Unele aspecte privind neconcordanţa între sancţiunile prevăzute de Partea Specială cu cele din Partea Generală a Codului contravenţional

Petru PĂUN, master în drept
Alexandru PĂUN, master în drept
Recenzent: Sergiu FURDUI, doctor în drept, conferenţiar universitar

Proper application and implementation of the law, can not be separated of penalty, liability and responsability. Legal sanctions as a legal institution includes legal relations through which law is applicable itself and which ensures the finality of the action of drawing legal liability of all those who violate or ignore the law order in order to protect civil society and of the individual against interference or harm to the commission of illegal acts or in order to restore the rights, interests and values violated. Keywords: sanction, punishment system, exhaustive, legality, legitimacy.

şi realizarea propriu-zisă a dreptului, nu poate fi desprinsă de sancţiune, de pedeapsă, de răspundere, căci răspunderea juridică şi sancţiunea sunt, au fost şi rămân veritabile instrumente pentru realizarea dreptului. Sancţiunea juridică fiind o instituţie juridică constituită dintr-un ansamblu de norme de drept ce cuprinde raporturile juridice prin intermediul cărora dreptul îşi găseşte aplicarea propriu-zisă şi prin care se asigură finalitatea acţiunii de tragere la răspundere juridică a tuturor celor care încalcă sau ignoră ordinea de drept, în scopul apărării societăţii civile şi a individului împotriva atingerilor sau vătămărilor aduse prin săvârşirea de fapte ilicite, în vederea restabilirii drepturilor, intereselor şi valorilor încălcate, cu perspectiva diminuării fenomenului antisocial şi antiuman, spre menţinerea şi promovarea ordinii juridice şi binelui public. Aplicarea sancţiunii contravenţionale va fi considerată legitimă numai dacă se aplică în limitele fixate de Partea Specială a Codului Contravenţional şi în strictă conformitate cu dispoziţiile Părţii Generale a acestuia. Cuvinte cheie: sancţiune contravenţională, sistemul pedepselor, exhaustiv, demolare, legalitate, legitimitate.

Dreptul, în destinele sale, este legat de cele mai înalte valori umane, valori ce sunt acoperite de noţiunile standard, ordine de drept şi binele public.

Finalităţile dreptului sânt legate de ordinea socială, morală, binele colectiv şi progresul social. Nu întâmplător s-a spus că dreptul trebuie să ducă la fericirea celui mai mare număr de oameni şi să evite în cel mai înalt grad suferinţa şi durerea1.

Cu toate acestea, procesul de aplicare propriu-zisă a dreptului, de realizare a acestuia nu poate fi desprins de ideea de sancţiune, de pedeapsă, de răspundere, căci răspunderea juridică şi sancţiunea sunt, au fost şi rămân veritabile instrumente pentru realizarea dreptului2.

În acest context prezentăm câteva noţiuni pentru termenul — sancţiune juridică.

Astfel, Djuvara M., consideră că sancţiunea juridică este actul prin care în mod silit se obţine executarea unei obligaţii ce nu se face de bună voie3.

Dumitru Baltag, la rândul său consideră că sancţiunea poate fi definită ca fiind consecinţa stabilirii unei răspunderi juridice a făptuitorului, rezultat al săvârşirii de către acesta a unei fapte ilicite determinate4.

Astfel, sancţiunea juridică este instituţia juridică constituită dintr-un ansamblu de norme de drept ce cuprinde raporturile juridice prin intermediul cărora dreptul îşi găseşte aplicarea propriu-zisă şi prin care se asigură finalitatea acţiunii de tragere la răspundere juridică a tuturor celor care încalcă sau ignoră ordinea de drept, în scopul apărării societăţii civile şi a individului împotriva atingerilor sau vătămărilor aduse prin săvârşirea de fapte ilicite, în vederea restabilirii drepturilor, intereselor şi valorilor încălcate, cu perspectiva diminuării fenomenului antisocial şi antiuman, spre menţinerea şi promovarea ordinii juridice şi binelui public5.

Printre diversele tipuri de sancţiune juridice un loc important îl ocupă sancţiunea contravenţională, care reprezintă o măsură de constrângere sau de reeducare, aplicată contravenientului în scopul corectării şi reeducării acestuia, precum şi prevenirii comiterii contravenţiilor.

Astfel, instituţia de bază a dreptului contravenţional — sancţiunea este reglementată în capitolele IV şi V din Codul Contravenţional, locu-l principal ocupându-l cadrul sancţiunilor contravenţionale şi modul de aplicare a acestora.

Conform art. 32 alin. (1) Cod contravenţional, sancţiunea contravenţională este o măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a săvârșit o contravenţie6.

