Evaluarea impactului asupra mediului versus răspunderea penală

Ion Guceac Jr., Juristconsult AO ,,EcoContact“, masterand, Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi
Recenzent: Vitalie GAMURI, doctor în drept, conferenţiar universitar

Law on Environmental Impact Assessment is appropriate for the mission that carries within itself. The environmental impact assessment is carried out on certain public and private projects or certain types of activities planned. Environmental impact means the direct or indirect changes of the environment caused by implementation of planned activities which affect or may affect human health or biological diversity, soil, subsoil, water, air, climate, landscape, material assets, cultural heritage and the interaction between the factors listed. It is unfortunate that the activities initiated before the entry into force of the law have not passed the procedure of environmental impact assessment. Legal it is right. Weremind principle of retroactivity of the law, which requires that the law does not apply to social relations before its entry into force. The purpose of the Law on Environmental Impact Assessment is to establish a legal framework and mechanisms for assessing th eenvironmental impacts, to ensure prevention or to minimize the negative impact on the environment and human health. The environmental impact assessment is helpful for the whole society. No one would want to experience the negative consequences on the environment. Keywords: impact assessment, environmental impact, Environment, criminal liability

Legea cu privire la evaluarea impactului asupra mediului este adecvat pentru misiunea pe care poartă în sine. Evaluarea impactului asupra mediului se realizează pe anumite proiecte publice și private sau aыгзкф anumitor tipuri de activități planificate. Impactul asupra mediului înconjurător înseamnă modificările directe sau indirecte ale mediului provocate de punerea în aplicare a activităților planificate care afectează sau pot afecta sănătatea umană sau diversitatea biologică, sol, subsol, apă, aer, climă, peisaj, bunurile materiale, patrimoniul cultural și interacțiunea dintre factorii enumerate. Evaluarea impactului de mediu este utilă pentru întreaga societate. Nimeni nu ar vrea să experimenteze consecințele negative asupra mediului înconjurător. Cuvinte-cheie: evaluarea impactului, impact asupra mediului, mediu, răspundere penală

Este firesc ca implementarea unor reglementări noi să genereze discuţii contradictorii, săstîrnească aprecieri sau critică, iar în unele împrejurări am putea asista la absenţa percepţieiobiectului de reglementare,în esenţă a scopuluilegii.De aceea este necesar ca fenomenul să fie clarificat, pentru a preîntîmpina apariţia în societate a unor discuţii deplasate de realitate.

Republica Moldova a aderat la Convenţia Espoo1 prin Hotărîrea Parlamentului nr.1546 din 23 iunie 1993 pentru aderarea Republicii Moldova la unele convenţii în domeniul protecţiei mediului înconjurător şi ratificarea Convenţiei privind diversitatea biologică2.

Este un fenomen vehiculat şi cunoscut, că politica statului este orientată spre integrarea europeană şi, respectiv, spre armonizarea legislaţiei naţionale cu Directivele europene. Prevederile Convenţiei Espoo, inclusiv cu Amendamentele I şi II, corespund prevederilor Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.

În scopul realizării prevederilor internaţionale, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Legea privind evaluarea impactului asupra mediului3. Această lege transpune parţial Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului4.

Conform Articolului 1, scopul legii este de a institui un cadru juridic de funcţionare a mecanismului de evaluare a impactului asupra mediului, pentru asigurarea prevenirii sau minimizării, la etapele iniţiale, a impactului negativ asupra mediului şi sănătăţii populaţiei.

Evaluarea impactului asupra mediului se realizează asupra unor proiecte publice şi private sau a unor genuri de activitate planificate.

În Articolul 2, evaluarea impactului asupra legii este definită ca o procedură efectuată pentru evaluarea impactului eventual al activităţii planificate asupra mediului, precum şi pentru elaborarea propunerilor pentru prevenirea şi minimizarea impactului negativ sau, în cazul încălcării cerinţelor prevăzute de lege, pentru interzicerea demarării activităţii planificate.

Prin impact asupra mediului se au în vedere schimbările directe sau indirecte ale mediului, provocate de realizarea unor activităţi planificate care afectează sau pot afecta atît sănătatea omului, cît şi diversitatea biologică, solul, subsolul, apa, aerul, clima, landşaftul, bunurile materiale, patrimoniul cultural, precum şi interacţiunea dintre factorii enumeraţi.

