Particularităţile serviciilor sociale prestate copiilor din familiile divorţate din Republica Moldova

Andrei Smochină, doctor habilitat, profesor universitar, ULIM
Tatiana FOCŞA, doctorandă, ULIM

In the last decades the family shaves offered global transformations in terms of value. Separation or divorce has become the norm, even more, sometimes supported by the community. Children have always been most affected by the phenomena and crises in the society. Divorces are usually traumatic and often it can affect children in toad trod. And one of the most important factors affecting the child’s reaction to divorceisnei the retime wit home or dad or the child’s age, but the quality of the relationship of parents during and after he period of separation. Keywords: child in need, child protection, basic social services, specialized social services, day care center.

 

În ultimele decenii, instituţia familiei a suferit transformări globale în ceea ce priveşte valorile şi principiile de existenţă. Separarea sau divorţul a devenit o normalitate, ba chiar mai mult, uneori este susţinut de comunitate. Copiii au fost întotdeauna cei mai afectaţi de fenomenele şi crizele societăţii. Divorţurile, de regulă, sunt traumatice şi deseori îi pot afecta pe copii până la maturitate. Iar unul dintre cei mai importanţi factori care afectează reacţia copilului la divorţ nu este nici timpul petrecut cu mama sau cu tata, nici vârsta copilului, ci calitatea relaţiei părinţilor în timpul şi după perioada de separare. Cuvinte cheie: copil în dificultate, protecţia copilului, servicii sociale primare, servicii sociale specializate, centru de zi.

În Republica Moldova, deşi, de-a lungul istoriei, putem urmări procesul de evoluţie a serviciilor sociale, totuşi, nu putem evidenţia o organizare eficientă a acestora. Referindu-ne nemijlocit la serviciile sociale de protecţie a copilului şi a familiei cu copii, constatăm că anume perioada de tranziţie pe care o parcurge Republica Moldova a generat apariţia unor noi fenomene care au plasat copilul şi familia cu copii în situaţii de dificultate diferite de cele existente până la acest moment, fapt ce a condiţionat necesitatea identificării unor noi forme de protecţie, inclusiv a unor noi servicii sociale specializate. Tot mai mult se observă o tendinţă de creştere a proporţiei familiilor dezmembrate, monoparentale, dezorganizate şi familiilor supuse diferitelor forme de risc.

Studii recente au demonstrat faptul că acest „fenomen“ a luat amploare, mai ales în rândul tinerilor căsătoriţi, care recurg cu foarte mare uşurinţă la desfacerea căsătoriei din motive mai mult sau mai puţin plauzibile. Din păcate, aceştia consideră că cea mai bună soluţie pentru rezolvarea problemelor o constituie divorţul, fără a conştientiza, în esenţă, ce presupune un divorţ şi care este impactul unui divorţ asupra copilului. Mai ales, de regulă se pune în discuţie şi stabilirea locului de trai a minorului, care în societatea noastră a fost încredinţat de cele mai multe ori mamei. Confruntarea dintre cele două tipare, tradiţional şi modern, conduce la multe dificultăţi interioare cu care se confruntă fiecare persoană aflată într-un asemenea proces de decizie1.

Psihologul Xenia Costa-Foru, în cercetările sale reliefează că în urma divorţului copilul se simte eliminat din aria centrului de interes al familiei, reacţionează, îşi pierde încrederea în părinţi, se simte lipsit de protecţia implicit pe care i-o ofereau aceştia şi se vede pe sine ca abandonat, slab şi vulnerabil în faţa unei vieţi din care a luat cunoştinţă doar de partea întunecată. Trauma divorţului părinţilor este amplă şi se poate dezvolta impredictibil2.Nici unul din părinţi nu îşi recunoaşte culpa, fapt care repercutează asupra inteligibilităţii pentru copil a propriei situaţii3.

