Principiile aplicabile contenciosului administrativ potrivit proiectului Codului administrativ

Valeriu ZUBCO, doctor în drept, conferenţiar universitar, ULIM

In this study is carried out a brief analysis of the principles governing the contentious administrative in the project of the administrative Code, developed by a group of authors representing the public authorities, the academics and judges of the Court of Appeal Chisinau and the Supreme Court of Justice, specialists in matters of contentious administrative based on decisions of the legal Commission for appointments and immunities of the Parliament of the Republic of Moldova with the support of the German Foundation for International Legal Cooperation and German experts from the Federal Administrative Court in Leipzig, Administrative Court of Bavaria, administrative courts of Muenster and Trier. Keywords: Administrative Code, contentious administrative, common principles, principles of contentious administrative, the Administrative Court.

În acest studiu este efectuată o analiză succintă a principiilor ce guvernează contenciosul administrativ în proiectul Codului administrativ, elaborat de un grup de autori care reprezintă autorităţile publice, mediul academic şi judecători din Curtea de Apel Chişinău şi Curtea Supremă de Justiţie, specialişti în materie de contencios administrativ în baza hotărârii Comisiei juridice pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului Republicii Moldova cu susţinerea Fundaţiei germane pentru Cooperare Juridică Internaţională şi experţi germani din Curtea Federală Administrativă din Leipzig, Curtea administrativă din Bavaria, judecătoriile administrative din Muenster şi Trier. Cuvinte-cheie: Cod administrativ, contencios administrativ, principii comune, principiile contenciosului administrativ, instanţa de contencios administrativ.

Principiile sunt regulile sau ideile fundamentale călăuzitoare, cu forţă juridică obligatorie şi prioritară, care este exprimată, direct, prin una sau printr-un ansamblu coerent de norme juridice sau, indirect, prin ansamblul reglementărilor juridice într-un anumit domeniu; idee care, în viziunea profesorului român Mircea Preda,1 nu poate fi ignorată prin norme cu forţă juridică inferioară sau prin acţiuni ori inacţiuni concrete. Astfel, respectarea principiilor este o obligaţie juridică a tuturor celor care, într-o formă sau alta, au tangenţă cu domeniul de activitate, indiferent dacă aceştia au sau nu calitatea de autoritate publică ori sunt persoane fizice sau juridice.

Or, principiile contenciosului administrativ sunt regulile sau ideile fundamentale, cu forţă juridică obligatorie şi prioritară, reglementate de lege sau care rezultă din interpretarea normelor de drept administrativ, ce duc la realizarea echităţii în relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice şi persoană, autorităţile administraţiei publice şi funcţionar public, funcţionar public şi persoană.

În proiectul Codului administrativ un capitol distinct este consacrat principiilor, care prevede Secţiunea 1 „Principii comune“, Secţiunea 2 „Principiile activităţii administrative“, Secţiunea 3 „Principiile controlului administrativ“, iar Secţiunea 4 se consacră nemijlocit principiilor care guvernează contenciosului administrativ. Astfel, potrivit proiectului în Secţiunea 4 „Principiile contenciosului administrativ“ se conţin următoarele principii: supremaţia dreptului, independenţa judecătorilor, dreptul la un proces echitabil, accesul liber la justiţia administrativă, dreptul la apărare, oralitatea, nemijlocirea, continuitatea, respectarea principiilor fundamentale, rolul judecătorului în aflarea adevărului, respectul cuvenit justiţiei, caracterul public al dezbaterilor judiciare, limba de procedură şi dreptul de interpret, precum şi contradictoralitatea.

Obiectivul acestui studiu este de a pune în valoare principiile ce guvernează contenciosul administrativ, care se conţin în proiectul viitorului Cod administrativ, Secţiunea 1 „Principii comune“ şi în Secţiunea 4 „Principiile contenciosului administrativ“.

Pornind cu analiza principiului legalităţii este necesar de menţionat că, este unul dintre principiile fundamentale ale statului de drept, propriu atât activităţii administrative cât şi contenciosului administrativ, iar potrivit noului proiect „ autorităţile publice şi instanţele de contencios administrativ trebuie să acţioneze în conformitate cu legea şi cu principiile de drept“. De menţionat că, principiul legalităţii este consacrat în art.7 al Constituţiei Republicii Moldova conform căreia „ Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu au putere juridică“. În Uniunea Europeană elementele definitorii ale principiului legalităţii, sunt redate expresis verbis, prin dispoziţiile art.13 alin.(2) din Tratatul Uniunii Europene, iar în opinia unor autori2 principiul legalităţii constituie fundamentul actelor juridice în dreptul Uniunii Europene, în al doilea rând este fundamentul controlului de legalitate exercitat asupra actelor juridice pentru a verifica conformitatea normelor de rang inferior faţă de cele de rang superior şi în al treilea rând, orice act care contravine acestui principiu va fi declarat nul de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cadrul unui exerciţiu judiciar complex de verificare a legalităţii acestuia.

