Dezmembrarea Iugoslaviei şi expansiunea crimei organizate în Balcani

Gabriela CRISTEA, doctorandă, USPEE (ORCID: 0000-0003-1368-3851)

Recenzent: Vitalie GAMURARI, doctor în drept, conferenţiar universitar

 

The Dismissal of Yugoslavia and the Expansion of Organized Crime in the Balkans The Balkan Peninsula or the Balkans is the historical and geographical name given to Southeast Europe. This area includes the following states: Albania, Bosnia and Herzegovina, Bulgaria, Croatia, Cyprus, Northern Macedonia, Greece, Kosovo, Montenegro, Romania, Serbia, Slovenia, Turkey and Hungary. With the fall of the communist regimes in the Soviet Union, Eastern Europe and the Balkans, the Balkan Peninsula aroused much interest, mainly due to armed conflicts in the former Yugoslavia. The reasons for the outbreak of these wars are largely the same: the differences between the different ethnic groups that populate this area. The roots of these conflicts appear since the dismemberment of the Ottoman Empire, the influence and expansion of Western forces has risen sharply. Key words: The Balkans, organized crime, dismissal of Yugoslavia, illegal migration, corruption..

 

 

Peninsula Balcanică sau Balcanii reprezintă denumirea istorică şi geografică dată Europei de Sud-est. Din această zonă fac parte următoarele state: Albania, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Macedonia de Nord, Grecia, Kosovo*, Muntenegru, România, Serbia, Slovenia, Turcia şi Ungaria. Odată cu căderea regimurilor comuniste din Uniunea Sovietică, Europa de Est şi Balcani, Peninsula Balcanică a stârnit mult interes, cu precădere din cauza conflictelor armate din fosta Iugoslavie. Motivele declanşării acestor războaie sunt, în mare parte, aceleaşi: divergenţele dintre diferite grupuri etnice care populează această zonă. Rădăcinile acestor conflicte apar încă de la dezmembrarea Imperiului Otoman, influenţa şi extinderea forţelor occidentale a cunoscut o ascensiune puternică. Cuvinte-cheie: Balcani, crima organizată, dezmembrarea Iugoslaviei, migraţie ilegală, corupţie.

 

Zona Balcanilor de Vest a fost mereu o arenă care a cunoscut ascensiunea şi declinul imperiilor. Aceasta s-a aflat de multe ori în linia centrală a câmpului de luptă din cauza circumstanţelor sau din cauza definiţiilor administrative sau etnice, înfruntând dilema de a face alegeri instantanee pragmatice sau de a identifica, articula şi inspira prin urmărirea vocaţiilor corespunzătoare, conducându-se de straturi culturale şi spirituale.1

În opinia lui Samuel Huntington, la sfârşitul anilor 1980, blocul comunist s-a prăbuşit şi sistemul internaţional din perioada Războiului Rece a devenit istorie. În lumea de după Războiul Rece, cele mai importante diferenţe dintre popoare nu sunt diferenţe ideologice, politice ori economice, ci culturale. Popoarele şi naţiunile încearcă să răspundă la întrebarea fundamentală cu care se confruntă fiinţa umană: ,,Cine suntem?“ şi răspund aşa cum au făcut-o oamenii dintotdeauna, referindu-se la ceea ce este mai important pentru ei.2

Iugoslavia era încă considerată o singură ţară în perioada în care a început conflictul. Armata naţională iugoslavă era implicată în războaiele din Bosnia şi Croaţia, iar Serbia a luat parte la războiul din Kosovo3. În calitate de părţi ale federaţiei, toate republicile au fost, într-o oarecare măsură, afectate de violenţă, chiar dacă violenţa nu s-a extins pe teritoriile lor.4

Astfel, aspiraţiile naţionaliste ale diferitor grupuri etnice au crescut, însă au fost ţinute sub control de către regimurile autoritare care au dominat scena politică în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Cu toate acestea, colapsul comunismului a dus la consecinţe tragice şi dureroase naţionalismul din sud-estul Europei.