Potrivit prevederilor art. 10 din Legea asistenţei sociale a Republicii Moldova, serviciile sociale constituie activităţi specializate desfăşurate în favoarea persoanelor sau a familiilor specificate în lege4. Totodată, literatura de specialitate abordează serviciile sociale în stricto senso, ca activităţi desfăşurate de către stat sau alte subiecte împuternicite de către acesta, în scopul prevenirii, minimalizării sau înlăturării consecinţelor negative ale riscurilor sociale care afectează o parte din membrii societăţii.

Prin copil sau familie cu copii aflaţi în dificultate urmează să înţelegem orice copil sau familie cu copii ale căror necesităţi de ordin material, psihologic, social etc. nu sunt realizate pe deplin. Serviciile de ocrotire a copilului în dificultate, au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială, şi menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru integrare socială eficientă a acestora5.

Convenţia ONU privind Drepturile Copilului 1989, prevede că familia este unitatea fundamentală a societăţii şi mediul natural pentru creşterea şi bunăstarea tuturor membrilor săi şi, în mod deosebit, a copiilor.6 Într-o familie sănătoasă şi consolidată, satisfacerea nevoilor copilului reprezintă incontestabila prioritate.

Potrivit art. 58, alin.1 CF: „Părinţii au drepturi şi obligaţii egale faţă de copii, indiferent de faptul dacă copiii sunt născuţi în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinţii sau separat“.7 Abitaţia în familie îi oferă garanţia dezvoltării fizice, spirituale, intelectuale şi sociale a copilului ca el să devină o personalitate. Efectele separării părinţilor asupra copilului, cu „privarea“ ulterioarăde dragostea maternă sau paternă, ce urmează în urma separării, nu rămâne fără repercusiuni asupra dezvoltării personalităţii copilului. Experienţele trăite de aceşti copii, lasă o amprentă negativă asupra sănătăţii lor psihice, le schimbă radical valorile umane şi atitudinea faţă de sine şi faţă de lume. Viaţa şi relaţiile copiilor sânt profund afectate — sub aspect social, economic, psihologic şi, uneori, legal.

Odată ce avem un număr mare de divorţuri şi un număr mult mai mare decopii care provin din aceste familii avem nevoie şi de un şir de servicii pentru aceşti copii pentru a putea diminua efectele negative cauzate acestora de divorţ. Copiii care sunt educaţi în familii monoparentale, se confruntă cu probleme de ordin social, psihologic şi pedagogic8.

Problemele de ordin social reies din statutul social al copilului aflat în îngrijirea unui părinte, acest copil se consideră „semi-orfan“. Ele pot apărea din cauza atitudinii ostile din partea copiilor care sunt educaţi în familii integre şi a părinţilor acestora.

Problemele psihologice de cele mai dese ori sunt determinate de insuficienţa dragostei şi afecţiunii din partea părinţilor, privării timpurii de comunicare neformală cu adulţii etc.

Iar cele de ordin pedagogic de cele mai dese ori sunt legate de delăsarea social-pedagogică a copiilor din familii separate. De regulă, aceşti copii sunt caracterizaţi prin comportament deviant împrumutat din familia de origine.

Ursula Şchiopu menţionează că multitudinea de factori implicaţi face dificilă depistarea cauzelor directe ale tabloului psihic negativ al copilului din familiile dezintegrate, precum şi ponderea diferitelor cauze9.

Copilul care retrăieşte experienţa despărţirii părinţilor suferă o serie de transformări progresive ale personalităţii, modificându-şi simultan sentimentul propriei identităţi şi modul de a-i percepe pe ceilalţi. Eu-l fiecăruia se elaborează în limitele unui sistem dezorganizat.

Satisfacerea nevoilor de comunicare, de afectivitate ale copilului are loc mai ales în familie. Datorită ritmului vieţii actuale, comunicarea dintre părinţi şi copii este serios afectată. Problema se agravează mai mult când vorbim de copiii din familii divorţate, în cazul cărora legătura copil-părinte care a plecat din familie nu poate fi suplinită în totalitate prin relaţia cu celălalt părinte. Consecinţa acestui fapt o reprezintă probabilitatea crescută de apariţie a dificultăţilor de adaptare şi dezvoltare psihică, ceea ce poate duce la manifestarea unor tendinţe agresive şi a unor tulburări afectiv-comportamentale.

