Statutul juridic al Băncii Centrale Europene

Mariana ODAINIC, doctor în drept, conferenţiar universitar

The European Central Bank (ECB) is the central bank for Europe’s single currency, the euro. The ECB’s main task is to maintain the euro’s purchasing power and price stability in the euro area. The paper below presents the missions, tasks, organization of ECB and its legal framework, its accountability towards European citizens.

Banca Centrală Europeană este principala entitate bancară de supraveghere şi emisie a unicei monede europene — EURO. Obiectivul principal al BCE este de a menţine puterea de cumpărare a EURO şi stabilitatea preţurilor în zona EURO. Articolul de mai jos vine cu unele precizări vis-a-vis de misiunile BCE, sarcinile acesteia, organizarea şi cadrul legal al organizării ei, precum şi responsabilitatea BCE în faţa cetăţenilor Europeni.

Misiunile B.C.E. În condiţiile dezvoltării Uniunii Economice şi Monetare şi introducerii monedei europene unice — EURO1, statele membre ale Uniunii Europene au convenit să pună bazele unei „instituţii bancare însărcinată să coordoneze Sistemul European al Băncilor Centrale din statele Uniunii, care participă la EURO“2.

În circumstanţele menţionate, la 1 ianuarie 1999, odată cu intrarea în faza a treia (şi ultima) a Uniunii Economice şi Monetare şi introducerea monedei unice Euro a fost înfiinţată Banca Centrală Europeană (B.C.E.), cu sediul la Frankfurt3.

Banca Centrală Europeană este o instituţie financiară care este compusă din B.C.E. şi băncile centrale naţionale ale statelor comunitare. Statele membre care nu au adoptat sistemul euro, de asemenea, sunt participante la aşa numitul „Eurosistem“, având un statut special — neavând dreptul să ia parte la adoptarea deciziilor care vizează Euro.

Tratatul instituind Comunitatea Europeană, la art. 106, par. 1, conferă B.C.E., în fiecare stat membru, capacitatea juridică cea mai largă, recunoscută persoanelor juridice de legislaţia naţională. B.C.E. poate în special să dobândească şi să înstrăineze bunuri mobile şi imobile şi să stea în justiţie4.

În conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, obiectivul principal al B.C.E. îl constituie menţinerea stabilităţii preţurilor, adică practic, menţinerea unei rate fixe a inflaţiei şi acordarea de suport politicilor economice comunitare.5 Altfel spus, rolul B.C.E. este acela de a controla, prin instrumente şi proceduri financiar-bancare, politica monetară unică a Uniunii Europene, pentru a asigura stabilitatea preţurilor, supravegherea funcţionării Sistemului Monetar European şi utilizarea euro (inclusiv sub aspectul emisiunii de bilete bancare-bancnote)6.

În îndeplinirea sarcinilor Sistemului European al Băncilor Centrale, Banca Centrală Europeană, asistată de băncile centrale naţionale, solicită informaţiile necesare, fie de la autorităţile naţionale componente, fie, direct, de la agenţii economici. În acest scop, Banca cooperează cu instituţiile şi organele comunitare, precum şi cu autorităţile componente ale statelor membre sau ale statelor terţe şi cu organizaţiile internaţionale7.

Conform articolului 105, paragraful 4 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi art. 4 din Protocolul privind statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Central Europene, B.C.E. este consultată:

— în privinţa oricărui act comunitar propus în domeniile care ţin de competenţa sa;

— de autorităţile naţionale, în privinţa oricărui proiect legislativ în domeniile care ţin de competenţa sa, dar în limitele şi în condiţiile fixate de Consiliu;

În conformitate cu Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi cu Statutul S.E.B.C., B.C.E.:

— adoptă regulamente, care având aplicabilitate generală este obligatoriu în toate elementele sale şi este direct aplicabil în toate statele membre;

— ia deciziile necesare îndeplinirii sarcinilor conferite S.E.B.C., care sunt obligatorii pentru destinatari în toate elementele sale;

— emite recomandări şi avize — nu au forţă obligatorie.