Procesul de evaluare al impactului asupra mediului începe cu depunerea cererii la autotritatea centrală în domeniul mediului, în privinţa desfăşurării unei activităţi preconizate. Cererea se depune în cazul în care activitatea planificată cade sub incidenţa Anexei nr. 1, sau Anexei nr. 2 a Legii. Prin urmare, Ministerul Mediului (în cadrul unei comisii specializate) va iniţia procedura preliminară, în care se va lua o decizie cu referire la cererea depusă. Decizia poate exprima într–un caz,lipsa necesităţii de desfăşurarea evaluării impactului asupra mediului, în acestă situaţie se va purcede la obţinerea expertizei ecologice de mediu5, iarîn cazul opus poate fi luată decizia de desfăşurare a evaluării.Cînd se ia decizia efectuării evaluării de mediu, se va determina care este aria de influenţă a activităţii preconizate, şi prin urmare se va purcede la efectuarea evaluării impactului asupra mediului în plan naţional, sau respectiv internaţional.

În plan naţional, cînd autoritatea centrală de mediu stabileşte necesitatea evaluării impactului asupra mediului, iniţiatorul va urmaetapa de elaborare a documentaţiei, ce are drept scop identificarea impactului potenţial asupra mediului al proiectului de activităţi (bazat pe cerinţele legislative, convenţii internaţionale, cunoştinţe de specialitate şi implicarea publicului), pentru a identifica soluţiile alternative care să atenueze, remedieze şi să evite impactul negativ asupra mediului.

După elaborarea documentaţiei, urmează etapade examinare a acesteia. În baza rezultatelor examinării documentaţiei, a avizelor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, ale altor instituţii interesate, precum şi ţinând cont de comentariile prezentate de public în formă scrisă şi de rezultatele consultărilor publice, autoritatea competentă ia una din următoarele decizii:

— Refuză eliberarea acordului de mediu,

— Remite iniţiatorului activităţii planificate documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului pentru definitivare,

— Emite acordul de mediu.

Prin acordul de mediu, sunt stabilite condiţiile şi, după caz, măsurile pentru protecţia mediului care trebuie respectate în cazul realizării proiectului.

La nivelul Uniunii Europene, evaluarea impactului asupra mediului s–a implementat prin Directiva Uniunii Europene (85/337/CEE) privind evaluarea impactului asupra mediului (cunoscută sub numele de Directiva EIA) care a fost introdusă pentru prima dată în 1985 şi a fost modificată ulterior. Directiva din 1985, şi cele 3 amendamente au fost codificate în Directiva 2011/92/UE a Consiliului din 13 decembrie 20116, directivă pe care am amintit–o la începutul articolului de faţă.

În Olanda, evaluarea impactului asupra mediului a fost implementată în legislaţia olandeză la 1 septembrie 1987. Din 1998, în Hong Kong, EIM este reglementată prin Ordonanţa de evaluare a impactului asupra mediului din 1997. În legislaţia Federaţiei Ruse, există două acte normative principale din domeniu: Legea federală cu privire la expertiza ecologică din 1995 precum şi Regulamentul cu privire la evaluarea impactului de afaceri conform destinaţiei şi a altor activităţi cu privire la mediu din 20007.

Legea privind evaluarea impactului asupra mediului este bine–venită pentru misiunea pe care o poartă în sine, şi anume studierea minuţioasă a activităţilor care fiind aprobate ar putea produce daune inestimabile mediului.

Este regretabil că activiţăţile iniţiate anterior intrării în vigoare a legii nu au trecut procedura de evaluare a impactului aspura mediului, însă juridic este corect, reamintim aici principiul neretroactivităţii legii8, care presupune că legea nu se aplică relaţiilor sociale înainte de intrarea ei în vigoare. Ea dispune numai pentru prezent şi viitor şi nu are efecte juridice pentru trecut.

Examinînd subiectul din perspectiva daunelor care s–au produs şi se produc mediului, ne exprimăm regretul că o astfel de Lege nu a existat anterior.

Actualmente lipseşte un mecanism penal de exercitare a forţei de constrîngere a statului, în cazul eludării normelor cu privire la evaluarea impactului asupra mediului, inclusiv privindexpertiza ecologică de stat. În prezent nu există nici un articol în Codul penal, care ar sancţiona nerespectarea prevederilor Legii privind expertiza ecologică, nr. 851 din 29.05.1996, şi a Legii privind evaluarea impactului asupra mediului, nr. 86 din 29.05.2014, nerespectare ce ar putea produce daune ireversibile mediului.