Sancţiunea contravenţională poate fi definită ca fiind o măsură de constrângere statală prevăzută de legea contravenţională şi aplicată făptuitorului în modul stabilit de lege pentru săvârşirea cu vinovăţie a contravenţiei, având drept scop ocrotirea valorilor sociale, formarea unei conduite civice corecte, prevenirea comiterii unor noi contravenţii atât de către cel sancţionat, cât şi de către alte persoane.

Codul Contravenţional al Republicii Moldova prevede un sistem întreg de sancţiuni contravenţionale7.

În sine sistemul pedepselor reprezintă o listă exhaustivă de tipuri (feluri) de pedepse stabilite în lege, care sunt grupate în categorii după anumite criterii şi aranjate într-o anumită ordine.

În literatura de specialitate în general nu există mari divergenţe cu privire la definirea sistemului de pedepse. Astfel, în opinia savantului rus Andrei Piontkovski, sistemul de pedepse este o enumerare exhaustivă a pedepselor stabilite prin lege, care sunt obligatorii şi care sunt aplicate într-o anumită ordine în funcţie de gravitatea lor.

Lista exhaustivă a sancţiunilor contravenţionale este prevăzută la art. 32 al Codului Contravenţional8.

Astfel, sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice sunt:

a) avertismentul;

b) amenda;

c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;

d) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii; 

e) aplicarea punctelor de penalizare; 

f) privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de a deţine armă şi de portarmă); 

g) munca neremunerată în folosul comunităţii;

h) arestul contravenţional.

Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei juridice sânt:

a) amenda;

b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate.

În această ordine de idei, atragem atenţia asupra art. 116 alin. (2) Cod Contravenţional, conform căreia, ocuparea nelegitimă a terenurilor, îngrădirea lor se sancţionează cu amendă de la 40 la 50 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 300 la 400 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu demolarea, în ambele cazuri, a gardurilor şi a construcţiilor din contul contravenientului.

Conform art. 168 Cod Contravenţional, încălcarea legislaţiei în zona de protecţie a gazoductelor magistrale se sancţionează cu amendă de la 40 la 60 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 70 la 100 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere cu demolarea construcţiilor şi defrişarea arborilor şi arbuştilor de către proprietar sau, în mod silit, de către autorităţile administraţiei publice locale din contul proprietarului.

Conform art. 179 Cod Contravenţional, executarea construcţiilor de orice categorie, a lucrărilor de modificare, reamenajare, consolidare şi reparaţie capitală a clădirilor şi edificiilor, indiferent de tipul de proprietate şi de destinaţie, fără autorizaţie de construcţie, precum şi a construcţiilor ce cad sub incidenţa legislaţiei privind calitatea în construcţii fără licenţă eliberată în modul stabilit, se sancţionează cu amendă de la 100 la 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 350 la 450 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere cu demolarea construcţiilor neautorizate şi remedierea construcţiilor afectate în urma intervenţiilor neautorizate.

Astfel, observăm că lista sancţiunilor aplicate sau prevăzute de unele articole din Partea Specială a Codului Contravenţional, nu corespunde cu lista exhaustivă a pedepselor prevăzute de Partea Generală a Codului Contravenţional, fapt care în esenţă contravine principiilor statului de drept. La acest capitol ne referim în mod special la sancţiunea — de demolare a construcţiei.

Victor Guţuleac concluzionează că, aplicarea sancţiunii va fi considerată legitimă numai atunci când vor fi respectate integral următoarele condiţii:

— existenţa conţinutului juridic al faptei contravenţionale (obiectul, latura obiectivă, subiectul, latura subiectivă);

— examinarea cazului şi emiterea deciziei privind aplicarea sancţiunii contravenţionale de către organele împuternicite;

— aplicarea numai acelor sancţiuni care sunt prevăzute de Partea Generală a Codului Contravenţional;

— respectarea termenelor de aplicare a sancţiunii;

— aplicarea pedepsei numai în limitele sancţiunii prevăzute de norma materială încălcată9.

Este de menţionat că persoanei recunoscute vinovate de săvârşirea unei contravenţii urmează a-i fi aplicată o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului contravenţional şi în strictă conformitate cu dispoziţiile Părţii generale a Codului contravenţional. Sancţiunea contravenţională se aplică în funcţie de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei, de caracteristica persoanei şi de circumstanţele atenuante şi agravante. Faţă de persoana a cărei vinovăţie este dovedită se aplică o sancţiune echitabilă, în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile Codului contravenţional.

Reieșind din necesitatea armonizării legislației în vigoare, considerăm că ar fi oportun ca în Codul Contravenţional să fie introduse modificări prin care să fie exclusă sancţiunea de demolare a construcţiilor din normele corespunzătoare din Partea Specială a Codului Contravenţional sau să fie inclusă în lista sancţiunilor prevăzute de Partea Generală a Codului contravenţional.