În exercitarea competenţelor şi în îndeplinirea obiectivelor, B.C.E. beneficiază de:

— Independenţă — presupune faptul că, Banca nu pot solicita sau accepta instrucţiuni din partea instituţiilor sau organelor comunitare, a guvernelor statelor membre sau a oricăror alte organisme, care se angajează la rândul lor să se abţină de la orice încercare de influenţare a băncii sau a conducătorilor săi;

— Privilegii şi imunităţi — Banca beneficiază de acestea, atât ca instituţie (exonerată de plata impozitelor, scutirea de taxe asupra cifrelor de afaceri), cât şi cu privire la personalul său, care beneficiază de privilegii şi imunităţi recunoscute personalului Comunităţilor Europene8.

Organele de decizie ale B.C.E. sunt:

— Consiliul Guvernatorilor;

— Comitetul Executiv;

— Consiliul General;

— Consiliul de Supraveghere.

a. Consiliul Guvernatorilor, reprezentând principalul organ de decizie, reuneşte:

— membrii Comitetului executiv al B.C.E.;

— guvernatorii băncilor centrale naţionale (actualmente 19 la număr).

Consiliul guvernatorilor se întruneşte de cel puţin 2 ori pe lună. Reuniunile sunt confidenţiale, el putând decide să facă sau nu public rezultatul deliberărilor sale.

Dreptul de vot. Sistemul de rotaţie vizează alocarea drepturilor de vot membrilor Consiliului guvernatorilor din cadrul Băncii Centrale Europene. Aderarea Lituaniei la zona euro în anul 2015 a condus la modificarea sistemului drepturilor de vot stabilit de Consiliul guvernatorilor în luna decembrie 2002 şi la implementarea unui sistem conform căruia guvernatorii băncilor centrale naţionale dispun pe rând de drepturi de vot în cadrul Consiliului guvernatorilor. Rotaţia drepturilor de vot9 contribuie la menţinerea capacităţii Consiliului guvernatorilor de a adopta măsuri odată cu creşterea treptată a numărului ţărilor din zona euro şi, implicit, a numărului membrilor Consiliului guvernatorilor. Conform tratatelor Uniunii Europene, sistemul de rotaţie trebuia implementat de îndată ce numărul guvernatorilor depăşea 18, ceea ce s-a şi întâmplat la data de 1 ianuarie 2015, când Lituania a aderat la zona euro. De menţionat aici este şi faptul că membrii Comitetului executiv al BCE au drepturi de vot permanente.

În activitatea sa funcţională Consiliu guvernatorilor exercită următoarele activităţi prioritare:

— adoptă orientările şi ia deciziile nece­sare îndeplinirii sarcinilor încredinţate S.E.B.C. prin tratat;

— sta­bileşte politica monetară a Comunităţii, inclusiv, dacă este cazul, deciziile privind obiectivele monetare intermediare, ratele directoare ale dobânzilor şi structura rezer­velor în cadrul S.E.B.C.10;

— autorizează emisiunea de bancnote în cadrul Comunităţii.

În ceea ce priveşte guvernatorii băncilor centrale naţionale, se poate considera că aceştia au sarcina de a pune în aplicare orientările şi instrucţiunile la a căror adoptare au participat în calitatea lor de membrii în Consiliul guvernatorilor.

b. Comitetul Executiv, reprezentând organul de administrare al B.C.E., este compus din:

— Preşedinte — prezidează Consiliul Guvernatorilor şi Comitetul Executiv al B.C.E. şi reprezintă B.C.E. în exterior11;

— Vicepreşedinte — în absenţa Preşedintelui prezidează Consiliul Guvernatorilor şi Comitetul Executiv al B.C.E.;

— Patru membri12.

Membrii, care pot fi doar cetăţenii statelor membre, îşi îndeplinesc funcţiile ca activitate cu program complet. Nici un membru nu poate exercita o altă profesie, remunerată sau neremunerată, mai puţin în situaţia în care Consiliul guvernatorilor i-a acordat o derogare excepţională.