Principiul legalităţii presupune nu numai că, autorităţile publice nu trebuie să încalce legea, dar şi instanţele de contencios administrativ, de asemenea, că deciziile/hotărârile lor trebuie să fie bazate pe lege, iar conţinutul acestora să fie în conformitate cu legea. Principiul respectiv cere ca această conformare a autorităţilor publice şi a instanţelor de contencios administrativ cu aceste cerinţe să poată fi executată efectiv.3

În concluzie, referindu-ne la contenciosul administrativ, vom menţiona că, principiul legalităţii cere respectarea: Constituţiei, principiilor generale ale dreptului, legilor organice şi ordinare, hotărârilor Curţii Constituţionale, tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, hotărârilor judecătoreşti în măsura în care acestea au un efect obligatoriu şi a principiilor dreptului administrativ relevante, în măsura în care acestea pot fi invocate în faţa instanţelor de judecată.

Un alt principiu este egalitatea de tratament, care potrivit noului proiect al Codului „instanţele de contencios administrativ acţionează cu respectarea principiului egalităţii şi fără discriminări“, totodată „instanţele de contencios administrativ trebuie să trateze în mod egal persoanele aflate în situaţii similare, iar orice diferenţă de tratament trebuie justificată în mod obiectiv“.

Constituţia Republicii Moldova consfinţeşte în art.16 „Egalitatea„ potrivit căruia „toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială“. Principiile de la Bangalore privind conduita judecătorului (2002), care este un Cod de conduită a magistraţilor din toată lumea, prevede că, „ asigurarea egalităţii de tratament pentru toţi in fata instanţelor este esenţială pentru exercitarea corecta a atribuţiilor judecătoreşti“.4

Principiul egalităţii de tratament presupune că, instanţele de contencios administrativ trebuie să examineze atent şi echitabil fiecare caz individual de contencios administrativ, luând în consideraţie Constituţia Republicii Moldova, legile organice şi ordinare, precum şi principiile de drept aplicabile. Judecătorul trebuie sa se asigure de accesul egal in instanţă atât pentru bărbaţi, cât si pentru femei, autorităţi publice sau persoane după cum am afirmat mai sus, toţi participanţii la proces să fie trataţi egal în condiţiile legii.

În opinia autorilor proiectului Codului administrativ un alt principiu important este buna credinţă, potrivit căruia „părţile şi participanţii în procedura de contencios administrativ trebuie să-şi exercite drepturile şi să-şi îndeplinească obligaţiile cu bună credinţă, fără a încălca drepturile procesuale ale altei părţi“. Acest principiu potrivit proiectului este comun atât pentru părţile şi participanţii la procedura administrativă, precum şi în procedura contenciosului administrativ. Potrivit principiului bunei credinţe „ partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv sau nu-şi îndeplineşte obligaţiunile procesuale cu bună credinţă, răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate“.

Principiul imparţialităţii potrivit proiectului Codului prevede că, „instanţele de contencios administrativ trebuie să-şi exercite atribuţiile legale în mod imparţial“. Imparţialitatea este esenţială pentru îndeplinirea adecvată a funcţiei judiciare, ea priveşte nu doar hotărârea însăşi, dar şi întreg procesul prin care se ajunge la aceasta. Imparţialitatea este calitatea fundamentală certă a unui judecător si reprezintă atributul esenţial al justiţiei. Imparţialitatea trebuie să existe atât in realitate cât si din perspectiva unui observator rezonabil.5

Principiul imparţialităţii în procedura de contencios administrativ presupune ca instanţele cărora le revine sarcina de a înfăptui justiţia în materia de contencios administrativ să fie neutre, deoarece neutralitatea în principiu este esenţa justiţiei.