Căderea Iugoslaviei a survenit în urma mai multor factori, printre care:

— moartea lui Tito, care a jucat un rol crucial în menţinerea unităţii statului federal Iugoslav;

— o structură federală eşuată şi nefuncţională;

— diferenţele economice dintre unităţile sale constitutive;

— aspiraţiile naţionale ale diferitor grupuri etnice;

— corupţia.

Nu putem neglija nici factorii externi care au contribuit la colapsul Iugoslaviei, iar aici ne referim, în mod special, la sfârşitul Războiului Rece, care a schimbat în mod fundamental dinamica relaţiilor în Europa. Slăbiciunea autorităţilor de aplicare a legii în Balcanii de Vest poate fi atribuită sistemelor politice capturate care s-au dezvoltat după căderea comunismului.5

Un factor major de vulnerabilitate în reprezintă moştenirea conflictului. Războiul din Bosnia şi Herţegovina a început în 1992, cu mai mult de 25 de ani în urmă. Albania a suferit tulburări civile în 1997. Serbia şi Muntenegru au fost bombardate de NATO în 1999. Iar în Macedonia s-a desfăşurat un conflict armat cu aproximativ 15 ani în urmă. Astfel, multe state din Balcani se află încă în faza de post-conflict. Una dintre cele mai mari probleme o reprezintă multitudinea de arme din regiune, dar şi de bărbaţi dispuşi să le folosească.6

Turbulenţele din regiune au fost calmate în urma intervenţiei instituţiilor internaţionale, inclusiv intervenţia armata de către NATO în conflictul din Kosovo, dar şi o intervenţie diplomatică activă din partea UE în soluţioniarea conflictului macedonean din 2001.7

Corupţia răspândită pe scară largă printre oficialii politici, inabilitatea conducerii de a elimina problemele economice, împreună cu ineficienţa sistemului economic propriu-zis au determinat cetăţenii să îşi piardă încrederea în sistemul comunist Iugoslav. Tranziţia de la sfârşitul anilor 80 către o democraţie parlamentară şi o economie bazată pe piaţa liberă a pus capăt comunismului Iugoslav care, însă, a avut drept rezultat şi instabilitatea economică ulterioară.

Creşterea conştientizării în ţările din regiune referitor la faptul că eficienţa şi calitatea reformelor ulterioare afectează performanţele economice a dus la o abordare mai strategică către o reformă normativă. Astfel, toate statele din regiunea Balcanilor de Vest au adoptat strategii de reformare a administraţiei publice şi/sau normative, în scopul simplificării şi creării unui mediu competitiv pentru afaceri. Procesul de aderare la UE nu doar a accelerat semnificativ activităţile din domeniul reformelor legislative, dar şi a contribuit la o abordare mai sistemică şi comprehensivă faţă de adoptarea şi implementarea sistemului de evaluare a impactului reformelor.8

După cum menţionează F. Zhilla în lucrarea sa „Crima organizată şi corupţia judiciară în Balcanii de Vest“, crima organizată se afla la început în afara comunităţii şi a tradiţiilor sale, fiind apoi inteligent integrată sau portretizată în societate ca o acţiune legitimă pe baza normelor tradiţionale. Infractorii profită de eroziunea instituţiilor obişnuite care implementează aceste norme, cum ar fi consiliul bătrânilor, pentru a denatura normele obişnuite în funcţie de scopurile ilicite proprii.9

Pe parcursul ultimilor două decenii, volumul şi caracteristicile migraţiei balcanice către statele UE, în special din partea malului nordic al Mării Mediterane, au fost afectate de către succesiunea şi pătrunderea unor războaie şi evenimente economico-sociale: de la războiul din fosta Iugoslavie către transformarea statelor din Europa de Sud în zone de imigrare, către implicarea statelor din Europa Centrală şi de Est în procesul de integrare în UE, dar şi de recenta criză economică.10 Statele din regiune întreprind mai multe eforturi de eradicare a crimei organizate, au fost efectuate reforme legislative pentru a permite confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni, depolitizarea poliţiei, etc. […] Сu toate acestea, corupţia şi crima organizată vor rămâne provocări importante pentru statele din Balcanii de Vest şi este puţin probabilă eradicarea lor totală în viitorul apropiat.11

