Particularităţile etapelor normativ-materiale ale răspunderii juridice

Mihaela-Diana FRĂTOAICA, doctorandă ULIM
Recenzent: Ion POSTU, doctor în drept, conferenţiar universitar

Legal liability occurs when a certain mode of behavior does not fit in some limits accepted by social rules. Researchers , jurists , eminent authors from all over the world have a constant interest to reveal features of legal liability stages in a large number of works, both in the general theory of law and other branches of science in law. Key-words: legal liability, social rules, features of legal liability stages, the general theory of law

Răspunderea juridică apare atunci când un anumit mod de conduită nu se încadrează în limitele accpetate de regulile sociale. Cercetători, jurişti, autori remarcabili din toată lumea au un interes constant să dezvăluie particularităţi ale etapelor răspunderii juridice printr-un număr impunător de lucrări, atât în cadrul teoriei generale a dreptului, cât şi în ştiinţele juridice de ramură. Cuvinte-cheie: răspundere juridică, reguli sociale, partiticularităţi ale etapelor răspunderii juridice, teoria generală a dreptului.

Problematica răspunderii juridice o putem aborda din diferite unghiuri, fie acela al ştiinţelor juridice speciale, fie acela al teoriei generale a dreptului, fie acela al filosofiei dreptului, fie acela al sociologiei dreptului.

Instituţia răspunderii juridice este prezentă în toate ramurile dreptului, având ca finalitate asigurarea autorităţii şi eficacităţii dreptului, precum şi menţinerea ordinii sociale.

Perspectiva sociologico-juridică este necesară în analiza răspunderii juridice, în măsura în care în această instituţie juridică reprezintă o formă a reacţiei negativă, venită din partea societăţii, reprezentată de stat, faţă de o anumită acţiune imputabilă, în principiu individului.

În opinia noastră, teoria generală a dreptului trebuie să se ocupe de răspunderea juridică, pe care o poate caracteriza prin generalizarea formelor concrete în care se prezintă în diferitele ramuri ale dreptului şi sesizarea a ceea ce le este comun, în esenţă.

Doctrinarii s-au preocupat de definirea categoriei ,,răspundere juridică“, astfel încât aceasta să aibă vocaţia universalităţii. Într-o asemenea tentativă sensul ei frecvent este identificat în obligaţia de a suporta consecinţele nerespectării dispoziţiilor din norme de conduită, obligaţie care constă în sancţiunea ce o substanţializează1.

Autorul E. Lupan atribuie răspunderii2 cinci caracteristici esenţiale pe care le vom arăta în cele ce urmează2.

Astfel, o primă caracteristică esenţială a răspunderii juridice este aceea că ea nu se declanşează din oficiu, ci numai la stăruinţa titularului dreptului subiectiv lezat.

A doua caracteristică priveşte identitatea dintre sancţiunea civilă aplicată celui ce a săvârşit fapta ilicită şi obligaţia de a repara prejudiciul, având menirea de a satisface interesele personale şi patrimoniale ale victimei prejudiciate. Cu alte cuvinte, tragerea la răspundere a autorului prejudiciului se rezumă strict la obligarea acestuia la a o dezdăuna pe victimă, întinderea despăgubirii fiind egală cu aceea a prejudiciului suferit. Aplicarea sancţiunii civile aşadar nu urmăreşte satisfacerea nici unui interes social, ci doar a celui particular, al celui păgubit3.

A treia caracteristică este aceea că răspunderea juridică intervine, de regulă, numai când fapta ilicită constituie atât o încălcare a dreptului obiectiv, cât şi a unor drepturi subiective sau a unor interese legitime ale unor persoane.

A patra caracteristică relevă faptul că gradul de culpabilitate a făptuitorului nu joacă nici un rol în stabilirea întinderii răspunderii juridice, instanţa orientându-se, în acest sens, exclusiv, după cuantumul prejudiciului încercat de victimă.

A cincea caracteristică atribuie răspunderii juridice un caracter patrimonial. Unica ţintă a acesteia este patrimoniul victimei, urmărind înlăturarea consecinţelor păgubitoare suferite de aceasta. Autorul faptei ilicite nu va fi ţinut să execute personal sancţiunea ce i-a fost aplicată (ca în dreptul penal), el putând fi substituit, în acest scop, de o altă persoană, în condiţiile legii4.