Importanţa cunoaşterii particularităţilor de dezvoltare ale copiilor din familii divorţate este dată de faptul că ele constituie puncte de reper pentru specialiştii antrenaţi în procesul instruirii şi educării copiilor şi asigură premisele unei intervenţii adecvate a acestora.10 Una dintre cauzele care imprimă personalităţii copiilor din aceste familii au un caracter specific, comparativ cu personalitatea copiilor de aceeaşi vârstă, care se dezvoltă în mediul familial integru, se referă la întreruperea sau deteriorarea relaţiilor părinte-copil. Acest lucru reprezintă o situaţie frustrantă, generatoare de dezechilibre biologice şi psihice, cu consecinţe grave asupra dezvoltării copilului.

Copilul, care domiciliază cu un singur părinte, întâmpină dificultăţi la nivel de comunicare cu adulţii, contactele sunt superficiale, şi rapide; copilul cere atenţie şi o refuză în acelaşi timp, trecând la agresivitate sau la îndepărtare pasivă.11

Referitor la afectarea comportamentului de relaţionare cu adulţii necunoscuţi a copilului din familii dezintegrate se poate constata că la ei este pronunţată necesitatea în atenţie şi atitudine pozitivă din partea adulţilor, în căldură, alinare şi contacte emoţionale. Iar pe de altă parte — o insatisfacţie totală a acestei necesităţi, cauza fiind:

— un număr mic de adresări din partea adulţilor către copii, nivel jos în cadrul acestor contacte de adresări personale, intime;

— sărăcia emoţională şi de conţinut, care în majoritatea cazurilor este îndreptată asupra reglementării comportamentului);

— un schimb des de adulţi, care se află în preajma copilului;

— transferul copiilor dintr-o instituţie de învăţământ la alta etc.

Reieşind din problematica serviciilor prestate copiilor din familii divorţate şi a impactului negativ al separării părinţilor asupra copilului, ne-am propus să realizăm un mini-studiu cu scopul investigării impactului divorţului asupra copilului şi analizei serviciilor sociale prestate copiilor din familii divorţate din Republica Moldova. Ca bază a cercetării am selectat 80 de preadolescenţi ce provin din familii divorţate, în clasele a V-a — a IX-a, cu vârsta cuprinsă între 10-15 ani, dintre care domiciliază, cresc şi sunt educaţi de mama — 76 de preadolescenţi şi 4 preadolescenţi, cu tata. În cercetare au mai participat 10 de specialişti din două Direcţii de Protecţie a Drepturilor Copilului din Chişinău.

Impactul negativ al divorţului asupra copilului depinde de mai mulţi factori12:

— Gradul de conflictualitate al familiei care s-a destrămat;

— Sănătatea mintală a părinţilor;

— Densitatea reţelei sociale a actualei familii a copilului;

— Vârsta pe care o are copilul la divorţ.

În cadrul studiului pe care l-am întreprins în vederea investigării impactului divorţului asupra copilului, preadolescenţilor le-a fost aplicat un chestionar alcătuit din 9 itemi, în urma analizei cărora, putem menţiona următoarele:

Rezultatele grafice ale răspunsurilor la întrebarea În ce mod v-a afectat divorţul părinţilor?, indică că subiecţii au păreri diferite cu privire la această întrebare. Cei care interacţionează permanent şi pozitiv cu părinţii săi, sunt de părerea că divorţul nu le afectează în mare măsură relaţiile cu părinţii şi cu alte persoane 4%, alţii 18% indică că aceştia şi-au pierdut încrederea în adulţii apropiaţi, 18 % consideră că divorţul i-a făcut semi-orfani, iar restul, 14% cred că divorţul le-a afectat relaţiile cu semenii. 14% au avut ca stare de afect tristeţea, şi 32% de stres, ceea ce denotă că divorţul pentru ei este ceva trist şi dureros. Aceste stări nu fac altceva decât să provoace o funcţionalitate defectuoasă a organismului, din punct de vedere afectiv.

