Irina GRATI, doctorandă, ULIM
Recenzent: Alexandru Mariţ, doctor în drept, conferenţiar universitar
|
Trafficking in human beings is an extremely lucrative criminal activity in the whole world. The criminalisation of the demand–side actors in this criminal process should be perceived as a necessary first step in the thinking process towards the development of a relatively new, relatively unexplored, relatively developed and under–researched criminal justice response. Criminalisation of demand–side users should be perceived as a measure to discourage demand for criminal activity. Therefore, demand–discouraging provisions in anti–THB legislation should be considered as the general legal basis for the criminalisation idea. Keywords: trafficking in human beings, criminal activity, use of serice, criminalization, the victim. |
|
|
Traficul de fiinţe umane este o activitate criminală extrem de profitabilă în întreaga lume. Incriminarea actorilor solicitanţi în acest proces penal ar trebui să fie percepută ca un prim pas necesar în procesul de gândire spre dezvoltarea unui răspuns relativ nou, relativ neexplorat, relativ dezvoltat şi necercetat al justiţiei penale. Incriminarea utilizatorilor cererii ar trebui să fie percepută ca o măsură de descurajare a cererii activităţii infracţionale. Prin urmare, prevederile descurajării cererii în legislaţia privind lupta contra traficului de fiinţe umane, trebuie considerate drept temei juridic general pentru ideea incriminării. Cuvinte–cheie: trafic de fiinţe umane, activitate criminală, utilizarea serviciilor, incriminare, victimă. |
|
Existenţa unei cereri pentru serviciile victimelor constituie una dintre cauzele traficului de fiinţe umane. Incriminarea folosirii serviciilor persoanelor exploatate reprezintă, înainte de toate, o măsură de prevenţie. Se pleacă de la premisa că, în ipoteza în care traficanţii nu vor mai putea obţine beneficii de pe urma serviciilor victimelor, aceştia nu vor mai avea o motivaţie patrimonială pentru a le exploata. Că este aşa, rezultă şi din preocupările exprimate la nivel european pentru sancţionarea utilizării acestor servicii. Amintim în acest sens Convenţia Consiliului Europei, din 3 mai 2005, privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane (art. 19), precum şi Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene, din 5 aprilie 2011, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia, precum şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului Uniunii Europene (art. 18).1
Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane din 2005 poate fi văzută ca o inovaţie în legătură cu adoptarea cerinţelor pentru statele membre de a lua în considerare incriminarea celor care folosesc serviciul unei victime a traficului. În articolul său, Convenţia este prima care a remarcat că:
Fiecare Parte va evalua posibilitatea adoptării unor măsuri legislative şi altor măsuri necesare pentru a califica drept infracţiune, în conformitate cu dreptul intern, utilizarea serviciilor care fac obiectul exploatării prevăzute la articolul 4 paragraful a al prezentei Convenţii, având cunoştinţă de faptul că persoana în cauză este victimă a traficului de fiinţe umane.2
Art. 18.4 al Directivei Traficului la fel prevede că:
Cu scopul de a eficientiza prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane prin descurajarea cererii, Statele membre vor evalua posibilitatea luării măsurilor stabilirii drept infracţiune utilizarea serviciilor care fac obiectul exploatării prevăzute la articolul 2, având cunoştinţă de faptul că persoana în cauză este victimă a infracţiunii prevăzute la articolul 2.3
Directiva stabileşte măsurile pe care statele membre ar trebui să le ia pentru a proteja şi a sprijini victimele traficului4, precum şi modalităţi de creştere a urmăririlor penale ale traficanţilor. Articolul 18 din Directivă cere statelor membre să „ia măsuri adecvate, cum ar fi educaţia şi formarea profesională, pentru a descuraja şi a reduce cererea care favorizează toate formele de exploatare legate de traficul de fiinţe umane“ şi să „ia în considerare luarea măsurilor pentru a stabili drept o infracţiune utilizarea serviciilor care fac obiectul exploatării, având cunoştinţă de faptul că persoana în cauză este victimă a unei infracţiuni. “
Raportul explicativ al Convenţiei traficului oferă o bază perfectă pentru o mai bună înţelegere a ideii şi motivaţia din spatele adoptării acestei dispoziţii5. Raportul explicativ a subliniat că principalul considerent pentru adoptarea unei astfel de prevederi, a fost dorinţa de a descuraja cererea pentru persoanele exploatabile care duce la traficul de fiinţe umane.