Principiul aplicării termenului rezonabil, potrivit proiectului Codului, presupune că, „ în cazul în care, Codul administrativ sau legea nu impun un anumit termen, autorităţile publice şi instanţele de contencios administrativ trebuie să acţioneze într-un termen rezonabil“. Potrivit dispoziţiilor proiectului Codului administrativ principiul aplicării termenului rezonabil în procedura contenciosului administrativ trebuie să fie o caracteristică proprie contenciosului administrativ în esenţă. Un proces în materie de contencios administrativ nu poate dura o perioadă îndelungată de timp, aducând atingere atât interesului personal al părţilor în proces, precum si interesului general al societăţii fără o justificare temeinică. Termenul rezonabil, ca garanţie a unui proces echitabil, în sensul art.6 parag. (1) din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil si în cadrul procedurilor administrative reglementate pentru soluţionarea oricăror cereri de către organele administraţiei publice centrale sau locale. Termenul rezonabil înseamnă atât operativitate cât şi acceptarea unei durate de care ar depinde soluţionarea corectă a cauzei. Instanţa de contencios administrativ trebuie să asigure o operativitate normală, continuă, fără întreruperi şi amânări nejustificate.

Principiul aplicării termenului rezonabil se regăseşte şi în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene art.47 în care se menţionează „ orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în faţa unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, constituită în prealabil prin lege“.6 Astfel, în opinia noastră principiul aplicării termenului rezonabil este atât un drept fundamental, precum şi o condiţie pentru ca un proces să fie considerat echitabil.

Supremaţia dreptului este un alt principiu important prevăzut de proiectul Codului administrativ potrivit căruia „ instanţa de contencios administrativ la soluţionarea cauzei administrative se conduce de principiul supremaţiei dreptului, în conformitate cu care omul, drepturile şi libertăţile lui sunt considerate valori supreme şi sunt garantate de stat“.

În opinia unor autori,7 esenţa acestui principiu se reduce la aceea că există stat de drept numai acolo unde domină legea, dreptul. Participanţii la înfăptuirea şi realizarea dreptului sînt subiecţii de drept, persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv statul. Pentru toţi, consideră autorii, respectarea dreptului este deopotrivă, egală şi obligatorie. Aceasta înseamnă că statul, care face legea, este obligat să o respecte ca oricare alt subiect de drept.

Totodată autorii textului proiectului Codului administrativ menţionează că, „instanţele de contencios administrativ aplică principiul supremaţiei dreptului cu luarea în consideraţie a practicii Curţii Europene pentru drepturile omului“. În acest sens Constituţia Republicii Moldova în art.4 alin.(2) prevede expres: „Dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale“.

Curtea Constituţională prin Hotărârea nr.55 din 14 octombrie 1999 privind interpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituţia Republicii Moldova a statuat că, prin art.4 din Constituţie se garantează nu numai drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, consacrate de constituţie, dar şi principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, iar dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului şi legile interne ale Republicii Moldova, organele de drept sânt obligate să aplice reglementările internaţionale.8

În cadrul sistemului legislativ al Uniunii Europene pentru a asigura buna funcţionare a sistemului juridic comunitar şi eficacitatea măsurilor luate, Comunităţile au dezvoltat mai multe principii de aplicare a dreptului comunitar. Un rol important în definirea şi garantarea respectării acestora l-a avut Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, prin hotărârile luate în unele cazuri aduse în faţa sa. Cele mai importante principii de acest fel sunt cel al supremaţiei dreptului comunitar, cel al aplicabilităţii directe, efectul direct şi efectul indirect. În caz de conflict între legea naţională şi dreptul comunitar, norma comunitară (tratatele, dar şi legislaţia derivată) este cea care se aplică în toate cazurile.

Principiul supremaţiei dreptului comunitar asupra celui naţional este valabil pentru toate tipurile de norme comunitare şi, respectiv, naţionale (fie ele constituţionale, legislative sau administrative), indiferent de data intrării lor în vigoare (fie că norma naţională a fost emisă înaintea celei comunitare, fie după aceasta). Supremaţia dreptului comunitar este unul dintre cele mai vechi principii ale acestui sistem de drept, fiind formulat pentru prima dată de către judecătorii Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE) în Hotărârea din 15 iulie 1964, în cazul Flaminio Costa vs. ENEL Flaminio Costa. Interpelată pentru interpretarea unor prevederi ale tratatului, CJCE s-a pronunţat, afirmând că, date fiind angajamentele pe care statele membre şi le-au luat prin tratat, acestea au transferat Comunităţilor o parte din dreptul lor suveran de a decide, astfel încât statele membre nu mai pot lua hotărâri „care ar fi incompatibile cu noţiunea de Comunitate“. În acest fel a fost creat unul dintre cele mai importante principii ale sistemului de drept al Uniunii Europene.9