La nivel sud-est european, colapsul sistemului bipolar a însemnat remodelarea şi chiar dublarea spectrului de pericole la adresa securităţii statelor Balcanice, pericole care au demonstrat că sunt capabile să pericliteze nu numai stabilitatea subregională, ci şi a întregii Europe. Dacă în perioada Războiului rece dimensiunile specifice ale securităţii purtau, preponderent, caracteristici de ordin politico-militar, în prezent, odată cu tranformările dramatice de ordin geopolitic, geoeconomic, iar în ultimă instanţă şi de ordin geostrategic, dilema securităţii naţionale a căpătat şi profunde trăsături social-economice. Corespunzător s-a modelat şi ponderea mecanismelor aplicate la realizarea stabilităţii internaţionale — de la alianţe politico-militare, proprii perioadei de confruntare bipolară, la cooperare şi colaborare caracteristice perioadei post Război Rece.12

Sărăcia, lipsa unui sistem legislativ onest şi echitabil, şi lipsa unor şanse credibile pentru o viaţă decentă în multe dintre zonele din Balcanii de Vest, reprezintă una dintre multiplele efecte ale tranziţiei de la dictatură la democraţie, dar şi de la război la perioadă de stabilitate şi cooperare. Toate aceste aspecte au dus în mod cert la crearea unui climat favorabil pentru răspândirea criminalităţii organizate transfrontaliere.

Problema existenţei criminalităţii organizate a fost soluţionată de mult timp, cu toate acestea domeniul de aplicare, tiparele problemei şi efectele acesteia asupra societăţii sunt întrebări care încă necesită un răspuns solid. În mod special în regiunea Balcanilor de Vest, dovezile indică faptul că activităţile criminalităţii organizate sunt deosebit de semnificative într-o serie de domenii, cum ar fi traficul de droguri sau de arme, de foc şi că unii factori, precum corupţia şi performanţele economice slabe, favorizează criminalitatea organizată.13

Într-un număr mare de state din Europa de Sud-est, oficialii şi politicienii adesea declară: Fiecare ţară are o mafie, dar numai în statul nostru mafia are o ţară. Această declaraţie pesimistă este bazată pe faptul că spre deosebire de democraţia occidentală, sau chiar de alte state aflate în tranziţie, crima organizată din Europa de Sud-est s-a dezvoltat printr-o colaborare activă (uneori clandestină, alteori deschisă) cu sectorul de securitate şi instituţiile de aplicare a legii. Cu alte cuvinte, în timp ce crima organizată din Europa de Vest şi Centrală s-a dezvoltat în ciuda eforturilor autorităţilor de a o contracara, în Europa de Sud-est aceasta s-a dezvoltat prin intermediul acestora.14

Analizând economia politică a regiunii, devine clar care sunt factorii care facilitează răspândirea crimei organizate din Balcani: aşa numitele hotspoturi au apărut în locurile unde vulnerabilitatea economică este înaltă, iar guvernarea slabă.15

Majoritatea studiilor de cercetare efectuate au demonstrat că principalii factori care stau la baza fenomenului migraţiei ilegale sunt sărăcia şi conflictele armate. În ultimii ani, Europa trece printr-o luptă masivă împotriva migraţiei ilegale. Majoritatea migranţilor ilegali provin din state cu nivel scăzut de trai sau în care se desfăşoară conflicte armate. Cu alte cuvinte, fenomenul îşi păstrează rădăcinile.

