Unele aspecte vizând prevenirea și combaterea traficului de copii

Mihail SORBALA, doctor în drept, lector universitar (ORCID: 0000-0002-4055-6914)

Irina VASILAȘCU, studenta anului IV, Facultatea Drept, ULIM

Some Aspects of Preventing and Combating Child Trafficking Child trafficking is a socially dangerous act that has gained international significance due to its dynamics. This crime, at international level, is attributed to human beings trafficking in general, and in national law is incriminated in a particular article of the Criminal Code, namely art. 206. In the context of increasing the number of trafficked children in the total number of victims of human beings trafficking, it is absolutely necessary to strengthen the efforts of the competent authorities and direct the State’s attention to developing more effective policies and measures to prevent and combat child trafficking. Among the most important aspects to be assessed in order to identify potential victims of child trafficking and provide them with assistance are: the use of research results and paying more attention to the link between child trafficking and the use of information communication technologies; strengthening the capacities and resources of child protection professionals; raising public awareness of child trafficking and its various manifestations; ensuring a protected environment for children in street situations and unaccompanied or separated children seeking asylum; ensuring that specialized NGOs receive adequate funding. Keywords: child trafficking, victims, psychological assistance, control measures.

Traficul de copii este o faptă socialmente periculoasă care a căpătat o amploare de anvergură internațională datorită dinamicii sale. Această componență de infracțiune, la nivel internațional, estre atribuită la traficul de ființe umane în general, iar în legislația națională este incriminată într-un articol particular din Codul Penal, și anume art. 206. În contextul creșterii numărului de copii traficați în numărul total al victimelor traficului de ființe umane, este absolut necesar consolidarea eforturilor autorităților competente și direcționarea atenției statului în vederea elaborării unor politici și măsuri mai eficiente pentru prevenirea și combaterea traficului de copii. Printre cele mai importante aspecte care trebuie să fie evaluate pentru identificarea potențialelor victime ale traficului de copii și acordarea asistenței acestora se numără: utilizarea rezultatelor cercetării și acordarea unei atenții sporite legăturii dintre traficul de copii și utilizarea tehnologiilor informaționale de comunicare; consolidarea capacităților și resurselor profesioniștilor din domeniu protecției copilului; sensibilizarea publicului cu privire la traficului de copii și a diferitelor manifestări ale sale; asigurarea unui mediu protejat pentru copiii aflați în situații de stradă și copiii neînsoțiți sau copiii separați care caută azil; asigurarea faptului că ONG-urile specializate primesc finanțare adecvată. Cuvinte-cheie: trafic de copii, victime, asistență psihologică, măsuri de combatere.

Omul este o creație divină, care poate supraviețui într-o realitate dură doar dacă luptă. Și, după cum este firesc, cel mai vulnerabil pierde. Lumea este astfel creată, încât niciodată nu au existat doar bogați și puternici. Această delimitare a caracterizat societatea, indiferent de epoca la care facem referință: sclavi și proprietari de sclavi, țărani și feudali, burghezi și muncitori, astfel, parcursul istoric al evoluției omenirii ne-a demonstrat că cei slabi au fost mereu supuși factorilor de constrângere.

De ce este relevantă această incursiune istorică? Argumentul se prezintă a fi unul foarte simplu. Această regulă, păstrată încă din antichitate, este valabilă și astăzi, inclusiv în contextul traficului de ființei umane în general, și al traficului de copii în particular. Astfel, cei mai slabi sunt ademeniți în mrejele unor promisiuni grandioase, căzând ulterior în prada propriilor vise.

Traficul de ființe umane, fiind un fenomen complex și dinamic, care afectează majoritatea statelor lumii, este recunoscut drept infracțiune care își găsește reglementare atât la nivel național, cât și la nivel internațional. În temeiul art. 4 lit. a) al Convenției Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, încheiată la Varşovia la 16 mai 20051, în vigoare pentru Republica Moldova din 2006, deoarece Convenția sus numită a fost ratificată prin Legea Parlamentului Republicii Moldova nr. 67 din 30 martie 20062, iar astfel statul nostru și-a asumat obligația de a îndeplini și realiza obiectivele înserate în Convenție3.

Relevant este a sublinia că, potrivit statuărilor art. 2 alin. 1) al Legii Republicii Moldova nr. 241 din 20 octombrie 2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, „traficul de fiinţe umane“ — desemnează recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane (cazarea sau primirea persoanelor), prin ameninţarea cu utilizarea forţei sau altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate, sau prin oferirea sau acceptarea de plăţi sau avantaje pentru obţinerea consimţământului unei persoane, având autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării. Exploatarea cuprinde, cel puţin, exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea sau prelevarea de organe4.