Independenţa judecătorilor este un alt principiu oglindit în proiectul Codului administrativ, care prevede că, „la înfăptuirea justiţiei administrative, instanţele de contencios administrativ şi judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, iar orice imixtiune în activitatea de judecată este inadmisibilă şi atrage răspunderea prevăzută de lege“. În Republica Moldova independenţa judecătorilor este garantată de Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544 din 20.07.1995. Potrivit Principiilor de la Bangalore privind conduita judecătorului (2002), independenta justiţiei este premisă statului de drept si este o garanţie fundamentala a procesului echitabil. In consecinţă, judecătorul va apăra si va servi ca exemplu de independentă a justiţiei, atât sub aspect individual, cât si sub aspect instituţional.10 Astfel, în opinia autorului independenţa justiţiei nu este un privilegiu sau o prerogativă personală a fiecărui judecător. Ea este responsabilitatea impusă fiecărui judecător care ii permite să soluţioneze o cauză in mod onest şi imparţial in baza legii şi a probelor, fără presiuni sau influenţe externe şi fără frică de vreo imixtiune. Esenţa principiului independenţei justiţiei este libertatea deplină a judecătorului de a judeca si soluţiona cauzele deduse instanţei; nimeni din afară — nici guvernul, nici grupurile de presiune, nici un individ sau chiar nici un alt judecător — nu ar trebui să se amestece, sau să încerce să se amestece, in modul in care un judecător conduce o cauză si ia o decizie.

Un alt principiu al viitorului Cod administrativ este dreptul la un proces echitabil potrivit căruia „ orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi rezonabil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. Instanţa este obligată să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii“.

Dreptul la un proces echitabil ocupă un loc special printre drepturile fundamentale, fiind considerat un pilon prin care se asigură drepturile şi libertăţile omului, recunoscute într-o societate democratică a cărui garantare trebuie să fie inerentă oricărui sistem de drept şi este reglementat în art.6, pct.1 al Convenţiei Europeane a Drepturilor Omului ca o garanţie a respectării drepturilor omului.

Curtea Constituţională a Republicii Moldova în Hotărârea nr.31 din 01.10.2013 pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art.11 alin.(4) din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi art.21 alin.(3) şi art. 23 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 (Sesizarea nr. 26a/2013), menţionează că, în orice societate democratică protecţia persoanei (fizice sau juridice) este una din atribuţiile de bază ale statului, iar posibilitatea persoanei de a utiliza în instanţa de judecată toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa constituie un remediu efectiv pentru asigurarea unui proces echitabil, principiu care se desprinde din cuprinsul art. 20 alin.(1) din Constituţie, conform căruia orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.11

Potrivit principiului accesului liber la justiţia administrativă „ controlul judecătoresc al activităţii administrative este garantat şi nu poate fi îngrădit. Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţei de contencios administrativ competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Instanţa de contencios administrativ este obligată să primească şi să soluţioneze orice cerere de competenţa instanţei potrivit legii“.

Drepturile şi libertăţile omului dispun de o garantare reală ce corespunde principiilor statului de drept numai atunci când orice persoană, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Astfel, orice persoană are dreptul să se adreseze în instanţa de contencios administrativ pentru a-şi apăra drepturile, libertăţile şi interesele legitime.

Accesul liber la justiţie include şi accesul liber la justiţia administrativă, iar potrivit art. 20 alin (2) din Constituţie, exercitarea dreptului de acces liber la justiţie nu poate fi îngrădită prin nici o lege. Însă aplicarea art. 20 din Constituţia Republicii Moldova poate cunoaşte o limită obiectivă, articolul fiind aplicabil doar jurisdicţiilor interne, potrivit principiului teritorialismului legii, astfel încât, din această cauză, nu poate fi aplicabil unor instanţe internaţionale. Accesul liber la justiţie este consacrat, ca drept cetăţenesc fundamental nu numai în art. 20 al Constituţiei Republicii Moldova, dar şi în art.6 pct.1 din Convenţia Europeană Drepturilor Omului, în art.10 din Declaraţia universală a drepturilor omului, precum şi în art.14 pct.1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