Faimoasa rută Balcanică după cum este numită cel mai des îşi are rădăcinile la începutul anilor 90, odată cu începtului dezmembrării Iugoslaviei. Activităţile de război au devenit o obişnuinţă în multe regiuni din Bosnia şi Herţegovina, Croaţia şi mai târziu Kosovo* şi Metohija din Serbia. Totuşi, graniţele ţărilor din afara Iugoslaviei nu au fost larg deschise pentru refugiaţi.16

Criza migraţională a reprezentat o adevărată provocare pentru Macedonia, După a menţionat ministrul macedonean de afaceri externe în 2015, Nikola Poposki, ,,… o ţară cu 2,1 milioane de locuitori, a văzut 800 de mii de migranţi folosind această rută în încercarea de a se deplasa dintr-o ţară UE (Grecia) într-o ţară non-UE, non-Schengen (Macedonia) şi înapoi în UE“.17

Într-un studiu din ianuarie 2016, cercetătorii au identificat două motive pentru care migranţii ilegali apelau la traficanţii de fiinţe umane; în primul rând, şi contrar la ceea ce se presupune adesea, serviciile traficanţilor erau solicitate de către migranţi pentru a-i ajuta să părăsească locuinţele lor, sau pentru a evita controalele la frontieră şi a intra într-o ţară în mod ilegal (acest lucru se întâmpla din cauza unor restricţii de călătorie impuse de Guvern, ca şi în cazul Siriei, Etitreei, Iranului). În al doilea rând, este vorba despre incapacitatea migranţilor de a obţine un paşaport şi/sau viză de intrare într-o ţară care oferă protecţie, însemnând că ei nu aveau altă alternativă decât apelarea la serviciile unui traficant de migranţi.18

Rutele folosite de migranţi pentru a ajunge în statele din Europa de Vest s-au repoziţionat recent, în principal pe uscat, din cauza tranferului mai uşor şi a riscurilor mai mici faţă de rutele pe mare. Din cauza poziţiei geopolitice a Balcanilor de Vest şi a faptului că în regiunile de criză nu se putea observa o calmare a situaţiei, dar şi din cauza continuării conflictelor peste tot în lume, presupunerile exprimă faptul că migraţia va continua sau posibil va creşte, şi se aşteaptă o presiune ulterioară faţă de anumite state care se afla pe rutele migraţioniste. Numele rutelor folosite de migranţi sunt: Vest-mediteraneană, Central-mediteraneană, Est-mediteraneană şi ruta Balcanilor de Vest.19

Cea mai importantă concluzie care poate fi trasă din întreaga criză migraţională este că cooperarea regională şi asistenţa UE sunt cele mai importante în găsirea unei soluţii viabile şi a unui răspuns în cazul unui nou proces migratoriu. Este evident faptul că statele din Balcanii de Vest nu au o capacitate adecvată pentru îndepărtarea unui număr mare de migranţi, în special copii, prin urmare ele caută susţinere din partea UE în acest domeniu. Din punct de vedere al securităţii, datele arată că ruta din Balcanii de Vest se criminalizează, în special în ceea ce priveşte traficul de migranţi, de asemenea nu poate fi ignorat nici pericolul care presupune ca unii extremişti să încerce să se infiltreze printre migranţi, după cum deja s-a întâmplat în Europa. Prin urmare, riscurile şi ameninţările asupra securităţii care sunt legate de problema migraţiei au un punct de sprijin, dar activităţile operaţionale şi de prevenire la timp, cooperarea de nivel regional şi internaţional, pot ţine sub control şi preveni activităţile violente.20

Legislaţia europeană nu are o viziune clară pentru chestiunile legate azil, ceea ce favorizează tratamentul inuman în traficul de migranţi, care exploatează limitele şi lipsa de claritate în Sistemul european comun de azil. Deşi pare a fi o problemă care stă la baza crizei migraţionale, efectele traficului de fiinţe umane au un impact dăunător asupra securităţii naţionale şi vor duce la mai multe probleme asociate cu controlul frontierei în zona Schengen.21