Acest subiect, fiind unul foarte sensibil, necesită a fi abordat pornind de la valoarea demnității umane. Astfel, Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată și proclamată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția 217 A (III) din 10 decembrie 19485, în vigoare pentru Republica Moldova din 30 decembrie 1998, stabilește că libertatea, dreptatea și pacea în lume este fundamentată și asigurată prioritar prin recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile6. Totodată, printre drepturile şi libertăţile fundamentale, statuate de principalele documente internaţionale, dar şi de Constituţia Republicii Moldova, se află dreptul la viaţă, libertatea individuală şi securitatea persoanei, dreptul la libera circulaţie etc7. Afirmarea şi ocrotirea efectivă a acestor drepturi şi libertăţi a constituit rezultatul unei îndelungate evoluţii a dreptului. Însă, cu trimitere la definiția legală a traficului de ființe umane, sclavia, fiind una dintre formele de realizare a laturii obiective a componenței de infracțiune respective, este interzisă inclusiv prin art. 4 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, sub orice formă de manifestare8.

Și totuși, de ce copiii sunt mai predispuși riscului de a fi traficați? Dar, mai întâi de toate, să stabilim cine este copilul: congruent prevederilor și statuărilor actelor internaționale9, la care și Republica Moldova a aderat10, prin copil se înţelege orice fiinţă umană sub vârsta de 18 ani, exceptând cazurile în care legea aplicabilă copilului stabileşte limita majoratului sub această vârstă11. Iar, revenind la întrebarea noastră, răspunsul este unul absolut firesc: ei sunt ființe inocente și naive din punct de vedere psihologic, ușor de manipulat și de capturat în jocul traficanților.

Dacă să abordăm problema traficului de copii prin prisma legislației naționale, atunci este necesar de a invoca prevederile art. 206 din Codul penal al Republicii Moldova, prin care legiuitorul incriminează și pedepsește această faptă socialmente-periculoasă12. Ceva mai sus am specificat și am făcut referință la Legea nr. 241 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane,13 în care legiuitorul definește un șir de noțiuni, precum „victima“ și „prezumata victimă“ a traficului de ființe umane, formele de exploatare, acțiunile de recrutare, transportare, transfer, adăpostire sau primire a victimei, situația de vulnerabilitate.

Definiția traficului de ființe umane prevăzută în această lege este puțin diferită de cea stipulată în Codul penal. Legea specială oferă unele explicații mai detaliate a noțiunilor, reglementează atribuțiile autorităților competente pentru prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, specifică drepturile la asistență și protecție de care se bucură victimele traficului de ființe umane, inclusiv victimele străine etc14.

Componența de infracțiune — traficul de copii, este incriminată într-o variantă-tip (alin. (1)) și alte două forme agravante (alin. (2) și (3)). Astfel, prin noțiunea de trafic de copii, legiuitorul statuează următoarea definiție: recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil, precum şi darea sau primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea consimţământului unei persoane care deţine controlul asupra copilului, în scopul: exploatării sexuale comerciale sau necomerciale; exploatării prin muncă sau servicii forţate; practicării cerşetoriei sau în alte scopuri josnice; însuşirii ajutoarelor, indemnizaţiilor sau prestaţiilor sociale; folosirii ilegale în testări sau experimente medicale ori ştiinţifice; exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei; folosirii în conflicte armate; folosirii în activitate criminală; prelevării organelor, ţesuturilor şi/sau celulelor umane; vânzării sau cumpărării; folosirii în calitate de mamă-surogat ori în scop de reproducere; adopţiei ilegale.

Datorită modalităților multiple de realizare a infracțiunii incriminate la art. 206 din Cod penal al Republicii Moldova, aceasta se caracterizează atât printr-un obiect juridic principal, care constă în relațiile sociale cu privire la dezvoltarea fizică, psihică, spirituală și intelectuală a minorului, cât și printr-un obiect juridic secundar, pe care îl formează relațiile sociale cu privire la libertatea fizică a minorului15. În contextul formelor agravante prin care poate fi realizat traficul de ființe umane, cu certitudine, conținutul obiectului juridic secundar este unul mult mai amplu și atentează la un ansamblu pluridimensional al relațiilor sociale.