În opinia unor autori, accesul liber la justiţie nu este un drept absolut ci, aşa cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat in mai multe decizii (de exemplu Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1975 şi Ashingdane împotriva Regatului Unit, 1985) dreptul de acces la justiţie poate face obiectul unor limitări. Aceste limitări sunt implicit permise, deoarece dreptul de acces la justiţie necesită, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statelor, care poate să varieze in timp şi spaţiu, in funcţie de nevoile şi resursele de care dispune comunitatea. Gradul de acces permis de legislaţia naţională trebuie să fie insă suficient pentru a asigura accesul individual la instanţă, in lumina principiului supremaţiei dreptului intr-o societate democratică.12

Potrivit Hotărârii Curţii Constituţionale nr.14 din 15.11.2012 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003 (Sesizarea nr.21a/2012), principiul accesului liber la justiţie urmează a fi privit nu doar ca o garanţie fundamentală pentru exercitarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor persoanei, ci şi ca o normă imperativă chemată să dea sens noţiunii de „stat de drept“. Or, conform art.1 alin.(3) din Constituţie Republica Moldova este un stat democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.13

Constituţia Republicii Moldova reglementează dreptul la apărare în art.26, iar potrivit Proiectului Codului administrativ, „ dreptul la apărare este garantat, părţile au dreptul să fie asistaţi pe tot parcursul procesului de către un avocat, părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului“.

În opinia unor autori,14 dispoziţia art. 26 alin. (1) este imperativă şi nu lasă loc pentru îndoieli: dreptul la apărare aparţine oricui, fără nici un fel de excepţie. Limitarea dreptului la apărare ar fi evident o încălcare a prevederilor Constituţiei. În acelaşi timp, textul Constituţiei declară că acest drept este garantat de stat. Termenul garantat presupune responsabilitatea statului de a crea condiţii prospere pentru oricare în acest domeniu. Dreptul la apărare reflectă un principiu esenţial al justiţiei, conform căruia toate părţile la proces sunt egale, părţile la proces trebuie să posede posibilităţi egale pentru a-şi prezenta cauza şi niciuna dintre părţi nu trebuie să aibă un avantaj substanţial faţă de oponent. Principiul prevede circumstanţele în care ambele părţi în faţa instanţelor au dreptul să deţină informaţia despre faptele şi argumentele părţii opuse şi, în acelaşi timp, fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a pregăti şi de a expune un răspuns pentru partea opusă. Totodată în opinia autorilor, principiul prevede, de asemenea, obligaţia instanţei de a veghea asupra respectării acestui principiu în timpul procesului.

Este important să menţionăm că reglementarea dreptului la apărare in tratatele internaţionale cum sunt Declaraţia Universală a Drepturilor Omului art.11, pct.1, Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice art. 14, pct. 3 şi Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale art. 6, pct. 3 pune in evidenţă importanţa deosebită pe care o are acesta in cadrul unui proces echitabil, specific oricărei societăţi democratice.

În acest context şi Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene in Titlul VI „ Justiţia“ , art. 47, prevede că, orice persoană are dreptul la un process echitabil, public şi intr-un termen rezonabil, in faţa unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, constituită in prealabil prin lege, totodată orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată şi reprezentată, iar art. 48 garantează respectarea dreptului la apărare.15

De rând cu alte principii menţionate în proiectul Codului administrativ este prevăzut şi principiul oralităţii potrivit căruia „ atunci când instanţa de contencios administrativ decide examinarea cauzei cu participarea părţilor, procesele se dezbat oral“. Potrivit acestui principiu cauzele de contencios administrativ se dezbat verbal, iar instanţa de contencios administrativ fiind obligată să ofere cuvântul părţilor în proces, pentru ca fiecare din ele să-şi susţină poziţia sa procesuală. Astfel, toate cererile formulate in scris trebuie sustinute verbal, iar concluziile scrise trebuie sa respecte concluziile verbale. În opinia noastră principiul oralitatii în condiţiile viitorului Cod este o garantie a realizarii altor principii, precum publicitatea si contradictorialitatea, iar nerespectarea sa atrage nulitatea hotararii judecatoresti.

O altă dispoziţie a proiectului prevede principiul nemijlocirii, potrivit căruia „probele se administrează de către instanţa de contencios administrativ care judecă procesul“. În virtutea acestui principiu instanţa de contencios are obligaţia să cerceteze direct şi nemijlocit toate probele pe care isi intemeiaza hotararea respectiv de a audia ea insasi martorii, de a dispune si de a verifica direct expertizele judiciare necesare în cadrul procesului de contencios administrativ dacă legea nu prevede anumite excepţii de la acest principiu.