Crima organizată şi terorismul reprezintă o ameninţare pentru securitatea mondială, afectând în mod semnificativ statele din Europa de Sud — Est, în procesul de consolidare a stabilităţii regionale.22 Una dintre cele mai principale rute pentru traficul de droguri din Turcia şi ale state asiatice către Europa este aşa — numita rută balcanică. Potrivit organizaţiilor internaţionale specializate în lupta contra crimei organizate (Interpol, Europol şi Observatorul Geopolitic al Drogurilor), rută balcanică era din ce în ce mai folosită începând cu anul 1970. Datorită avantajelor geopolitice din Balcani, această rută a devenit una dintre cele mai importante locaţii pentru traficul de persoane şi de droguri către Europa după 10 ani.23

Regiunea este situată între cel mai mare producător mondial de opium (Afganistan) şi cele mai mari pieţe pentru heroină (Europa de Vest). Totodată, este ruta principală pentru migraţia ilegală a oamenilor din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord către Europa, fie ca migranţi ilegali, fie ca victime ale traficului de persoane. De asemenea, Balcanii sunt un punct focal pentru traficul de arme. Adiţional la poziţia lor strategică, zona Balcanilor este atractivă pentru traficanţi din cauza guvernării slabe şi a controlului ineficient al frontierelor — în unele cazuri din motivul implicării oficialilor în activităţi ilicite. Astfel, ruta Balcanică nu este doar cea mai scurtă, dar şi cea mai puţin riscantă. În rezultat, zona Balcanică este un loc de intersectare a infracţiunilor. În ultimii 15 ani, de la sfârşitul războiului cu Kosovo şi a Acordului de la Ohrid din Macedonia (Acordul de la Ohrid a fost semnat la 13.09.2001, la Skopje, iar prin intermediul acestuia guvernul macedonean a fost de acord să acorde mai multă putere politică şi să respecte cultura minorităţii albaneze. Partea albaneză a fost de acord să renunţe la intenţiile secesioniste şi să recunoască toate instituţiile statului macedonean. În plus, conform acestui acord, radicalii albanezi trebuiau să renunţe la armele lor şi să le predea forţelor NATO)24 zona Balcanică a prezentat un interes mai scăzut. Toată atenţia era centrată pe UE şi extinderea NATO, războaiele din Georgia şi Ucraina, criza financiară şi Brexit-ul. Însă, în ultima perioadă, Balcanii de Vest au reapărut în vizor ca o scenă pentru competiţia geopolitică dintre Rusia, ţările din Vest şi Turcia.25

Reţelele regionale de crimă organizată se concentrează în special pe traficul de droguri, de maşini furate, contrabandă cu ţigări, petrol, spălarea de bani şi traficul de fiinţe umane. Două dintre cele mai cunoscute rute folosite pentru traficul de fiinţe umane încep în Ucraina, Moldova şi România, trec prin Serbia îndreptându-se către Europa de Vest sau într-o ţară de destinaţie din regiunea Balcanică, cum ar fi Bosnia şi Herţegovina, Kosovo* sau Macedonia. Organizaţia Internaţională pentru Migraţie estimează că aproximativ 400 de mii de femei sunt traficate în fiecare an prin Balcani către statele europene, în timp ce alte 170 de mii de femei rămân în regiunea Balcanică.26

În anul 2005, în scopul prevenirii faptului ca regiunea să devină un coridor strategic către UE pentru traficul ilicit, Comisia Europeană a oferit mandat Misiunii UE de asistenţă la frontieră pentru Moldova şi Ucraina (EUBAM) de a oferi asistenţă eficientă în prevenirea traficului de persoane şi bunuri la frontiera dintre UE şi Balcanii de Vest. De asemenea, Comisia Europeană a afirmat recent că ţările din Balcanii de Vest prezintă elemente clare de capturare a statului, inclusiv legături cu criminalitatea organizată şi corupţia la toate nivelurile guvernamentale şi ale administraţiei, precum şi o puternică încurcătură a intereselor publice şi private.27

