Aspecte privind rolul Franței în promovarea justiției tranziționale în țările Maghreb (partea I)

Mukhtar ABDELAZIZ, doctorand
Recenzent: Nicolae OSMOCHESCU, doctor în drept, profesor universitar

Issues on the Role of France in Promoting the Transitional Justice in the Maghreb Countries (part I) Implementation of transitional justice in post-conflict societies is a lengthy and difficult process. Often this process is impossible without a financial and logistical support from some specific countries or international organizations. In this situation there is the Maghreb countries, which during its history went through different periods of violence, which takes effect so far. In practice this is beneficial France, which has a rich history in the context of promoting the concept of rule of law, including its values. Given the secular relations between France and the Maghreb countries, expertise in transitional justice given to these countries of interest to other countries, including Republic of Moldova. Keywords: transitional justice, victims, crimes, human rights, state law, reconciliation.

Punerea în aplicare a justiției tranziționale în societăți post-conflict este un proces de durată și anevoios. Deseori acest proces este imposibil în lipsa unei susțineri logistice și financiare din partea unor state concrete sau organizații internaționale. În asemenea situație se află și Țările Maghreb, care pe parcursul istoriei sale au trecut prin diverse perioade de violențe, fapt ce produce efecte până în prezent. În acest sens este benefică practica Franței, care are o bogată istorie în contextul promovării conceptului statului de drept, inclusiv valorile acestuia. Dat fiind relațiile seculare dintre Franța și Țările Maghreb, expertiza în materie de justiție tranzițională acordată acestor state prezintă interes și pentru alte state, inclusiv Republica Moldova. Cuvinte-cheie: justiție tranzițională, victime, crime, drepturile omului, stat de drept, reconciliere.

Introducere

Experiența acumulată de justiția tranzițională argumentează câte procese de reconciliere națională sunt necesare în fazele de ieșire din criză și de restructurare, precum și pentru repararea fazei de democratizare. Franța, în acest context, dorește să-și aducă întreaga susținere, fiind parte la diverse inițiative ale justiției tranziționale, astfel restabilind încrederea populațiilor în instituțiile statului. În țările profund afectate de crime comise în masă, justiția tranzițională contribuie la punerea bazelor dezvoltării sociale și economice ale societății.

Pentru a răspunde acestor preocupări, în special în țările francofone, Ministerul Afacerilor Externe și al Dezvoltării Internaționale a organizat pe parcursul anilor 2011 și 2012 împreună cu Institutul de Înalte Studii în Justiție (IHEJ) un ciclu de analize „Justiția internațională și de tranziție: pentru o doctrină diplomatică franceză“.1 Acest lucru a permis revenirea, într-un interval regulamentar, a unor diverse personalități (juriști, diplomați, militari, ONG etc.), astfel ca acestea să discute despre experiența lor și să facă schimb în jurul obiectivelor justiției tranziționale. Pe parcursul reuniunilor grupurile se axau pe diverse studii de caz, dar și pe tematici concrete și comune unor state. Aceste discuții au permis să:

• aprecieze nivelul de cercetare în domeniul justiției tranziționale prin valorizarea experienței franceze și francofone în jurul unei viziuni comune;

• operaționalizarea acestor reflecții și definirea de sinergii ce trebuie stabilite împreună cu strategiile și acțiunile pe care le posedă Franța în materie de reconciliere post-conflict, de cooperare juridică și judiciară, de susținere a justiției penale internaționale, de reformă a sistemelor de securitate, de suport proceselor electorale, de consolidare a statului de drept, de promovare a drepturilor omului;

• elaborarea unor linii directorii, dar și mai larg, un ajutor deciziei în atenția actorilor instituționali francezi, un ajutor la elaborarea unor rapoarte bazate pe schimburi și constatări realizate în cadrul reuniunilor.2

 

Abordarea franceză a justiției tranziționale

Fie singură, fie în cadrul multilateral, Franța s-a angajat în numeroase procese de menținere a păcii, de stabilizare, de reconciliere sau de asistență într-o tranziție continue. Acest proces poate fi definit ca diplomație prin numeroase proiecte și multiple canale de ajutor pentru o dezvoltare durabilă. Or, atunci când situațiile sunt precare, se admite și un act militar pentru asigurarea securității populației civile, care de regulă devine prima victimă a conflictelor. Franța face față situațiilor complexe, în care problemele de securitate se impun în fața rigorilor justiției și unde provocările viitorului sunt ipotecare suferințelor trecutului.3

Astfel, ajutorul său este solicitat de o manieră crescândă pentru susținerea mecanismelor justiției tranziționale și a luptei contra impunității (la nivel național, regional și internațional). Ținând cont de implicarea sa o perioadă lungă în procesul de consolidare a statului de drept, în promovarea justiției penale internaționale și în toate formele de mediere sau de reconciliere, Franța intenționează să răspundă acestor solicitări, în funcție de capacitățile sale și al caracterului legitim al acestor proceduri.