Continuitatea este un alt principiu, potrivit căruia „ judecătorul sau completul de judecată investit cu soluţionarea cauzei nu pot fi înlocuiţi pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii“. În sensul principiului continuităţii judecarea cauzelor de contencios administrativ urmează să se facă de acelaşi judecător sau complet de judecată fără a fi înlocuiţi până la pronunţarea hotărârii. În cazul care pot apărea situaţii care impun schimbarea judecătorului, modificarea completului sau schimbarea completului de judecată anterior soluţionării cauzei, aceasta se va face strict în conformitate cu prevederile Codului administrativ şi actele de ordine interioară a instanţelor de judecată până la începerea dezbaterilor.

Respectarea principiilor fundamentale este un alt principiu care stă la baza atât a procesului civil la general, precum şi a procesului în contenciosul administrativ deoarece dirijează întregul proces şi în acest sens proiectul Codului administrativ prevede că, „judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundamentale ale procesului în contenciosul administrativ“.

Potrivit acestui principiu judecătorul este factorul de echilibru într-un proces de contencios administrativ, care urmează să întreprindă toate măsurile care se impun pentru ca principiile fundamentale să fie respectate de către toţi participanţii în proces, precum şi de el însuşi. Astfel, respectarea principiilor fundamentale nu este o simplă regulă într-un proces, ci are rol important în rândul principilor fiind unul vital, deoarece acesta asigură respectarea tuturor celorlalte principii esenţiale ale procesului în contenciosul administrativ.

De rând cu principiile contenciosului administrativ menţionate de noi mai sus un loc aparte îi revine rolului judecătorului în aflarea adevărului. Astfel, în viitorul Cod administrativ se menţionează că, „ … judecătorul este obligat să cerceteze starea de fapt şi de drept din oficiu, prin mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale…, judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii, persoanele introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunţa la judecată sau la dreptul pretins, de a se alătura la pretenţiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacţie“. Un element important, în opinia autorilor, în articolul care prevede principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului este că, „ judecătorul cercetează din oficiu starea de fapt şi de drept al litigiului, iar rezultatul probelor se va pune în discuţia părţilor pentru asigurarea calificării juridice exacte“.

În esenţă plecând de la sarcina atribuită prin lege instanţei de contencios administrativ, şi anume aceea de a soluţiona cauza cu care a fost investită, funcţia esenţială a judecătorului este de a judeca, a soluţiona litigiile apărute între părţi, prin pronunţarea unei soluţii legale. Astfel, hotărârea instanţei de contencios administrativ este actul final al judecăţii, este un act de dispoziţie cu caracter jurisdicţional care exprimă adevărul legal.

Un principiu fundamental în contenciosul administrativ este respectul cuvenit justiţiei, care este oglindit în proiectul Codului administrativ. Principiul respectul cuvenit justiţiei se impune din perspectiva importanţei deosebite a înfăptuirii justiţiei pentru societate, ceia ce presupune un cadru solemn de desfăşurare a şedinţelor de judecată. În acest sens proiectul Codului prevede că, „ părţile şi cei prezenţi la şedinţa de judecată sunt obligaţi să manifeste respectul cuvenit faţă de instanţă şi să nu tulbure buna desfăşurare a şedinţei de judecată, iar preşedintele veghează ca ordinea şi solemnitatea şedinţei să fie respectate, putând lua în acest scop orice măsură prevăzută de lege“.

Caracterul public al dezbaterilor judiciare este un alt principiu fundamental consacrat de Constituţia Republicii Moldova în art.117. Potrivit proiectului Codului „ în toate instanţele de contencios administrativ şedinţele de judecată sunt publice, dar pot avea loc şedinţe închise numai în scopul protejării informaţiei ce constituie secret de stat, taină comercială ori alte informaţii a cărei divulgare este interzisă prin lege…“. Totodată proiectul Codului prevede şi modalitatea de desfăşurare a şedinţelor închise, iar hotărârile şedinţei închise se vor pronunţa public.