În accepţiunea autorilor  I. Ceterchi şi I. Craiovan, răspunderea juridică are câteva caracteristici proprii. Astfel:

— răspunderea juridică are întotdeauna ca temei nerespectarea sau încălcarea unei norme de drept;

— răspunderea juridică este întotdeauna legată de activitatea exclusivă a unor organe de stat care au competenţa de a constata în mod oficial nerespectarea sau încălcarea normei de drept , de a aprecia gradul de vinovăţie şi de a stabili şi aplica sancţiunea prevăzută de norma juridică;

— răspunderea juridică este o răspundere general-obligatorie, mai promptă şi mai eficientă decât celelalte forme ale răspunderii sociale deoarece are la bază imperativitatea dreptului şi, respectiv, capacitatea coercitivă a aparatului de stat de a interveni şi aplica, la nevoie, constrângerea juridică;

— consecinţele răspunderii juridice sunt deosebit de grave în sensul că pot antrena uneori chiar sancţiuni privative de libertate sau pedeapsa capitală;

— stabilirea concretă a răspunderii juridice nu este un act sau demers strict juridic ci, cu valoare multiplă. Aceasta în sensul că în actul de tragere la răspundere juridică se concentrează evaluări nu doar de ordin strict juridic ci, implicit de ordin moral, social, etic, economic, de echitate, de umanism, de oportunitate etc. Asemenea evaluări nejuridice care însoţesc actul juridic de stabilire a răspunderii acţionează ca factori de circumstanţiere a formei şi a gradului de răspundere juridică concretizată în sancţiunea ce se aplică.

Autoarea E. Botnari evidenţiază trăsăturile (semnele) răspunderii juridice5, astfel:

a) Caracterul social (răspunderea juridică este o varietate a responsabilităţii sociale);

b) Caracterul statal (răspunderea juridică este instituită, iniţiată, de regulă, de către un organ competent al statului);

c) Caracterul coercitiv (răspunderea juridică implică constrângerea statală faţă de făptuitor);

d) Caracterul legal (răspunderea juridică are un temei legal: normele de drept material şi de drept procesual în vigoare);

e) Caracterul procedural (răspunderea juridică se desfăşoară conform unei ordini (proceduri) prestabilite de către stat în legislaţia în vigoare);

f) Caracterul negativ (răspunderea juridică implică valorificarea de către făptuitor a consecinţelor negative ale faptei ilicite săvârşite);

g) Caracterul privator (răspunderea juridică implică suportarea de către făptuitor a unor contraprestaţii: privaţiuni patrimoniale, nepatrimoniale).

În literatura de specialitate nu există un criteriu unic de evidenţiere a etapelor răspunderii juridice, continuităţii acestora în timp şi spaţiu. De exemplu, autorul B. T. Bazîlev distinge trei etape ale răspunderii juridice: a) formarea (dezvoltarea iniţială); b) concretizarea şi c) realizarea6.

B. L. Nazarov evidenţiază patru etape ale răspunderii juridice: a) apariţia răspunderii juridice, relevarea răspunderii juridice; c) intermedierea răspunderii juridice, prevederea ei în actele oficiale ale organelor competente; d) realizarea răspunderii juridice7.

M. V. Zadneprovskaia examinează următoarele etape ale răspunderii juridice: a) etapa stării drepturilor şi obligaţiilor subiectelor raporturilor juridice ale răspunderii; b) etapa realizării drepturilor şi obligaţiilor subiectelor raporturilor juridice ale răspunderii8.

M. D. Şindeapina evidenţiază trei etape pentru răspunderea juridică: a) apariţia răspunderii juridice; b) concretizarea răspunderii juridice; c) realizarea răspunderii juridice9.

Chiar dacă punctele de vedere anterior menţionate conţin diferenţe esenţiale, observăm la toţi autorii evidenţierea etapei de realizare a răspunderii.

Răspunderea juridică, care, la apariţia sa, prezenta o legătură între drepturile şi obligaţiile statului şi ale delincventului, ulterior în etapa realizării ea se manifestă în acţiunile de fapt ale părţilor la raporturile juridice de răspundere şi de suportare de către delincvent a consecinţelor nefavorabile ale conduitei contrare dreptului10.

Menirea etapei de realizare a răspunderii juridice a remarcat-o cu exactitate B. T. Bazîlev: „Etapa realizării răspunderii este etapa sa principală, ea reprezintă sensul existenţei răspunderii juridice. Altfel, vorbind realizarea pedepsei este acel act care determină apariţia şi existenţa raportului juridic de răspundere. În etapa realizării răspunderea juridică se materializează“11.