Totuși, ținând cont de subiectul luat în vizor în cadrul abordării noastre, ne prezintă interes de a ne referi și la cauzele ce duc la apariția acestui flagel. Prin urmare, apare întrebarea care totuși sunt respectivele cauze? Astfel, pentru o mai bună înţelegere a vulnerabilităţii victimelor, în faţa recrutării, este necesară explicarea aprofundată a condiţiilor de mediu, de trai ale copiilor, anterioare traficului — ce reprezintă un fenomen infracţional internaţional de crimă organizată, cu consecinţe grave asupra siguranţei, sănătăţii şi drepturilor fundamentale.

Printre factorii și cauzele determinante care pot duce la apariția acestui flagel, putem enumera următoarele:

• situaţia familială și mediu de creştere a copiilor — un aspect important cu privire la copiii exploataţi, este cel legat de situaţia familială a acestora, deoarece copiii traficați provin preponderent din familii cu un singur părinte, din mediul instituţional sau chiar minori ce locuiesc la rude, dar nefiind exclus și traficul de copii ce provin din familii biparentale. Putem enunța în contextul dat că familia, rămâne primul şi cel mai important mediu de creştere a copiilor, iar orice disfuncţionalitate în interiorul ei are repercursiuni majore asupra vulnerabilităţii copiilor și de dezvoltare normală a acestuia.

• lipsa comunicării şi a afecţiunii parentale — această cauză diminuează capacitatea de autoprotecţie a copiilor16. Preponderent, când apare lipsa afecţiunii, fapt ce îi face pe copii să caute atenţia sau confortul emoţional sau material în altă parte. Iar astfel, copiii, pentru a avea parte de afecțiune, apelează la prieteni, vecini, educatori şi chiar la străini, pentru a umple golul şi a compensa deficienţele de relaţii interumane. Drept urmare, copiii capătă încredere în alte persoane şi, astfel, intră în contact cu posibili infractori, sau în medii favorabile recrutării.

• violenţa şi abuzul în familie — manifestate sub orice formă, reprezintă un alt factor important și favorizant al recrutării, indiferent de statutul social sau economic al acesteia. Respectiv, un mediu familial abuziv pregăteşte terenul pentru variatele, dar constantele forme de abuz pe care va trebui să le îndure copilul când va fi traficat. Mai mult ca atât, se apreciază că există o legătură puternică și indisolubilă între susceptibilitatea unui individ la trafic şi starea sa de observator sau subiect al violenţei în familie. Totuși, dovadă stă şi faptul că cele mai multe victime minore, au în istoricul lor incidente de agresivitate, abuzuri fizice, psihice sau chiar sexuale, ceea ce sporeşte nivelul traumei minorului17.

Pe lângă factorii și cauzele indisolubile legate de familie ce pot duce la favorizarera traficului de copii pot fi și prezența altora după cum specificăm:

• sărăcia, instabilitatea financiară şi şomajul — care de regulă au o contribuţie semnificativă la apariţia vulnerabilităţii de recrutare a copiilor. Deci, sărăcia afectează într-o proporţie mult mai mare: familiile monoparentale cu mai mulţi copii; dar și pe cele cu nivel scăzut de educaţie; emigranţii la muncă; și, familiile din mediul rural; pe cei care sunt în căutarea unui loc de muncă; cât şi pe cei care primesc salariul minim, neasigurându-și un trai decent, sau care prestează munci necalificate şi care nu au siguranţa unui loc de muncă18.

• vulnerabilitatea socială — este un factor major de risc, pentru aceia care caută cu disperare să-şi asigure un standard și un minim decent de viaţă, şi să scape de sărăcie. Din acest unghi de vedere putem nota că nivelul scăzut de trai îi face atât pe părinţi, cât şi pe copii să fie mai vulnerabili pe segmentul dat19.

• educaţia — reprezintă și ea prin urmare, una dintre principalele cauze ale traficului de persoane şi, implicit, ale traficului de copii. Reliefăm că un nivel scăzut de educaţie şi abandonul şcolar sunt, preponderent, legate de veniturile scăzute, analfabetism, dezintegrare familială, alcoolism, violenţă sau migrare. Din punctul dat majoritatea victimelor minore au o educaţie scăzută și astfel devin pradă ușoară a traficanților20.

• deficienţele în sprijinul acordat de comunitate şi în infrastructură — reprezintă de asemenea o altă cauză a traficului de persoane.