Fig.1 Impactul psiho-afectiv al divorţului asupra copilului

 

De aici se observă că minorii ce provin din familii divorţate sunt foarte afectaţi de către procesul de divorţ al părinţilor. Teoria ataşamentului a fost formulată şi consolidată de psihiatrul de copii britanic John Bowlby şi de către psihologa canadiană Mary Ainsworth. Ei descriu şi integrează ştiinţific nevoia fiinţelor umane de a forma şi întreţine legături emoţionale puternice faţă de alte fiinţe umane. Situaţiilor de separare sau divorţ, Bowlby atribuie cei trei D — Disperare, Descurajare, Detaşare. Tristeţea, anxietatea, vinovăţia face copilul şi în mod special preadolescentul, să evalueze situaţiile ca fiind ameninţătoare, respectiv stresante.

Pentru a evalua autoritatea acordată copilului în familie de către părinţii aflaţi în divorţ, am înaintat o întrebare separată în cest sens. Potrivit datelor obţinute, putem vedea că de autoritate înaltă se bucură doar 10% din cei chestionaţi, interesul copilului fiind abordat în prim plan; de autoritate neutră au parte 50%, copiii nesimţindu-se subiectul principal abordat de părinţii săi aflaţi în proces de divorţ, ci preocupările personale sunt pe prim plan, copilul fiind doar un mijloc pentru a obţine foloase de la partea opusă; şi 40% susţin că atitudinea părinţilor faţă de aceştia este extrem de nepăsătoare, dese ori se simt confruntaţi cu realitatea, unde trebuie să facă faţă situaţiei şi unde frica de insucces este mare.

În scopul analizei aptitudinilor de depăşire a situaţiilor stresante, preadolescenţilor le-a fost acordată întrebarea deschisă: Cum consideraţi, puteţi face faţă situaţiei separării părinţilor dră?Din analiza rezultatelor, se observă că aproximativ 32% au menţionat că sunt în stare să susţină părintele cu care locuieşte pentru a le uşura povara creşterii şi îngrijirii lor de unul singur. 8% susţin că divorţul părinţilor lor este o lecţie de viaţă pe care nu o vor uita niciodată. 18% — nu-şi închipuie viaţa separat de un părinte şi 22% — nu doresc ca copiii lor să treacă prin această experienţă în modul în care au traversat-o ei. Familiile cu un potenţial conflictogen ridicat şi puternic, carenţiale psiho-afectiv şi psiho-moral, afectează în cea mai mare măsură procesul de maturizare psihosocială a copiilor.

Investigând efectele divorţului asupra copilului am ajuns la următoarele concluzii:

— Preadolescenţii din familii divorţate percep situaţiile stresante mai intens decât preadolescenţii din familii nucleare. Şi acest sentiment este explicat prin prezenţa sentimentului de insecuritate sau abandon, sentimentului de vină şi de spaimă datorate separării părinţilor prin divorţ.

— Preadolescenţii din familii divorţate prezintă un nivel mai redus de percepere a propriei eficienţe. Timp în care părinţii sunt intens preocupaţi de procesul de divorţ, copilul se dezvoltă şi îşi formează un sistem de convingeri corespunzător contextului şi situaţiei existenţiale.

— Autoeficacitatea fiind o variabilă cognitivă care mobilizează resursele de planificare în cazul adolescenţilor din familii divorţate. Planificarea se referă la orientarea gândirii spre paşii şi modalităţile de acţiune. Relaţia dintre aceste variabile semnifică credinţa în propriile capacităţi şi în propriile resurse de a mobiliza gândirea spre acţiune. Adică spre depăşirea relaţiilor stresante.

— În cazul în care după divorţ copilul continuă sistematic şi pozitiv să interacţioneze cu celălalt părinte nu există diferenţe pentru profilul psihocomportamental al copilului cu un părinte şi cel din familia biparentală.

Numărul mare de divorţuri şi un număr mult mai mare decopii care provin din aceste familii, determină necesitatea dezvoltării serviciilor sociale pentru aceşti copii în scopul diminuării efectelor negative cauzate acestora de divorţ.