Indubitabil, dezvoltarea legislaţiei penale ca instrument de realizare a protecţiei mediului este una necesară şi inerentă oricărei comunităţi.

După Mircea Duţu9, utilizarea dreptului penal în vederea protecţiei mediului prezintă avantaje evidente, cum ar fi:

– o dimensiune etică majoră,

– implică recunoaşterea unei valori sociale care merită protejată,

– angajează o procedură specifică de instrumente şi judecată, finalizată prin pronunţarea unei hotărîri.

În baza unor acte europene, şi a unor convenţii interstatale, statele părţi s–au obligat să adopte în ordinea lor juridică, norme care să sancţioneze penal vătămările grave aduse mediului. Un exemplu în acest context este directiva nr. 2008/99/CE privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal10. Prin aceasta, s–a stabilit un cadru comun de acţiune în materie, la nivelul statelor membre ale UE.

Această directivă este valabilă şi pentru Republica Moldova, care şi–a asumat implementarea acesteia prin ratificareaAcrodului de Asociere11, în mod particular ne referim la Titlul IV „Cooperarea în sectorul economic şi alte sectoare“, Capitolul 16 „Mediul înconjurător“.În baza directivei, statele membre sunt obligate să prevadă în legislaţia lor naţională sancţiuni penale pentru încălcări grave ale dispoziţiilor din dreptul comunitar privind protecţia mediului.

Avînd în vedere situaţiile în care se pot crea pericolul provocării unor daune mediului, inclusiv cauzarea acestora, ca urmare a eludării prevederilor normative privind evaluarea impactului asupra mediului sau a expertizei ecologice de stat, propunem în mod urgentat includerea unui articol în Codul penal, care ar avea următoarea formă:

,,(1) Neîndeplinirea prevederilor legislaţiei privind expertiza ecologică de stat şi evaluarea impactului asupra mediului sau a cerinţelor incluse în concluziile expertizei ecologice de stat sau a cerinţelor prevăzute în acordul de mediu, finanţarea sau executarea proiectelor şi programelor care nu au trecut expertiza ecologică de stat sau evaluarea impactului asupra mediului, care au pus în pericol mediul, se sancţionează cu amendă de la 300 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 1.000 la 3.000 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceaşi acţiune care a cauzat daune în proporţii considerabile mediului sau sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 800 la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3.000 la 5.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.“

Nici Republica România nu face excepţie de la încriminare unei componenţe de infracţiuni similare. În baza Ordonanţei de urgenţă privind protecţia mediului, nr. 195/2005 din 22.12.200512, prin art. 98, alin.(1), se incriminează şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă penală de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON) fapta, dacă a fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală, şi anume, punctul2:poluarea accidentală datorită nesupravegherii executării lucrărilor noi, funcţionării instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile acordului de mediu şi/sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu.

De la începutul anului 2016, conform datelor plasate pe pagina oficială a Ministerului Mediului al Republicii Moldova13, au fost depuse doar 4 cereri de examinare a necesităţii de evaluare a impactului activităţii preconizate asupra mediului. Asupra a două dintre aceste cereri, după lucrările de analizăîn procedura prealabilă, s–au pronunţat deja decizii.

Una din aceste cereri se pronunţă asupra construcţiei unei secţii pentru întreţinerea/creştere puilor, amplasată în s.Ruseni, r.AneniiNoi. În privinţa acesteia, Ministerul Mediului a luat deciziade inoportunitate a desfăşurării activităţii de evaluare a impactului asupra mediului14.

O altă cerere, este depusă de către Oficiul Prevenirea Poluării Mediului15, care solicită examinarea necesităţii de evaluare a impactului asupra creării Centrului de Gestionare al Deşeurilor Periculoase în Republica Moldova. În privinţa cererii date, Ministerul Mediului a luat decizia de efectuare a evaluării impactului asupra mediului la nivel naţional16.

Considerăm oportun ca deciziile emise în procedura prealabilă să fie motivate, or în textul acestora nu am găsit argumente în vedere luării unei deciziisau altei.

Evaluarea impactului asupra mediului a activităţilor preconizate are un real folos pentru întreaga societate. Este un lucru cert, că nimeni nu şi–ar dori să resimtă consecinţele realizării unor activităţi publice sau private cu efect negativ asupra mediului.

Prevederile legii în cauză, vin încă o dată să aducă în vizorul societăţii dreptul constituţional la un mediu sănătos, şi să statueze totodată, dreptul membrilor societăţii cu privire la implicarea în procesele decizionale de mediu.