsuri (analitice sau investigative) de depistare a factorilor de pericol criminal37. Vom preciza în context că pentru satisfacerea acestei necesităţi s-au dezvoltat activităţi profesionale private de oferire a serviciilor (gardă de corp) sau mijloacelor (camere video) de prevenire şi protecţie împotriva atentatelor criminale. Importanţa unei astfel de activităţi a dus la o extindere enormă a acesteia în sec. al XX-lea, la moment, în multe ţări, efectivele lucrătorilor din domeniul securităţii private depăşind considerabil numărul poliţiştilor38.

Încheiere. Generalizînd asupra subiectului, subliniem că securitatea criminologică a întreprinderi reprezintă o stare obiectivă de protecţie a intereselor economice ale întreprinderii de pericole şi ameninţări criminale (atentate infracţionale, interese criminale, fenomene şi procese criminogene)39, iar asigurarea securităţii criminologice — o condiţie-cheie pentru existenţa şi activitatea eficientă a oricărei întreprinderi. Această activitate complexă trebuie să se bazeze de o politică clară a întreprinderii în domeniul asigurării securităţii criminologice, precum şi să implice o ajustare continuă a cadrului normativ, metodic, tehnico-ştiinţific şi organizatoric la cerinţele actuale. Pe cale de consecinţă, este evidentă necesitatea elaborării unei concepţii clare de asigurare criminologică a securităţii economice a întreprinderii.