Întru analiza serviciilor sociale prestate copiilor din familii divorţate din Republica Moldova, în cercetare au mai participat 10 de specialişti din două Direcţii de protecţie a drepturilor copilului din Chişinău. Acestora le-a fost aplicat un interviu semistructurat.

Activitatea Direcţiei de protecţie a drepturilor copilului (DPDC), în calitate de autoritate tutelară locală, se bazează pe sprijinul copiilor rămaşi fără îngrijire părintească, temporar fără îngrijire părintească, precum şi copilului în diverse situaţii dificile precum divorţul sau separarea părinţilor.

Printre serviciile cu caracter primar care sunt acordate în cadrul DPDC părinţilor copiilor în dificultate, persoanele intervievate au menţionat următoarele:

— asigurarea respectării graficului de întrevederi stabilit de părinţi sau prin hotărârea instanţei de judecată;

— stabilirea domiciliului copilului;

— informare asupra cadrului legislativ actual;

— referire către instituţiile de sprijin din comunitate;

— sprijin material şi financiar adresate părintelui în grija căruia rămâne copilul;

— orientare, ajutor pentru realizarea demersurilor de informare şi prevenire;

— recomandări părinţilor cu privire la diminuarea impactului negativ a divorţului asupra copilului prin apelarea la metodele alternative de soluţionare a conflictelor, în mod special — medierea.

Printre serviciile primare acordate copiilor din familii divorţate au fost enumerate: consiliere socială şi psihologică individuală; măsuri educative şi de supraveghere destinate prevenirii comportamentului deviant.

Toţi specialiştii intervievaţi au menţionat în răspunsurile lor despre Centrul de zi care, reprezintă serviciul social specializat, ceoferă asistenţă temporară copiilor din familii socialmente vulnerabile.Aceştia au menţionat că misiunea Centrului constă în contribuirea la asigurarea dreptului constituţional al fiecărui copil la educaţie, promovând în acelaşi timp dreptul constituţional a fiecărui copil la întreţinerea relaţiilor familiale. Dreptul dat se realizează prin oferirea serviciilor adecvate familiei, urmând ca ea să fie capabilă să-şi îndeplinească responsabilităţile ce ţin de îngrijirea, securitatea şi educaţia copilului, indiferent dacă copilul este născut în cadrul unei familii sau în afara ei, precum şi indiferent dacă este îngrijit de unul sau de ambii părinţi.

Cinci din zece profesionişti au argumentat în susţinerea celor invocate că „…asigurându-i copilului după orele de studii îngrijire, hrană, asistenţă educaţională, consiliere psihologică şi sprijinind familia să-şi exercite responsabilităţile parentale, se reduc şansele de abandon şi instituţionalizare şi în acelaşi timp cresc posibilităţile de dezvoltare normală şi integrare socială a copilului“.

Alţi trei specialişti au subliniat că „Prin intermediul acestui serviciu social, se promovează dreptul copilului de a fi îngrijit în familie, chiar şi în situaţia în care familia este una vulnerabilă“.

Fiind întrebaţi care sunt categoriile de copii ce ar putea frecventa Centre de zi, şapte din zece specialişti au răspuns că „nu toţi copii din familii aflate în proces de divorţ sau din familii divorţate necesită servicii sociale specializate“. Adică impactul separării părinţilor este diferit asupra copilului, în funcţie de diferiţi factoripsiho-afectivi al relaţiei părinte-copil. „…în afară de aceste categorii de copii, Centrul de zi poate fi frecventat de copii în situaţii de risc sau copii din familii vulnerabile“.

70% din specialiştii Direcţiilor au specificat că deşi există un şir de servicii de zi destinate copilului şi/sau familiei cu copii aflaţi în dificultate, totuşi nu există servicii specializate destinate copiilor din familii divorţate, scopul primordial al cărora ar fi menţinerea relaţiilor dintre părinţii separaţi şi copiii acestora precum şi educarea copilului de membrii „propriei“ familii. Aceştia invocă că, sunt absolut necesară extinderea spectrului de servicii sociale care vor asigura menţinerea ataşamentului copilului faţă de fiecare dintre părinţi, faţă de fraţi şi surori, precum şi instruirea părinţilor de a crea condiţii adecvate pentru educaţia şi dezvoltarea copilului în condiţii de separare. 20% din respondenţi accentuează că influenţa şi manipularea pozitivă ce accentuează rolul familiei integrate asupra dezvoltării personalităţii copiilor ar fi bine să fie obiectivul primordial al societăţii civile, care include în primul rând organizaţiile neguvernamentale.

