Analiza contractului de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață în contextul noilor modificări

Andrei SMOCHINĂ, doctor habilitat în drept, profesor universitar (ORCID: 0000-0002-9010-3489)

Angelina TĂLĂMBUŢĂ, doctor în drept, conferenţiar universitar, UASM (ORCID: 0000-0002-5038-0959)

Analysis of the Contract of Alienation of Property Subject to Lifetime Maintenance in the Context of New Changes The topicality and purpose of this article convince us that, in order to detect some theoretical and practical problems posed by the contract for the alienation of property provided for life, in practice and in national case law, it is necessary to start from the changes brought by the republishing Of the Civil Code of the Republic of Moldova in the Official Gazette of the Republic of Moldova no. 66-75, 2019. The contract that underlies the alienation of the good provided for life maintenance is a complex one and has specific features, characteristic only to him. Through the content of this article, we intend to treat the adaptations made under the legislative aspect to the contract of alienation of the good with the condition of maintenance for life. Key words: contract, alienation, maintenance, goods.

 

Actualitatea şi scopul prezentului articol ne convinge că, pentru a putea depista unele probleme teoretice şi practice pe care le generează contractul privind înstrăinarea bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, în practica şi în jurisprudenţa naţională, este necesar a se porni de la modificările aduse prin republicarea Codului Civil al Republicii Moldova în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 66-75, 2019. Contractul care stă la baza înstrăinării bunului cu condiţia întreţineri pe viaţă este unul complex şi dispune de particularităţi specifice, caracteristice numai lui. Prin conţinutul prezentului articol, ne propunem să tratăm adaptările aduse sub aspect legislativ contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Cuvinte cheie: contract, înstrăinare, întreţinere, bunuri.

 

Introducere

Conturarea modalităţilor de soluţionare a problemelor complexe legate de înstrăinarea bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă a fost posibilă prin cercetarea unui ansamblu de articole de reală valoare, care au fost armonizate de legislaţia în vigoare. Toate aceste idei îşi găsesc o anumită abordare în cadrul formării poziţiei ştiinţifice a articolului dat, care capătă un rol important şi diferit de opiniile exprimate anterior.

Conţinutul cercetării

Examinând art. 1213 al Codului civil al Republicii Moldova, observăm că noţiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă nu a fost supusă modificărilor. Astfel, în baza contractului analizat, o parte (beneficiarul întreţinerii) se obligă să dea celeilalte părţi (dobânditor) în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobânditorul se obligă să asigure beneficiarului întreţinere în natură — locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar pe timpul cât va trăi, precum şi înmormântare. Acest contract este cu titlu oneros şi aleatoriu. Şi totuşi, la art. analizat a fost adăugat al.(5). Legiuitorul ţine cont că beneficiarul întreţinerii este partea vulnerabilă şi dispune că orice clauză a contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă care derogă de la dispoziţiile prezentului capitol în detrimentul beneficiarului întreţinerii este nulă. Astfel, părţile pot deroga de la dispoziţiile acestui capitol doar în folosul beneficiarului întreţinerii1.

Înstrăinarea bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă, este o formă a înstrăinării, care întruneşte în sine, în primul rând, toate caracterele acesteia şi mai apoi caracterele specifice concrete ale dreptului civil.

Considerăm că normele de drept civil care constituie acest contract sunt de trei feluri:

a) Norme de drept cu putere juridică supremă, care sunt plasate mai întâi în Constituţie, apoi în partea generală a Codului civil al Republicii Moldova şi care reglementează elemente ale înstrăinării bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă specifice tuturor subiecţilor de drept civil;

b) Norme juridice civile speciale, ce se aplică la reglementarea părţilor contractuale înstrăinării bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă;

c) Norme juridice de drept speciale, ce se aplică nemijlocit la reglementarea subiectelor ce participă la un raport juridic concret al înstrăinării bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

Temeiul normativ al acestui contract constă în aceia că prevederile legale pot fi aplicate doar când aceasta sunt prevăzute expres în conţinutul legii şi când există un contract legal încheiat privind înstrăinarea bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Faptul că părţile pot stabili de sine-stătător în contracte clauze ce se referă la mărimea valorii bunurilor înstrăinate a bunurilor necesare întreţinerii limitele cărora sunt stabilite în conţinutul legii.

La aplicarea legislaţiei înstrăinării bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă se exercită două funcţii principale: funcţia reparatorie, esenţa căreia constă în aceia că la nerespectarea prevederilor legale privind instituţia înstrăinării de bunuri cu condiţia întreţinerii pe viaţă se recurge la aplicarea măsurilor de pedeapsă se atentează la interesele patrimoniale a delicventului, pe de o parte, şi se restabileşte dreptul patrimonial al părţii vătămate, pe de altă parte2.