Una din cele mai dificile aspecte ale ideii incriminării, egal recunoscută în raportul explicativ al Convenţiei TFU, este să demonstrezi cum cineva cu „bună ştiinţă“ utilizează serviciul victimei traficului de fiinţe umane. Raportul specifică că:
Pentru a fi tras la răspundere potrivit art.19, o persoană care utilizează serviciile victimelor traficului de fiinţe umane trebuie s-o facă „având cunoştinţă de faptul că persoana în cauză este victimă a infracţiunii“. Cu alte cuvinte, utilizatorul trebuie să ştie că persoana este victima traficului de fiinţe umane şi nu poate fi tras la răspundere dacă nu cunoştea despre acest fapt. Demonstrînd „cunoaşterea“ poate fi dificilă pentru organele de urmărire penală. Aceleaşi dificultăţi apar şi referitor la alte tipuri de prevederi ale legii penale care necesită dovezi ale unor elemente imateriale a unei infracţiuni.
Faptul „cunoaşterii“ este un aspect vital în cercetările suplimentare referitor la fezabilitatea incriminării actorilor cererii traficului de fiinţe umane. Neavînd dorinţa oferirii soluţiilor decisive pentru acest punct dificil, pot fi făcute deja referinţe la o abordare existentă a unei astfel de probleme de incriminarea unui anumit comportament, care este dificil de a fi dovedit.
Deducţia şi incriminarea „cunoaşterii“ privind o anumită activitate criminală şi legătura care o are cu prezumţia nevinovăţiei, necesită cercetări suplimentare extinse care sunt prevăzute de autori.
O soluţie pentru problema dificultăţii demonstrării faptului că utilizatorul victimelor traficului de fiinţe umane ştia sau trebuia să ştie că el utiliza serviciile victimelor traficului de fiinţe umane, poate să fie obligaţia penală executorie pentru aceşti actori în aşa fel încît aceştia, de sine stătător, să fie la curent cu întregul proces de producţie. În aşa fel, utilizatorii pot garanta clienţilor şi autorităţilor că ei au făcut tot posibilul de a nu include victimele traficului de fiinţe umane în procesul lor de producţiei.
Este evident că o bază legală pentru tragerea la răspundere a utilizatorilor traficului de fiinţe umane atît pentru exploatarea sexuală cît şi pentru munca forţată poate fi găsită în legislaţia internaţională. Diferenţierea dintre utilizatorii şi consumatorii traficului de fiinţe umane pentru exploatare sexuală este foarte restrînsă. Cu toate că autorii acestui articol îi definesc ca actori diferiţi în scopul cercetării în acest domeniu, cînd este vorba de tragere la răspundere penală, se consideră că legea europeană privind combaterea traficului de fiinţe umane ia în consideraţie ambele categorii de actori. Cei care sunt consideraţi consumatori ai traficului de fiinţe umane pentru exploatarea muncii forţate, totuşi nu tot timpul cad sub incidenţa acestui scop.
Regatul Unit şi Olanda de exemplu au adoptat prevederi în legislaţia penală naţională în sfera tragerii la răspundere penală a celor ce noi considerăm a fi consumatorii finali ai traficului de fiinţe umane pentru exploatare sexuală care ştiau despre faptul că persoana în cauză este victimă a traficului de fiinţe umane.
Regatul Unit, în legea pentru combaterea prostituţiei, foloseşte un sistem revers unde persoana trebuie să demonstreze că el nu a plătit pentru a întreţine relaţii sexuale cu cineva care este controlat pentru cîştigul altei persoane. Procurorii nu trebuie să demonstreze că persoana ştia că prostituată angajată era traficată sau îndemnată să se prostitueze. Procurorii vor trebui doar să demonstreze că prostituată era traficată sau forţată şi că a avut loc un schimb de bani. Deja clientul care angajase o prostituată trebuie să demonstreze că el nimic nu ştia.
Olanda pe de altă parte a adoptat un sistem unde plata pentru un act sexual cu o prostituată neînregistrată măreşte riscul penalităţii pentru client. Acestea şi posibil alte sisteme trebuie să fie evaluate, pentru a stabili defectele, succesele, procesul legislativ, reacţia publică, etc. De asemenea, alte ramuri legale ca de exemplu legea securităţii sociale poate oferi soluţii în acest domeniu.
Din octombrie 2006, Codul Penal finlandez, capitolul 20 secţiunea 8 pedepseşte cu amendă penală sau închisoare până la şase luni „orice persoană care utilizează cu bună ştiinţă serviciile sexuale ale unei persoane traficate sau o prostituată procurată“. În timp ce prevederea menţionată constituie un instrument suplimentar pentru combaterea traficului de fiinţe umane, în Finlanda s-a dovedit o provocare de a aplica în practică, pentru că este dificil să se dovedească faptul că utilizatorul de servicii sexuale a fost conştient de statutul persoanei care a furnizat servicii.