Deschiderea de centre pentru consultaţia familiei — pre- şi post-divorţ, în care va fi oferit suport social, informaţional, emoţional necesar pentru a lua decizii responsabile, pentru depăşirea situaţiilor critice în relaţia de cuplu, relaţia părinţe-copil; pentru oferirea de sprijin copiilor din familii divorţate au fost recomandările a 40% de intervievaţi în vederea redresării situaţiei actuale faţă de serviciile sociale prestate familiei şi copiilor din familii divorţate.

50% din respondenţi susţin că cele mai eficiente servicii sociale prestate pentru reducerea efectelor negative ale divorţului sunt cele ce se axează pe educaţia familiei în spiritul moral şi reântărirea funcţiilor fundamentale a familiei prin programe mass-media, publicitate socială, proiecte desfăşurate de stat şi de ONG-uri.

În urma analizei rezultatelor obţinute, precum şi în urma intervievării realizate, putem evidenţia că toate persoanele intervievate au ţinut să specifice că au fost întreprinşi paşi de reformare a sistemului de protecţie a copilului, s-au elaborat mecanisme de susţinere (îngrijire, ajutorare) a familiei, sunt desfăşurate un şir de programe care prestează servicii în diverse sfere: protecţia socială a copilului şi familiei, servicii de resocializare şi reintegrare familială, educaţie incluzivă, servicii psihosociale, informare şi instruire.

În continuare, am supus analizei cadrul legal actual al organizării şi funcţionării a Centrelor de zi. Regulamentul-Cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social Centrul de zi pentru copii în situaţie de risc13 — este unicul Regulament, ce se referă la această categorie de servicii sociale. Serviciul are drept scop prevenirea separării copilului de familie, marginalizării, excluderii sociale şi instituţionalizării copilului şi facilitarea procesului de incluziune a copilului în situaţie de risc în familie şi în comunitate.Potrivit Regulamentului, copil în situaţie de risc este copil în privinţa căruia, ca urmare a evaluării, se constată una sau mai multe din situaţiile prevăzute la art.8 al Legii nr.140 din 14 iunie 2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi.

Astfel, reieşind din aceste prevederi, menţionăm: copiii în dificultate sunt în afara reglementării legale în ceea ce priveşte serviciile prestate în cadrul centrelor de zi pentru copii în situaţii de risc. Deşi multe studii psihologice şi sociale au demonstrate că situaţiile de dificultate şi vulnerabilitate contribuie la facilitarea situaţiilor de risc al copilului.

Cu toate acestea, în temeiul art. 14 (alin. 1) lit. m) al Legii privind administraţia publică locală14, Consiliile satului (comunei), oraşului (municipiului), aprobă regulamente şi reguli prevăzute de lege. Prin Deciziile Consiliilor locale pot fi constituite Centre de zi, ceea ce la moment şi se întâmplă. Am supus analizeiRegulamentul de organizare şi funcţionare a Centrului de zi „Acasă“ pentru copii în situaţii de risc şi din familiile socialmente vulnerabile,15 pentru a evidenţia particularităţile serviciilor sociale adresate copiilor în dificultate.

Centrul de zi pentru copii în situaţii de risc şi din familii socialmente vulnerabile „Acasă“ (în continuare Centrul) este o instituţie publică, care oferă asistenţă temporară copiilor în situaţii de risc şi din familii socialmente vulnerabile. Acesta îşi organizează şi desfăşoară activitatea în baza următoarelor principii:

— respectarea şi promovarea interesului superior al copilului;

— egalitatea şanselor şi nondiscriminarea;

— respectarea demnităţii copilului;

— accesibilitatea la servicii de calitate;

— asigurarea unei intervenţii profesioniste;

— asigurarea confidenţialităţii;

— deschiderea către comunitate şi flexibilitate;

— responsabilitatea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiunilor părinteşti.

