Lucrarea reflectă una din temele cele mai actuale ale dreptului internaţional public, în special a dreptului internaţional umanitar. Reflectările tradiţionale ale statutului juridic al combatantului nu corespund caracterului conflictelor armate contemporane, care în cea dea doua jumătate a secolului XX în mare parte sunt conflicte fără caracter internaţional. Destrămarea ex‑URSS şi a ex‑Yugoslaviei au dus la declanşarea unui şir de conflicte armate regionale, în cadrul cărora aplicabilitatea expresă a normelor Convenţiilor de la Geneva (1949) şi a Protocoalelor adiţionale (1977) a fost practic imposibilă. Actualitatea problemei abordate este reflectată şi‑n practica judiciară a Tribunalului Penal Internaţional pentru ex‑Yugoslavia (TPIY), începând chiar de la examinarea primei speţe Dusko Tadic.
Dezvoltarea conceptului „intervenţiei umanitare“, în egală măsură a dus la revizuirea statutului juridic al combatantului, fie este vorba despre operaţiuni militare declanşate sub egida Naţiunilor Unite, fie operaţiuni în cadrul aşa numitului „război contra terorismului“.
Caracterul novatoriu al lucrării constă în faptul că doctorandul a supus unui studiu amplu normele dreptului internaţional umanitar, ce stabilesc statutul juridic al combatantului prin prisma provocărilor generate de conflictele armate contemporane.
Întru atingerea obiectivelor propuse, doctorandul a studiat lucrările teoretice cele mai actuale din domeniul dreptului internaţional umanitar, inclusiv din Republica Moldova. În plus, un interes sporit prezintă analiza lucrărilor experţilor în domeniu, elaborate în baza acordurilor cu Comitetul Internaţional al Crucii Roşii. În egală măsură, la studierea problematicii abordate a fost studiată practica judiciară a tribunalelor penale internaţionale, în specia a TPIY.
Capitolul I, întitulat „Statutul de combatant — reflecţii normative şi doctrinare“, este dedicat analizei conceptului de combatant prin prisma cadrului normativ conţinut în Convenţiile de la Geneva (1949) şi Protocoalele adiţionale I şi II (1977). Sunt supuse unei analize principalele opinii doctrinare care în mod direct sau tangenţial reflectă subiectul în cauză, inclusiv a cercetătorilor din Republica Moldova.
Capitolul II, întitulat „Particularităţile statutului juridic al unor categorii de participanţi la conflict“, analizează particularităţile statutului juridic al unor categorii de participanţi prin prisma statutului juridic al combatantului şi ale dificultăţilor de calificare al statutului acestora generate de condiţiile şi circumstanţele caracteristice conflictelor armate contemporane. Aşa, pe lângă unele categorii de participanţi, cum sunt jurnaliştii, corespondenţii de război, este supus analizei statutul angajaţilor Companiilor Militare Private (CMP) prin prisma statutului de combatant. Actualitatea acestui subiect este dictată de antrenarea tot mai activă a CMP în conflictele armate contemprane. Faptul că nu există un răspuns expres la acest capitol este argumentat şi de poziţiile neuniforme dintre referitor la ratificarea Convenţie de la Montreux, care este dedicată CMP. Merită a fi apreciat studiul privind conceptul „combatantului ilegal“, autorul aducând o serie de argumente, obiectivul fiind — argumentarea prezenţei unui complex de mecanisme legale de protecţie minimă a acestora.
Capitolul III, întitulat „Garanţiile juridice internaţionale caracteristice statutului de combatant“, relevă drepturile şi obligaţiile generate de statutul de combatant prin prisma prevederilor actelor normative internaţionale, precum şi a normelor cutumiare. Capotilul în cauză reflectă atât drepturile şi obligaţiile principale de care beneficiază şi pe care trebuie să le respecte fiecare combatant, cât şi mecanismele juridice de protecţie a personalului medico‑sanitar şi religios pe parcursul ostilităţilor militare. În egală măsură este examinat statutul copiilor‑combatanţi şi a femeilor‑combatante, care se bucură de un set de garanţii suplimentare de protecţie pe parcursul ostilităţilor.
Capitolul IV, întitulat „Calificarea statutului juridic de combatant prin prisma provocărilor generate de conflictele armate contemporane“, supune unui studiu sub aspect comparativ caracteristicile comune şi cele distincte ale combatantului, ale teroristului şi ale participantului în cadrul operaţiunilor de menţinere a păcii, prin prisma conceptului de participare directă la ostilităţi. În cadrul acestui capitol doctorandul a făcut o încercare, pentru prima dată din punct de vedere al dreptului internaţional umanitar, de a determina statutul juridic al persoanelor ce au participat în mod direct la operaţiunile militare de pe Nistru în anul 1992. În motivare doctorandul atenţionează, că pentru a realiza acest obiectiv este inerent necesar de a da o calificare din punct de vedere al dreptului internaţional conflictului „transnistrean“, ceea ce va permite determinarea statutului juridic al participanţilor la conflict.
Concluziile şi recomandările vin să generalizeze studiul efectuat, sugerând şi unele idei novatorii. Prezintă interes, în special, ultima recomandare, conform căreia „Statutul juridic al combatantului urmează să fie definit prin prisma conceptului de participare directă. Astfele, urmează să beneficieze de statutul de combatant, persoana care participă direct în cadrul ostilităţilor, sub rezerva de a respecta cu stricteţe normele dreptului internaţional umanitar“. În general, concluziile şi recomandările sunt bine argumentate şi reflectă problematica abordată în lucrare.
Bibliografia utilizată în lucrare a permis doctorandului să abordeze problematica prin prisma ultimelor tendinţe teoretice şi practice, fiind supuse unui studiu lucrările savanţilor, experţilor, practica judiciară inernaţională, actele normative naţionale şi internaţionale.
Referitor la valoarea ştiinţifică pentru Republica Moldova, atenţionez că lucrarea vine să continuie acel studiu pornit de unii cercetători autohtoni, iar rezultatele obţinute urmează să suplinească volumul lucrărilor din Republica Moldova, ce au drept segment de cercetare problemele în cadrul ştiinţei dreptului internaţional umanitar. Rezultatele obţinute ar putea fi utilizate pe larg de către angajaţii Ministerului Apărării, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova.
Vitalie GAMURARI, dr., conf. univ.