În conformitate cu articolul 109A, paragraful 2, litera b) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi articolul 11.2 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene, preşedintele, vicepreşedintele şi ceilalţi membri ai Comitetului executiv sunt numiţi de Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, la recomandarea Consiliului şi după consultarea Parlamentului European şi a Consiliului guvernatorilor, dintre persoanele a căror autoritate şi experienţă profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute.

Mandatul membrilor Comitetului director este de 8 ani şi nu poate fi reînnoit.

Condiţiile de angajare, retribuţiile, pensiile şi alte avantaje privind securitatea socială a membrilor Comitetului director sunt stabilite de Consiliul guvernatorilor, la propunerea unui comitet compus din 3 membri numiţi de Consiliul guvernatorilor şi 3 membri numiţi de Consiliul13

Membrii Comitetului executiv pot fi demişi de Curtea de Justiţie, la cererea Consiliului guvernatorilor sau a Comitetului executiv, dacă nu mai îndeplinesc condiţiile necesare exercitării funcţiilor lor sau au comis o greşeală gravă.

Fiecare membru al Comitetului executiv prezent la şedinţe are dreptul să voteze şi dispune în acest scop de un vot. În afara dispoziţiilor contrare, deciziile Comitetului director sunt luate cu majoritatea simplă a voturilor exprimate. În caz de egalitate de voturi, votul preşedintelui este preponderent14.

Atribuţiile Comitetului executiv sunt menţionate la articolele 12, 15, 16 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene. Astfel, Comitetul:

— adoptă orientările şi ia deciziile necesare îndeplinirii sarcinilor, încredinţate prin Tratat şi Statut, Sistemului European al Băncilor Centrale;

— implementează politica monetară, în conformitate cu orientările şi deciziile adoptate de Consiliul guvernatorilor;

— dă instrucţiunile necesare băncilor centrale naţionale;

— este responsabil pentru pregătirea reuniunilor Consiliului guvernatorilor15.

c. Consiliul General

În conformitate cu capitolul 9, art. 45 al Protocolului privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene, Consiliul general se constituie ca cel de-al treilea organ al B.C.E., fiind compus din:

d. Preşedintele B.C.E. — prezidează şedinţele şi pregăteşte reuniunile Consiliului general;

e. Vicepreşedintele B.C.E. — în absenţa Preşedintelui prezidează şedinţele Consiliului general;

f. Guvernatorii băncilor centrale naţionale.

Consiliul general poate fi considerat un organ de tranziţie. Acesta îndeplineşte atribuţiile preluate de la Institutul Monetar European, care îi revin BCE în cea de-a treia etapă a Uniunii Economice şi Monetare, având în vedere faptul că nu toate statele membre ale UE au adoptat încă euro.

Ceilalţi membri ai Comitetului executiv pot participa la re­uniunile Consiliului general, însă fără drept de vot.

În activitatea sa, Consiliul general contribuie la:

— îndeplinirea funcţiilor consultative ale B.C.E.;

— colectarea informaţiilor statistice;

— redactarea rapoartelor de activitate ale B.C.E.;

— regulilor necesare standardizării procedurii contabile şi informării asupra operaţiilor B.C.N.;

— pregătirile pentru stabilirea irevocabilă a cursurilor de schimb ale monedelor statelor membre care fac obiectul unei derogări, în raport cu moneda unică;

— stabileşte condiţiile de angajare a personalului B.C.E., prevăzute în art. 36 din Protocol şi în regulamentul interior al instituţiei16.

Conform dispoziţiilor Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene, Consiliul general va fi dizolvat după ce toate statele membre ale UE vor fi adoptat moneda unică.

Regimul răspunderii B.C.E. este cel prevăzut în art. 215 din Tratatul de la Maastricht17.