La mijlocul acestor situații de post-conflict și de tranziție democratică, chestiunile justiției tranziționale și ale justiției internaționale fac inevitabil obiectul interpretărilor diverse și, în consecință, acțiunilor ale căror coerența pare a fi perfectibilă.

O abordare franceză în materie părea a fi necesară mai mult decât un titlu. Acesta ar trebui într-adevăr să:

• definească principiile de acțiune pentru diplomația franceză și dezvoltare în materie de luptă contra impunității și în favoarea reconcilierii;

• delimiteze un cadru de acțiuni ce ar facilita coordonarea actorilor francezi și mobilizarea unei expertize franceze și francofone. A propos, expertiza există, doar că ea trebuie să fie pusă în rețea și întărită;

• susțină în cea mai bună manieră posibilă actorii legitimi locali, astfel ca solicitările pentru adevăr, justiție și reparație pentru victime să poată găsi un ecou internațional, deseori dat uitării de amploarea crizelor și urgența specifică situațiilor de tranziție democratică sau post-conflict;

• impună mai larg interacțiunile dintre diplomație, dezvoltare și diverse forme de justiție;

• pună în aplicare o reflecție colectivă și integrantă a programelor de cooperare și negocieri diplomatice a principiilor citate anterior.4

Pentru a răspunde mai bine acestor obiective ambițioase, trebuie de la bun început să reamintim că prezentul document nu are o vocație exhaustivă, dar caută să facă lumină sinergiei necesare pentru a dezvolta între diferite tipuri de diplomație (politică, juridică, economică, culturală etc.), asigurând aspecte de securitate și dezvoltare durabilă.

Pare a fi important să reamintim, că justiția internațională și de tranziție nu este doar o afacere a statelor; ea se conduce și evoluează la nivel internațional pentru început, ulterior fiind implementată la nivel local. Pentru aceste rațiuni, Franța ține să dezvolte și să pună în aplicare mecanismele justiției tranziționale, având o abordare specifică adoptată la realitățile, inclusiv tradițiile juridice și culturale în care ea intervine.

Obiectivul unei asemenea abordări urmărește, pe cât este de posibil, ca acțiunile Franței să producă efect în combaterea impunității și susținerea proceselor de reconciliere astfel, de a reduce conflictualitatea și de a face să progreseze pacea, pretutindeni unde este posibil.5

Procesele justiției tranziționale au ca scop restabilirea statului de drept în lumina priorităților la momentul ieșirii din criză, dar și al reconcilierii. Franța urmărește să aducă o contribuție specifică, punând în practică porțile de acces între diplomația sa politică, diplomația sa juridică și instrumentele sale de cooperare pentru dezvoltare.

Abordarea franceză a justiției tranziționale este strâns legată de abordarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Ea se concepe mai degrabă în spiritul libertăților publice decât ale drepturilor strict private, în raport cu care statul, în principiu, nu ar avea obligația de a se impune.

Conform conceptului francez, drepturile omului nu se opun statului, dar au prioritate în raport cu el, pentru ca respectarea acestora să fie garantată. Această abordare subliniază necesitatea unei reconstrucții ale statului în cadrul procesului de reconciliere națională. Posibilitatea de coexistență și dialogul determină obiectivul primar pentru populațiile care au susținut, au comis sau au asistat la atrocități pe scară largă, însă un dialog nu ar putea fi durabil în lipsa unui piedestal instituțional stabil și consistent. În mod implicit, drepturile victimelor ar putea fi doar formale.