Evenimentele din regiunea balcanică în concordanţă cu alte aspecte au evidenţiat fenomenul naţionalismului tradiţional. Acest fenomen s-a dezvoltat în condiţii favorabile din cauza anarhiei din regiune şi a concentraţiei incontrolabile de arme militare posedate de grupări iredentiste28 care foloseau armele pentru a trece ilegal frontierele din regiune. În urma conflictelor balcanice au luat naştere grupări extremiste implicate în formaţiuni militare, în special în provinciile din comunităţile albaneze, având programe care solicitau unificarea teritoriilor albaneze prin comiterea actelor violente.29

Albania este un stat independent din zona Balcanilor de Vest care se învecinează la nord cu Muntenegru, la est cu Republica Macedonia, iar la sud cu Grecia. La vest este scăldată de mările Ionică şi Adriatică, şi este situată la 78 km de Italia. Începând cu anul 2009, Albania este membră a NATO şi stat candidat pentru aderarea la UE.

Poziţia geostrategică a Albaniei creează condiţii favorabile pentru ca ţara să fie văzută ca o zonă de tranzit nu doar pentru activităţi ilicite, dar şi pentru răspândirea sindromului terorismului, în special celui bazat pe fundamentaliştii albanezi. Se consideră că religia întruchipează caracteristicile istoriei populare a statului. Cu toate acestea, componenta religioasă a populaţiei albaneze, cu o dominaţie musulmană, poate fi utilizată drept un factor de extindere a influenţei în regiune. […] Aducându-ne aminte de concluziile conflictului din Balcani, putem afirma că Albania poate influenţa schimbarea balanţei tradiţionale în regiune şi activa fenomenele legate de terorism.30

Bosnia şi Herţegovina reprezintă un alt stat din Balcanii de Vest, fiind patria a trei etnii: bosniacii, sârbii şi croaţii. Statul se învecinează la est cu Serbia, cu Croaţia la Vest, iar cu Muntenegru la Sud-Est. Din cauza poziţiei sale geografice (teritoriul predominant muntos, cu multe râuri, iar cele mai multe nu pot fi navigabile), există numeroase locuri necontrolate prin care frontiera poate fi trecută ilegal, ceea ce reprezintă un risc sporit pentru migraţia ilegală.

Se atestă activitatea unor anumite grupări extremiste în Bosnia şi Herţegovina şi în regiune. Unele dintre ele, cu o activitate intensă la nivel religios şi ideologic (mai mult de natură verbală), neagă în general ordinea constituţională, legile şi hotărârile statului în termeni generali, democraţia şi procesele democratice, făcând apel la nesupunere la lege şi la Guvernul ales în mod democrat.31

Republica Macedonia este unul dintre statele succesoare ale fostei Iugoslavii, situată în partea central-vestică a zonei Balcanice, şi care nu are ieşire la mare. Aceasta se învecinează la nord cu Serbia, la est cu Bulgaria, la sud cu Grecia şi cu Albania la vest.

Poziţia geopolitică şi geostrategică, precum şi situaţia stabilă a securităţii în Republica Macedonia au un impact major în păstrarea păcii în această parte a Europei, care exprimă sensibilitatea înaltă a securităţii sale. […] Riscurile posibile la adresa securităţii sunt activităţile indivizilor şi grupurilor religioase extremiste şi radicale existente care, din diverse motive de ordin ideologic, politic sau religios ar putea recruta viitori declanşatori ai activităţilor teroriste.32

Chiar dacă proliferarea armelor nucleare, chimice şi biologice şi a articolelor destinate pentru producerea mijloacelor de distrugere în masă este o problemă globală, în Republica Macedonia nu sunt înregistrate grupuri sau indivizi care au întreprins acţiuni sau şi-au exprimat interesul în realizarea unor componente foarte sofisticate care ar putea fi utilizate în producerea unor astfel de arme. Dar acest lucru nu exclude posibilitatea implicării persoanelor din acest stat în canalele internaţionale de proliferare. Utilizarea sporită şi posibila utilizare incorectă a sistemelor electronice şi a reţelelor de Internet de către organizaţiile teroriste impune necesitatea schimbului de informaţii cu privire la metodele utilizate de terorişti pentru a găsi un sistem eficient de protecţie a securităţii a reţelelor electronice.33

Muntenegru este un alt stat succesor al fostei Iugoslavii, situată în vestul Balcanilor, pe coasta mării Adriatice. Acest stat se învecinează cu Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia şi Albania. Populaţia din Muntenegru este multi-etnică (muntenegreni, sârbi, croaţi şi albanezi) şi multireligioasă (ortodoxi, creştini şi musulmani).