În viziunea lui M. D. Şindeapina, această etapă de realizare a răspunderii juridice începe din momentul intrării în vigoare a actului de aplicare a dreptului, care confirm fapta săvârşită ca faptă ilicită şi care fixează măsura şi aspectul răspunderii juridice şi care se încheie conform regulii generale după ce pedeapsa stabilită va fi realizată. ,,În conţinutul acestei etape intră acţiunile de fapt ale părţilor raportului juridic material al răspunderii de realizare a pedepsei“12.

M. D. Şindeapina are o contribuţie importantă în elaborarea teoriei etapelor răspunderii juridice şi constă în principal în stabilirea criteriilor de diferenţiere a etapelor răspunderii juridice.

Drept bază pentru delimitarea etapelor răspunderii juridice a fost luat coraportul dintre gradul de cunoaştere a faptei ilicite de către organele de stat şi persoanele oficiale abilitate şi modificările ce au loc în obiectul raportului juridic de răspundere, adică în statutul juridic al delincventului13. În acest caz M. D. Şindeapina porneşte de la faptul că răspunderea juridică îşi atinge scopul atunci când faptul obiectiv al comiterii ei va fi cunoscută de stat, mai precis când statul va epuiza toate modalităţile accesibile de cunoaştere şi va recunoaşte sau nu va recunoaşte faptul încălcării de drept, ceea ce la rândul său implică stabilirea volumului respectiv de drepturi speciale şi obligaţii, care în esenţă reprezintă limitarea drepturilor şi libertăţilor generate pentru delincvent14.

În literatura juridică a Republicii Moldova, V. A. Tocarenco dă următoarea definiţie a etapelor (fazelor) răspunderii juridice: ,,Prin fazele răspunderii juridice înţelegem coraportul dintre un anumit volum de drepturi, libertăţi şi obligaţii ale persoanei care a comis fapta ilicită şi etapele de cunoaştere a faptei ilicite de către organele de stat şi persoanele abilitate“15. Altfel spus, etapele răspunderii juridice se află în funcţie de cunoaşterea faptei ilicite.

Soluţionarea problemei îşi găseşte expresia în aspectul cognitiv al fenomenului juridic şi recunoaşterea veridicităţii lui juridice prin decizia autoritar-volitivă a organului de stat competent sau a persoanei oficiale16.

Realizarea, ca etapă a răspunderii juridice începe odată cu intrarea în vigoare a actului de aplicare a dreptului care recunoaşte faptul comiterii actului ilicit şi stabileşte măsura concretă de răspundere juridică. Realizarea răspunderii juridice se caracterizează prin acţiunile organelor sau persoanelor împuternicite cu realizarea efectivă anume a acelei măsuri care a fost prescrisă de actul de aplicare a dreptului, şi anume atunci când pedeapsa stabilită este executată17.

Răspunderea juridică care a existat la începutul evoluţiei sale ca legătură a drepturilor şi obligaţiilor statului şi ale delincventului, se manifestă prin acţiunile reale ale părţilor pentru realizarea sancţiunii18.

Consecinţele nefavorabile ale faptei ilicite cu caracter personal şi patrimonial, pe care le suportă delincventul din momentul intrării în vigoare a actului de aplicare a dreptului, caracterizează statutul lui juridic special până la momentul în care pedeapsa stabilită va fi executată. Executarea pedepsei constituie finalul etapei de realizare a răspunderii juridice19.

Particularitatea acestei etape constă în realizarea statutului juridic special al delincventului, adică a unor asemenea drepturi, libertăţi, obligaţii şi interese legitime specifice, care limitează statutul juridic general.

Analizând literatura de specialitate în materia răspunderii juridice remarcăm faptul că răspunderea juridică trece în evoluţia ei următoarele etape20:

1. Apariţia răspunderii juridice;

2. Dezvăluirea răspunderii juridice;

3. Calificarea faptei ilicite şi concretizarea răspunderii juridice;

4. Realizarea răspunderii juridice.

Cei mai mulţi jurişti consideră că, temeiul oricărei răspunderi juridice constă în faptele celui care încalcă legea, conţinutul încălcării, conţinut ce rezultă din totalitatea elementelor prevăzute de lege pentru fiecare caz în parte. În acest fel, conţinutul încălcării are rolul de fapt juridic ce dă naştere la raportul juridic între cel ce a încălcat legea şi stat, reprezentat de organele sale, ori între autorul prejudiciului şi persoana prejudiciată.

Temei pentru concretizarea răspunderii juridice este norma dreptului folosită în calitate de calificare a faptei ilicite, şi anume în acea latură a sa care conţine măsura răspunderii juridice, adică sancţiunea de protecţie a dreptului21.

Răspunderea este o condiţie esenţială a libertăţii văzută din prisma obligaţiei de a suporta consecinţele propriilor acte.