Funcţia educativ-preventivă are rădăcini mai adânci. Aici trebuie să ţinem cont, în primul rând, de faptul că dreptul în general, ca instrument de ordonare, îndeplineşte o funcţie educativă, prin influenţa pe care o exercită asupra conştiinţei oamenilor, aceasta găsindu-şi expresia şi în înstrăinarea bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Funcţia preventiv-educativă, constă în aceia că informaţia despre aplicarea pedepsei civile se răspândeşte în societate, iar conştiinţa că fapta ilicită nu rămâne ne sancţionată îndeplineşte o funcţie educativă.

La baza aplicării legislaţiei înstrăinării bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă stau atât principiile generale de drept, principiile fundamentale ale dreptului civil, precum şi principiile speciale ale acestui contract. Realizarea principiilor speciale acestui contract, are loc, atât în natură, de exemplu, prin restituirea bunului de acelaşi gen, precum şi sub echivalent, bănesc, în care este apreciată valoarea prejudiciului delictual sau prejudiciul cauzat prin neexecutare, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiilor contractuale3.

Examinând conceptul contractului înstrăinării bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă este necesar să stabilim structura acestea. Considerăm că conţinutul contractului înstrăinării bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă îl constituie totalitatea normelor de drept cu acelaşi obiect de reglementare care se divizează pe secţiuni. Normele încadrate în prima secţiune sunt norme definitori ale înstrăinării de bunuri cu condiţia întreţinerii pe viaţă, norme-principii, norme ce reglementează obiectul instituţiei, norme ce reglementează specificul subiectelor etc.

Normele secţiunii a doua vor reglementa esenţa, caracterele, specificul, formele şi modul de aplicare a contractului înstrăinării bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă4.

Este necesar de evidenţiat şi diferenţa între sistemul doctrinar al contractului înstrăinării bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă şi sistemul legislativ al acesteia. Primul se reflectă la formă şi conţinut, iar sistemul legislaţiei privind contractul înstrăinării bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă include acte normative, preambul, articole etc., care sunt prevăzute de Codul civil al Republicii Moldova, precum şi de alte legi speciale ce reglementează relaţii civile din cadrul acestei instituţii.

Noul art. 1215 inclus în capitolul IV „Înstrăinarea bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă“, completează un vacuum în reglementarea actuală şi stabileşte criterii pentru determinarea, întinderea obligaţiei de întreţinere, dacă contractul nu o determină suficient. Astfel, al. (1) prevede că dobânditorul datorează beneficiarului întreţinerii prestaţii stabilite în mod echitabil, ţinîndu-se seama de valoarea bunului înstrăinat şi de condiţia socială anterioară a beneficiarului întreţinerii, iar al. (2) stipulează, că dacă contractul nu prevede altfel, dobânditorul este obligat în special să asigure beneficiarului hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, menaj, precum şi folosinţa unei locuinţe corespunzătoare. Întreţinerea cuprinde, de asemenea, îngrijirile şi cheltuielile necesare în caz de boală. Deoarece norma este formulată dispozitiv, de la ea se poate deroga şi în detrimentul beneficiarului întreţinerii5.

Pentru a analiza obiectul contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, mai întâi, trebuie să dăm noţiunea obiectului juridic civil. Astfel, în conformitate cu art. 315 din Codul civil al RM, obiect al actului juridic obligaţia persoanei care a încheiat actul juridic.

Aceste relaţii sunt diverse şi multiple, majoritatea cu titlul oneros6. Ele iau naştere pe baza diferitelor contracte, încheiate între persoanele fizice şi juridice, cu privire la transmiterea în proprietate, în posesiune şi folosinţă a bunurilor, cu privire la prestarea diferitor lucrări şi servicii7.

În doctrină8 se consideră că obiectul contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă este unul complex, constând, pe de o parte, din acţiunile beneficiarului de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului (obligaţia de a da) şi pe de altă parte, din acţiunile dobânditorului de a presta întreţinerea datorată (obligaţiei de a face). Contractul de întreţinere are un obiect material dublu reprezentat de bunul transmis dobânditorului şi întreţinerea propriu-zisă prestată de acesta. Spre deosebire de Codul civil din 1964, care prevedea posibilitatea înstrăinării în schimbul întreţinerii doar a casei de locuit, potrivit reglementărilor actuale, bunul transmis de beneficiar poate fi atât mobil, cât şi imobil, adică este mult mai larg. În calitate de prestaţie a beneficiarului poate fi şi o sumă de bani. Ca şi în cazul altor contracte, bunul trebuie să fie în circuitul civil, să existe sau să poată exista cu certitudine în viitor9.