Autorităţile din Muntenegru consideră terorismul ca şi o ameninţare constantă la adresa securităţii mondiale, iar din acest punct de vedere, există mereu riscul ca orice tip de atac terorist naţionalist, etnic sau religios să fie efectuat împotriva intereselor vitale ale cetăţenilor muntenegreni. Bazându-se pe prevenire, experienţa anterioară, date statistice şi informaţii colectate privind datele menţionate anterior, serviciile muntenegrene de aplicare a legii întreprind măsuri de prevenire şi de securitate pentru a elimina posibilitatea activităţilor teroriste.34

Serbia se situează în zona centrală şi de vest a Peninsulei Balcanice, la răscrucea Europei Centrale cu Europa de Sud-Est. Serbia se învecinează cu Ungaria, România, Bulgaria, Macedonia de Nord, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina şi Muntenegru.

Rutele către şi din Irak şi Siria se pare că nu s-au schimbat semnificativ. Balcanii de Vest şi statele UE precum Bulgaria, Ungaria şi România au fost din nou folosite ca şi ţări de tranzit. România, de exemplu, a raportat că numărul de cazuri continuă să scadă în comparaţie cu anul 2017 (în concordanţă cu trendul european). Este de menţionat că în anul 2018, Moldova a reţinut şi a expulzat cinci cetăţeni ai Rusiei, în mare parte originari din Republicile din Caucazul de Nord şi Uzbekistan, iar printre cei returnaţi sunt şi femei şi minori. Bosnia şi Herţegovina, de exemplu, a raportat un număr de trei adulţi care s-au întors pe teritoriul ei din Siria (două femei cu trei copii tineri de gen masculin şi un bărbat). Într-un alt exemplu, Belgia a raportat că în decembrie 2018, se afla în desfăşurare procedura de repatriere a 2 mame văduve cu 6 minori într-o regiune din Siria.35

Se atestă o popularizare a grupurilor şi mişcărilor populare în teritoriile cu anumite minorităţi religioase. Unele grupuri radicale sunt asociate cu persoane cu aceleaşi interese din alte state. În afara popularizării radicalismului, unele dintre aceste grupuri pot avea implicaţii ulterioare în terorism sub formă de instruiri, activităţi planificate, traficul de arme şi crearea reţelelor pentru extinderea terorismului internaţional.36

În spiritul cooperării şi în scopul dobândirii unor rezultate concrete în lupta împotriva tuturor formelor de crimă organizată, statele din regiune au devenit parte şi au creat câteva iniţiative comune, precum:37

— Iniţiativa regională pentru migraţie, azil şi refugiaţi (MARRI, 2003), având scopul de a acoperi domeniile azilului, migraţiei, managementului comun al frontierei, politicile de vize, şi cooperarea consulară, returnarea refugiaţilor;

— Iniţiativa Pactului stabilităţii împotriva crimei organizate (SPOC, 2002), având scopul de a creşte cooperarea şi a contribui la lupta împotriva crimei organizate în regiune;

— Centrul Regional SECI pentru combaterea criminalităţii transnaţionale (2005), la fel având scopul îmbunătăţirii cooperării regionale şi operaţionale în lupta împotriva crimei organizate;

— Iniţiativa Pactului stabilităţii împotriva corupţiei (SPAI, 2000), având scopul de a ajuta statele din regiune în efectuarea reformelor şi angajamentelor relevante, precum şi în adoptarea şi implementarea strategiilor în lupta împotriva corupţiei.