În opinia unor autori16 derogările de la acest principiu pot fi aplicate doar in condiţiile legii, instanţa fiind obligată să motiveze in fiecare caz concret luarea măsurii ca judecata să fie secretă. Pentru părţi, şi pentru alte persoane menţionate de lege, nu există judecată secretă, putând astfel să fie apărate drepturile şi interesele participanţilor la proces. După cum a subliniat Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) in jurisprudenţa sa, „Publicitatea procedurii organelor judecătoreşti vizată în articolul 6(1) protejează justiţiabilii împotriva unei judecăţi secrete, care iese de sub controlul public; ea constituie, de asemenea, unul din mijloacele de păstrare a încrederii in curţi şi instanţele judecătoreşti. Prin transparenţa pe care o acordă administraţiei justiţiei, ea contribuie la realizarea scopului articolului 6(1); procesul echitabil, a cărui garanţie se numără printre principiile oricărei societăţi democratice in sensul Convenţiei“.

Următorul principiu al contenciosului administrativ prevăzut în proiectul Codului administrativ este limba de procedură şi dreptul la interpret. Astfel, potrivit acestui principiu „judecarea pricinilor în instanţele de contencios administrativ se desfăşoară în limba de stat, iar persoanele interesate în soluţionarea pricinii care nu posedă sau nu vorbesc limba de stat în drept să ia cunoştinţă de actele, de lucrările dosarului şi să vorbească în judecată prin interpret“ , totodată se menţionează în proiect că „ cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba de stat“.

Dreptul la interpret în opinia noastră este un principiu fundamental în vederea exercitării dreptului la un proces echitabil. Participanţilor la soluţionarea pricinii de contencios administrativ care nu vorbesc sau nu înţeleg limba de procedură trebuie să li se ofere asistenţa unui interpret. Nici o persoană nu poate fi lipsită de acest drept. În acest sens, se creează un mecanism de verificare care să permită confirmarea faptului că participanţii la proces vorbesc şi înţeleg limba de procedură sau dacă au nevoie de asistenţa unui interpret. Interpretarea şi traducerea trebuie fie de o calitate suficientă pentru a le asigura participanţilor la proces să înţeleagă poziţia părţilor în proces, să poată face cunoştinţă cu actele şi lucrările dosarului şi să-şi prezinte argumentele etc., pentru a garanta caracterul echitabil al procesului în contenciosul administrativ.

Principiul contradictorialităţii este un alt principiu fundamental care guvernează atât procesul civil şi cât dreptul procesual penal la general, precum şi contenciosul administrativ în special şi în acelaşi timp este o componentă a dreptului fundamental la apărare.

În doctrina românească principiul contradictorialităţii este definit ca posibilitatea conferită de lege părţilor de a discuta şi combate orice element de fapt sau de drept al procesului civil. Existenţa fundamentală contradictorialităţii impune ca nici o măsură să nu fie ordonată de către instanţă înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia contradictorie a părţilor.17

Proiectul în acest sens prevede că, „Procesele administrative se desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale. Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât părţile şi ceilalţi participanţi la proces să aibă posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia în proces, de a alege modalităţile şi mijloacele susţinerii ei de sine stătător şi independent de instanţă, de alte organe şi persoane, de a-şi expune opinia asupra oricărei probleme de fapt şi de drept care are legătură cu pricina dată judecăţii şi de a-şi expune punctul de vedere asupra iniţiativelor instanţei de contencios administrativ.“

Principiul contradictorialităţii este strâns legat de principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, acesta fiind o pârghie pusă la dispoziţia judecătorului pentru înfăptuirea justiţiei. Instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor orice împrejurare de fapt şi de drept, care duce la dezlegarea pricinii peste susţinerile şi apărările părţilor. Este necesar ca instanţa să afle realitatea în toată complexitatea ei şi să dea o soluţie corespunzătoare acesteia.18

Acelaşi articol din proiectul Codului administrativ mai prevede că „instanţa de contencios administrativ este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate şi instanţa de contencios administrativ îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii“. Considerăm că acest articol urmează să fie completat cu următorul aliniat „Nerespectarea principiului contradictorialităţii atrage nulitatea hotărârii pronunţate“.

În concluzie, vom menţiona că principiile contenciosului administrativ trebuie privite ca un tot unitar. Principiile contenciosului administrativ trebuie interpretate şi aplicate unele prin altele, iar independenţa acestora face ca neaplicarea de către judecătorul care examinează cauza sau de către părţi a unui dintre aceste principii, să atragă de cele mai multe ori efecte în lanţ, pentru că încălcarea unui principiu fundamental atrage după sine nerespectarea altora, ceea ce duce la nulitatea hotărârii pronunţate.