Deoarece, neajunsurile referitoare la: a) acordarea sprijinului instituţional sau social; b) lipsa infrastructurii; c) lipsa cooperării sau protecţiei sociale, care sunt cauzate, în principal, de resursele limitate avute la dispoziţie de comunitate; numărul redus de lucrători sociali şi psihologi în anumite localități, dar ș.a.21.

Totuși, dinamica fenomenului traficului de ființe umane în Republica Moldova, și în special al copiilor, reflectă, cu precădere, realitatea social-economică. Potrivit datelor statistice oficiale, la nivel național, în anul 2020, au fost identificate în total 23 de victime copii. Analizând această situație cu referire la criteriul de gen, 20 de victime au fost fete, iar 3 victime au fost băieți. Un indice pozitiv îl atestăm prin prisma diminuării numărului de victime față de anul 2019, când au fost traficate 74 de fete și 11 băieți22 .

În contextul subiectului cercetat, statul și-a asumat rolul de a garanta fiecărui copil dreptul la un nivel de viaţă adecvat dezvoltării sale fizice, intelectuale, spirituale şi sociale. Astfel, prin intermediul organelor competente în domeniu şi organele de drept, protecția drepturilor copiilor trebuie să fie asigurată23 .

În drept, la data de 22 mai 2018, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Strategia națională de prevenire și combatere a Traficului de ființe umane pentru anii 2018—2023 prin Hotărârea nr. 461. Concomitent, a fost elaborat și un Plan de acțiuni pentru anii 2018—2020 privind implementarea Strategiei naționale de prevenire şi combatere a traficului de ființe umane pentru anii 2018—202324. Scopul acestor acte, după cum și este statuat, rezidă în dezvoltarea durabilă a sistemului naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane prin prisma paradigmei 4P. Rolul acestei Strategii este de a asigura continuitatea politicii de stat privind reformarea relaţiilor de cooperare naţională şi transnaţională între organizaţiile guvernamentale, necomerciale şi interguvernamentale pentru implementarea măsurilor de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane, în vederea promovării drepturilor victimelor și prezumatelor victime ale traficului de fiinţe umane, conform principiilor respectării drepturilor omului şi a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Amploarea și impactul acestui fenomen o deducem și din faptul că măsurile strategice în domeniu sunt impuse și de prevederile Acordului de Asociere Republica Moldova — Uniunea Europeană în perioada 2017—2019 și ale Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2018—2022.

Planul de acțiuni pentru 2018—2020 privind implementarea Strategiei naționale a fost realizat în măsură de 81 %, după cum urmează: 82 dintre acțiuni realizate integral, 9 acțiuni realizate parțial și 10 acțiuni nerealizate. Unul din obiectivele de perspectivă care rămâne a fi o prioritate pentru autorități în vederea combaterii traficului de copii constă în identificarea preventivă a potențialelor victime, în special din rândul copiilor din centrele de plasament de stat25.

Un pas important realizat de Republica Moldova în vederea prevenirii traficului de copii, dar și acordarea suportului celor care au devenit deja victime ale acestei orori îl constituie inaugurarea unui serviciu specializat pentru copii — victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului de fiinţe umane în cadrul Centrului de asistență și protecție pentru victimele și potențialele victime ale traficului de fiinţe umane din muncipiul Chișinău. Totodată, la fel de relevantă este și fondarea și funcţionarea Serviciului de asistență telefonică gratuită pentru copii „Telefonul Copilului“ 116 111, aflat sub egida Ministerului Muncii și Protecției Sociale în colaborare cu Centrul Internațional „La Strada“. Scopul acestei linii telefonice este anume sporirea nivelului de protecţie a drepturilor copiilor prin accesul direct şi gratuit la consiliere psiho-emoţionalăşi informarea acestora despre drepturile lor şimodalităţile prin care acestea pot fi realizate şi apărate.

Pentru a putea analiza eficiența măsurilor întreprinse de stat, este necesară o evaluare externă a impactului acestora în vederea combaterii și diminuării acestui fenomen. Astfel, potrivit Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, se întemeiază Grupul de experţi pentru lupta împotriva traficului de fiinţe umane, generic intitulat GRETA, ce are drept misiune să monitorizeze aplicarea prevederilor Convenției de către statele semnatare.