O asemenea abordare nu poate fi ignorată, inclusiv din punct de vedere al unei abordări de teren pentru a înțelege și a identifica temerile și necesitățile, fie că vorbim de cele materiale, fie că ne referim la o exigență ce ține de demnitate și de respect. Ea din contra, are drept obiectiv, asistența ONG-r locale și internaționale, precum și diverșilor actori ai societății, pentru a satisface mai bine aspirațiile sale, să răspundă în caz de urgență și să susțină apariția unui cadru global, realist și echitabil.

Punând accentul pe rolul statului în calitate de gardian al libertăților fundamentale și ca mijloc de reconciliere națională, abordarea franceză a justiției tranziționale se regăsește în inima tratamentului violenței politice, care poate duce chiar și la colapsul statului. Crimele contra umanității nu depășesc doar nivelul crimelor de drept comun prin caracterul lor masiv și sistematic, ele sunt de o altă natură și i-au naștere din deficiența legii, din abordarea cadrului normativ „pervers“ din partea autorităților locale. Educată în spiritul statului de drept, Franța nu așteaptă în nici un caz să fie acceptată ca un model, dar dorește să pună expertiza sa în serviciul altor state pentru a detașa experiența lor în justiția tranzițională, în cazul în care o solicită.6

Prin abordarea pe care o are, Franța contribuie la aceea ca autorii crimelor în masă să fie reținuți și judecați, iar victimele acestora să fie susținute, precum și să fie puse în aplicare garanțiile unei non repetări.

Viziunea franceză se înscrie în tradiția dreptului romano-germanic în cadrul suportului său instituțiilor statelor angajate într-un proces de justiție tranzițională. În această tradiție, justiția este proiectată ca un serviciu public care garantează drepturile victimelor. Ea veghează, în egală măsură, ca autorii crimelor să beneficieze de drepturi elementare, cum sunt dreptul la apărare, condiții de detenție decente etc.

 

Susținerea drepturilor victimelor și consolidarea guvernării democratice

Chestiunea drepturilor victimelor este miza centrală a justiției tranziționale, aceasta promovând ideea susținerii oricăror asociații care le apără. Parteneriate au fost stabilite cu Federația internațională a ligilor pentru drepturile omului (FIDH), Asociația creștinilor pentru abolirea torturii (ACAT) și Federația euro-mediteraneeană împotriva disparițiilor forțate (FEMED), pentru susținerea desfășurării săptămânii de acțiune, de sensibilizare și de punere în rețea a organizațiilor naționale, în special în Algeria, Maroc, Liban, Irak, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Guineea, Republica central-africană și Cote d`Ivoire.7

Este primordial de a consolida la nivel local guvernarea instituțiilor spre o funcționare mai democratică, astfel prevenind apariția noilor conflicte și de a însoți în mod eficient tratamentul crimelor comise. Măsuri de desconcentrare și decentralizare pot avea loc de o manieră de a asigura caracterul eficient al statului de drept pe întreg teritoriu, evitând astfel orice posibilitate de excludere a unui sau alt teritoriu din acest mecanism.

La nivel local, chestiunile abordate au un rol esențial în procesul de reconciliere, în special în Țările Magreb și în Africa. O bună gestionare a puținelor resurse, restituirea pământului și legitimarea drepturilor de proprietate permite să susțină acest proces.8

Guvernarea democratică trebuie în egală măsură să fie efectivă în plan economic și financiar (transparența conturilor, răspunderea actorilor publici, gestionarea eficientă a fiscalității, combaterea corupției, restabilirea economiei etc.). Există o reală dificultate de a urmări autorii și complicii actelor de corupție, a ruinării economice, de sechestrare a bunurilor și de furt al acestora. Pentru a trage la răspundere persoanele culpabile, acumularea probelor este esențială, dar, în același timp, o procedură destul de dificilă.

Franța contribuie la promovarea statului de drept și al dreptului prin intermediul punerii la dispoziție a expertizei tehnice, organizarea de seminare juridice regionale, destinatarii fiind actorii de drept, acordând și susținere organismelor antrenate în cooperarea în materie de drept.

Intervențiile se caracterizează în special prin formarea judiciară în cadrul Școlii naționale a magistraturii și punerea în rețea a actorilor școliți. Intervențiile se axează în egală măsură asupra unor acțiuni de cooperare, cum ar fi susținerea actorilor antrenați în promovarea drepturilor omului, combaterea crimei organizate și a corupției. În situații de fragilitate, în special, aceste acțiuni vizează implicarea justiției în combaterea marilor traficuri, dar și a oricăror forme de violență (va urma).