În perioada aflării copilului în Centru se asigură respectarea următoarelor drepturi:

— la identitate şi o istorie proprie;

— la familie şi menţinerea contactului permanent şi nemijlocit cu părinţii;

— la exprimarea liberă a opiniei, la libertate de gândire, de conştiinţă şi religie;

— la protecţie împotriva oricărei forme de abuz sau neglijare;

— la sănătate şi ajutor medical; la securitate socială;

— la reabilitare fizică, psihologică şi reintegrare socială;

— la participare în diferite activităţi organizate de Centru şi nespecificate în Regulament.

Scopul Centrului este asigurarea de îngrijire şi securitate pe timpul aflării în Centru prevenind instituţionalizarea copiilor. Întru realizarea acestui scop, sunt propuse următoarele obiective:

— prevenirea abandonului social, familial şi şcolar,

— diminuarea ratei vagabondajului şi a delincvenţei juvenile,

— consilierea, orientarea şcolară şi profesională pentru copiii cuprinşi în programele Centrului conform particularităţilor psiho-afective şi opţiunilor individuale ale lor,

— creşterea şanselor de acces a copiilor proveniţi din familii în dificultate la condiţii educative şi de îngrijire optime în perioada şcolară.

— asigurarea funcţionării unui serviciu mobil de asistenţă, consiliere şi monitorizare a familiilor aflate în dificultate.

Printre sectoarele de activitateale Centrului se regăsesc:

— Componenţa de îngrijire şi securitate. Potrivit acesteia, în cadrul Centrului se vor avea în vedere toate componentele minime pentru a asigura protecţia copiilor din toate punctele de vedere: prevenirea incendiilor, accidentelor, îmbolnăvirilor, igiena vieţii în colectivitate.

— Componenţa educativă-recreativă şi de socializare. Activitatea de educaţie şi socializare constă în transmiterea de cunoştinţe şi deprinderi, încurajarea implicării copiilor în diferite activităţi ale familiilor lor dezvoltarea relaţiilor cu comunitatea (organizarea timpului liber alături de familie, de prieteni, colegi din clasă etc.).

Accesul la serviciile Centrului va fi la solicitarea părinţilor sau a altui susţinător legal al copilului.Criteriile de selecţie a beneficiarilor sunt următoarele:

— vârsta cuprinsă între 7-15 ani;

— situaţia precară financiară a familiei;

— situaţia şcolară a copilului: să frecventeze cursurile unei instituţii de învăţământ din oraşul Soroca (au prioritate copiii cu risc de abandon şcolar);

— domiciliul familiei: să fie situat în oraşul Soroca.

Generalizând rezultatele descrise putem concluziona că experienţele trăite de copii în procesul de divorţ şi după separarea părinţilor, lasă o amprentă negativă asupra dezvoltării şi adaptării lor psihosociale. Rezultatele şi concluziile formulate deschid portiţe pentru un set de acţiuni la nivel de societate, de grup şi individual. Astfel, societatea este cea care determină în mare măsură perceperea favorabilă sau nu a divorţialităţii. Serviciile sociale individualizate vor asigura crearea valorilor umane şi atitudinea pozitivă faţă de sine şi faţă de lume. Crearea unui cadru normativ adecvat, ce să corespundă necesităţilor reale ale copiilor în dificultate, ar responsabiliza specialiştii din diverse sfere să acţioneze prompt în fiecare caz în parte.Copiii au fost întotdeauna cei mai afectaţi de fenomenele şi crizele prin care trece societatea. De aceea, acum ca niciodată ei simt necesitatea de a fi pregătiţi pentru o viaţă independentă, de a avea cunoştinţe şi calităţi care i-ar ajuta să-şi consolideze aptitudinile pentru propria protecţie şi participare la prevenirea sau depăşirea cu uşurinţă a riscurilor sociale.