Din noţiunea contractului rezultă clar că întreţinerea datorată de dobânditor urmează a fi prestată în natură. Legea obligă dobânditorul să asigure beneficiarului locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar în timpul vieţii precum şi înmormântarea la deces. În sens larg noţiunea de întreţinere cuprinde: procurarea alimentelor şi prepararea hranei, cumpărarea îmbrăcămintei, medicamentelor, asigurarea îngrijirilor medicale, efectuarea curăţeniei etc. La decesul beneficiarului dobânditorul va fi ţinut atât de organizarea funerarilor, cât şi de suportarea cheltuielilor de înmormântare.

În contextul articolului abordat obiectul nemijlocit al studiului sunt bunurile aflate în proprietate privată la încheierea şi executarea contractului privind înstrăinarea lor cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Obiectul contractului analizat poate fi orice bun mobil sau imobil: în practică cel mai des acesta este o casă de locuit sau o parte din ia, la fel un apartament privatizat care aparţine dobânditorului întreţinerii cu drept de proprietate10.

Completarea la art. 1216 din Codul civil al Republicii Moldova precizează că convertirea întreţinerii în rentă bănească se face, în absenţa unui contract de novaţie între părţi, în baza hotărârii judecătoreşti. Astfel, al. (1) prevede că, în cazul neexecutării de către dobânditor a obligaţiei de întreţinere, beneficiarul întreţinerii poate cere pe cale judiciară stabilirea obligaţiei de întreţinere prin efectuarea unor plăţi periodice în bani. Al. (2) stabilirea obligaţiei de întreţinere printr-o sumă de bani se poate face şi prin acordul părţilor.

Dacă analizăm garanţiile pentru beneficiarul întreţinerii, legiuitorul a ţinut să indice în art. 1217 CCRM, că în timpul vieţii beneficiarului întreţinerii, dobânditorul nu are dreptul să înstrăineze bunul. În cazul imobilelor şi al altor bunuri asupra cărora drepturile se dobândesc, conform legii, prin înregistrare într-un registru de publicitate, această interdicţie se notează în registrul respectiv.

Beneficiarul întreţinerii este în drept să ceară rezoluţiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă. În practica judiciară însă, se întâlnesc cazuri când beneficiarul întreţinerii solicită rezoluţiunea contractului de înstrăinare fără a aduce careva probe veridice precum că nu a fost întreţinut conform condiţiilor contractuale11. Astfel, la efectele rezoluţiunii înstrăinării bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, se modifică pentru a arăta că beneficiarului întreţinerii are dreptul la rezoluţiunea raportului contractual în condiţiile generale (art. 1220 al. (1) CCRM). Modificarea alin.(2) prevede că dobânditorul poate să declare rezoluţiunea raportului contractual nu în cazul imposibilităţii executării (care, de fapt, ar duce la stingerea obligaţiei), ci în cazul când situaţia materială nu îi permite să continue executarea obligaţiilor contractuale în virtutea unor circumstanţe independente de voinţa lui.

Legiuitorul menţine protecţia beneficiarului întreţinerii prin regula că, în caz de rezoluţiune, valoarea întreţinerii prestate de dobânditor nu trebuie restituită. Însă se adaugă excepţia importantă: în cazul în care dobânditorul declară, în condiţiile legii, rezoluţiunea pe motiv de neexecutare a obligaţiei beneficiarului întreţinerii. În acest ultim caz, ar trebui să se aplice efectele restitutive de drept comun ale rezoluţiunii.

Este important să evidenţiem particularitatea cea mai esenţială a acestui contract, că dreptul la proprietate asupra bunului înstrăinat apare pentru dobânditor numai la momentul morţii beneficiarului. La decesul dobânditorului, drepturile şi obligaţiile lui trec la succesorii lui (art. 1221 CCRM).

De unde rezultă, că decesul dobânditorului întreţinerii nu duce la stingerea obligaţiilor, ci aceasta se transmite către moştenitori (dacă aceştia există), de aceia e nevoie de stabilit în contract, la momentul încheierii contractului, o persoană, care ca urmare a decesului dobânditorului va prelua obligaţiile şi drepturile lui. Art. 1221 CCRM este completat cu alin.(2) care clarifică faptul că, obligaţiile dobânditorului se transmit moştenitorilor, însă aceştia au dreptul de a alege între executarea obligaţiilor sau rezoluţiunea raportului contractual. În acest caz, se aplică protecţia de la art. 1220 CCRM conform căreia valoarea întreţinerii prestate de dobânditor nu trebuie restituită.

 

Concluzii: analizând contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, şi în rezultatul elucidării modificărilor aduse, am stabilit că legislaţia în vigoare conţine ample reglementări privind condiţiile de valabilitate, privind întinderea obligaţiei de întreţinere precum şi că, obligaţiile dobânditorului se transmit moştenitorilor, însă aceştia au dreptul de a alege între executarea obligaţiilor sau rezoluţiunea raportului contractual.