BCE se află în serviciul cetăţenilor europeni şi este responsabilă în mod oficial faţă de aceştia prin intermediul Parlamentului European. Tratatul privind Uniunea Europeană menţionează diferitele canale de asumare a responsabilităţii, care includ Raportul anual. BCE se bucură de independenţă în ceea ce priveşte mandatul şi atribuţiile sale. În acelaşi timp, unul dintre principiile de bază ale societăţilor democratice rezidă în faptul că orice instituţie independentă căreia i-a fost încredinţată o funcţie publică are obligaţia de a răspunde în faţa cetăţenilor şi a reprezentanţilor aleşi ai acestora pentru politicile aplicate. Prin urmare, asumarea responsabilităţii constituie o contraparte importantă a independenţei băncii centrale. Angajamentul BCE privind asumarea responsabilităţii este ilustrat de decizia sa de a merge dincolo de obligaţiile statutare referitoare la raportările periodice. De exemplu, BCE publică un Buletin economic la fiecare şase săptămâni, în locul raportului trimestrial care îi este solicitat, iar membrii Consiliului guvernatorilor susţin numeroase discursuri pe teme relevante pentru publicul larg. De asemenea, preşedintele şi vicepreşedintele BCE explică în detaliu, în cadrul conferinţelor de presă periodice organizate imediat după şedinţele privind politica monetară ale Consiliului guvernatorilor, evaluarea BCE privind situaţia economică şi motivele care stau la baza deciziilor sale de politică monetară18. În cadrul obligaţiilor de raportare ale BCE, preşedintele prezintă şi în plenul Parlamentului European Raportul anual al BCE, cu privire la care Parlamentul adoptă, de regulă, o rezoluţie.

Capitalul BCE provine de la băncile centrale naţionale (BCN) din toate statele membre ale UE şi însumează 10 825 007 069,61 EUR19. Cotele subscrise de fiecare BCN la acest capital se calculează pe baza unei grile de repartiţie, care reflectă ponderea fiecărei ţări în totalul populaţiei şi produsul intern brut al UE. Proporţiile celor doi factori determinanţi sunt egale. BCE ajustează aceste ponderi la fiecare cinci ani şi ori de câte ori o nouă ţară aderă la UE. Ajustarea se realizează pe baza datelor furnizate de Comisia Europeană. De la 1 ianuarie 1999, dată ce marchează debutul celei de-a treia etape a Uniunii Economice şi Monetare, grila de repartiţie a capitalului s-a modificat de şase ori: la 1 ianuarie 2004, la 1 ianuarie 2009 şi la 1 ianuarie 2014 s-a efectuat câte o actualizare cincinală; alte modificări au fost efectuate la 1 mai 2004 (cu ocazia aderării la UE a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei şi Slovaciei), la 1 ianuarie 2007 (cu ocazia aderării la UE a Bulgariei şi României) şi la 1 iulie 2013 (cu ocazia aderării la UE a Croaţiei). Profiturile şi pierderile nete ale BCE sunt repartizate între BCN din zona euro, în conformitate cu articolul 33 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) şi al Băncii Centrale Europene. Profitul net al BCE se transferă în următoarea ordine:

— o sumă care urmează a fi stabilită de Consiliul guvernatorilor şi care nu poate depăşi 20% din profitul net va fi transferată în fondul general de rezervă în limita a 100% din capital;

— profitul net rămas se distribuie acţionarilor BCE proporţional cu cotele vărsate la capital.

În cazul în care BCE înregistrează o pierdere, aceasta poate fi acoperită din fondul general de rezervă al BCE şi, dacă este necesar, după decizia Consiliului guvernatorilor, din veniturile monetare aferente exerciţiului financiar respectiv, proporţional cu cotele vărsate la capitalul BCE, sub rezerva oricărei alte decizii luate de Consiliul guvernatorilor.

Cele nouă BCN din UE care nu fac parte din zona euro au obligaţia de a contribui la costurile operaţionale suportate de BCE în legătură cu participarea lor la Sistemul European al Băncilor Centrale prin vărsarea unui procent minim din capitalul subscris de acestea la BCE. Începând cu data de 29 decembrie 2010, contribuţiile acestora reprezintă 3,75% din ponderea totală a acestora în capitalul subscris. Capitalul vărsat la BCE de BCN din afara zonei euro se ridică la 120 192 083,17 EUR20.

BCN din afara zonei euro nu au dreptul să participe la repartizarea profiturilor BCE şi nici nu sunt răspunzătoare pentru acoperirea pierderilor BCE.