În fapt, sub aspectul prevenirii traficului de copii și identificarea și asistența copiilor victime ale traficului, în cadrul Raportului de Evaluare pentru Republica Moldova, realizat de GRETA la cea de-a treia rundă de evaluare în decembrie 202026, grupul de experți a venit cu recomandări către autoritățile naționale să își consolideze eforturile în vederea îmbunătățirii prevenirii traficului de copii și identificării și asistenței copiilor victime ale traficului, primordial prin prisma următoarelor acțiuni: 1) utilizarea rezultatelor cercetării și acordarea unei atenții sporite legăturii dintre traficul de copii și utilizarea tehnologiilor informaționale de comunicare; 2) consolidarea capacităților și resurselor profesioniștilor din domeniu protecției copilului; 3) sensibilizarea publicului cu privire la traficului de copii și a diferitelor manifestări ale sale (inclusiv cerșetorie forțată, căsătorie forțată și criminalitate forțată); 4) asigurarea unui mediu protejat pentru copiii aflați în situații de stradă și copiii neînsoțiți sau copiii separați care caută azil; 5) asigurarea faptului că ONG-urile specializate primesc finanțare adecvată.

Drepturile copiilor sunt apărate, inevitabil, la nivel internațional, așa cum am specificat supra. În acest context, o relevanță notorie revine, inclusiv, Convenției cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 30 decembrie 199827, care expune exhaustiv direcțiile spre care urmează să se orienteze statul la elaborarea politicilor în domeniu.

Astfel, în art. 34 al Convenției numite, este menționat faptul că obligația statului constă în asumarea măsurilor în vederea prevenirii și contracarării: a) incitării sau constrângerii copiilor să cadă pradă activităţilor sexuale ilegale; b) exploatării copiilor în scopul prostituţiei sau al altor practici sexuale ilegale; c) exploatării copiilor în scopul producţiei de spectacole sau de materiale cu caracter pornografic. Norme cu caracter asigurator în domeniu sunt statuate și în art. 35, potrivit căruia statul trebuie să prevină răpirea, vânzarea şi traficul de copii în orice scop şi sub orice formă și art. 36, potrivit căruia statul trebuie să protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare dăunătoare oricărui aspect al bunăstării sale28.

Reieșind din cele punctate și sintetizând reflectările desprinse din acest articol, Guvernul Republicii Moldova nu a îndeplinit pe deplin standardele minime pentru eliminarea traficului, cu toate acestea autoritățile fac eforturi considerabile în acest sens. În comparație cu perioada anterioară, având în vedere impactul pandemiei COVID-19 asupra capacității de combatere a traficului, Guvernul a dat dovadă de eforturi sporite. Însă, ca recomandări prioritare se impun următoarele aspecte:

− investigarea mai viguroasă și condamnarea traficanților, inclusiv a oficialilor complici;

− întreprinderea măsurilor pentru protecția colaboratorilor organelor de drept, care sunt investite și antrenate în prevenirea și combaterea cazurilor de trafic de ființe umane și trafic de copii;

− identificarea proactivă a victimelor traficului, în special a copiilor, inclusiv prin examinarea indicatorilor de trafic în rândul populației vulnerabile și a cetățenilor care se întorc în Republica Moldova și orientarea victimelor către structuri de îngrijire pentru a beneficia de asistență;

− asigurarea că victimele traficului, inclusiv copiii, de a nu fi penalizate în mod necorespunzător pentru faptele ilegale pe care traficanții le-au obligat să le comită;

− scutirea tuturor victimelor traficului de cerința de a fi puși față în față cu traficanții acuzați înainte să demareze ancheta și asigurarea ca toți copiii victime să beneficieze de măsuri de protecție speciale pe durata procedurilor judiciare;

− asigurarea aplicării consecvente a legislației și reglementărilor privind protecția victimelor pe durata procedurilor judiciare și urmărirea penală a persoanelor care falsifică probele și intimidează martorii, în conformitate cu prevederile legii;

− creșterea eforturilor de identificare și investigare a traficului și a exploatării copiilor;

− instruirea organelor de drept cu privire la o abordare axată pe victimă a investigațiilor și urmăririlor penale, dar ș. a.

Problema abordată este una foarte sensibilă și nu trebuie să fim indiferenți când suntem martorii unor scene care, în fond, ar putea supune unui risc ulterior copilul — mâine, nu știi ce se poate întâmpla cu aproapele tău.

Maya Angelou spunea că „demnitatea înseamnă că merit cel mai bun tratament pe care îl pot primi“, iată de ce nu trebuie să îl desconsiderăm pe cel de lângă noi, pentru că nimeni nu ne garantează că nu vom fi și noi în locul persoanei respective. Numai moralitatea acțiunilor noastre poate da frumusețe vieții și poate asigura demnitatea umană, iată de ce haideți să fim socialmente responsabili.