În afară de incriminarea cunoaşterii utilizării de servicii ale unei persoane traficate, o persoană care utilizează cu bună ştiinţă aceste servicii ar putea fi percepută ca un complice la traficul de fiinţe umane. Acest lucru este posibil, de exemplu, în Republica Cehă.6
Articolul 323A Codul Penal al Greciei prevede:
„Cei care cu cunoştinţă deplină acceptă serviciul victimei traficului de fiinţe umane, se pedepsesc cu închisoare de minimum şase luni. “
Art. 418-a paragraful 4 Cod Penal al Republicii Macedonia prevede:
„Cel care utilizează sau face posibilă pentru o altă persoană utilizarea serviciilor sexuale de la persoane, despre care cunoştea că erau victimele traficului de fiinţe umane va fi pedepsit cu închisoare de la 6 luni pînă la 5 ani.“
Potrivit Legii cu privire la lupta împotriva traficului de fiinţe umane (RA 9208) din 2003, Secţiunea 11, din Filipine:
„Orice persoană care cumpără sau angajează serviciile persoanelor traficate pentru prostituţie se sancţionează după cum urmează:
(A) Prima abatere — de şase (6) luni de muncă în folosul comunităţii ca pot fi
determinate de instanţa de judecată şi o amendă de Cincizeci de mii de pesos (P50,000.00); şi
(B) a doua şi infracţiunile ulterioare — închisoare de la unu (1) an şi o amendă de O sută de mii de pesos (P100,000.00). „7
Germania este considerata una dintre cele mai importante destinaţii pentru victimele traficului de fiinţe umane. Avînd scopul combaterii exploatării sexuale, şi în vederea punerii în aplicare a Directivei 2011/36 / UE, Bundestag din Germania au votat în iunie 2013 în favoarea unui proiect de lege care prevede punerea în aplicare a sancţiunilor mai mari pentru infracţiunea de trafic de fiinţe umane.8 La fel, autorităţile regionale de securitate a muncii au fost însărcinaţi cu majorarea verificărilor şi monitorizarea mai strictă a afacerilor ce ţin de prestarea serviciilor sexuale. Totodată guvernul Germaniei urma să revizuiască prevederile deja existente şi anume că utilizarea serviciilor victimelor traficului ar trebui să fie penalizată.9
În 2007, în Codul penal al Georgiei a fost introdusă o nouă prevedere. Aceasta incrimina utilizarea serviciilor victimelor traficului de fiinţe umane. Astfel că, art. 1433 Cod Penal al Georgiei, „utilizarea de servicii ale victimelor traficului de persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.“10
Articolul 159 c Cod Penal al Bulgariei prevede:
„Oricine care utilizează o persoană care este victimă a traficului cu persoane, pentru activităţi perverse, muncă forţată, deposedare de organe corporale sau cu scopul de a fi păstrate forţat, indiferent de consimţământul lui\ ei, este pedepsit cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi o amendă de la 10.000 la 20.000 BGN.“11
Articolul 110 / b Cod Penal a fost adăugat prin Legea nr.144 / 2013 privind unele modificări şi completări la Legea nr 7895, din 27.01.1995 privind Codul Penal al Republicii Albania, modificat, adoptat de Parlamentul Albaniei la 02 mai 2013, care prevede încriminarea utilizării serviciilor victimelor traficului de fiinţe umane şi a celor care profită de serviciile lor, şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.12
În urma ratificării de către România a Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane (prin Legea nr. 300/2006), a fost introdusă şi o incriminare nouă, folosirea serviciilor care fac obiectul exploatării unei persoane traficate (incriminare cerută de art. 19 din Convenţie).13
Codul penal al României, adoptat în anul 2009, consacră pentru prima dată un capitol distinct infracţiunilor în materia traficului de persoane, respectiv Capitolul VII, intitulat „Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile“, din cadrul Titlului I — „Infracţiuni contra persoanei“. În conţinutul său sunt incriminate sclavia (art. 209), traficul de persoane (art. 210), traficul de minori (art. 211), supunerea la muncă forţată sau obligatorie (art. 212), proxenetismul (art. 213), exploatarea cerşetoriei (art. 214), folosirea unui minor în scop de cerşetorie (art. 215) şi folosirea serviciilor unei persoane exploatate (art. 216):
Fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art. 182, prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.14
Este incriminată fapta persoanei care foloseşte serviciile unei persoane exploatate — aceasta presupune ca subiectul activ al infracţiunii să fie o altă persoană decât aceea care realizează traficul. Dacă traficantul exploatează totodată persoana traficată, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane şi, după caz, în concurs cu alte infracţiuni. Elementul material al laturii obiective este reprezentat de acţiunea de a utiliza serviciile unei persoane exploatate. Din punctul de vedere al laturii subiective, cerinţa legii este ca acea persoană să cunoască împrejurarea că cel de la care obţine serviciile respective este victima traficului de persoane. În aceste condiţii, fapta se comite cu intenţie directă.
Republica Moldova a considerat oportună recepţionarea modelului pe care îl oferă art. 216 „Folosirea serviciilor unei persoane exploatate“ din Codul penal al României din 17.07.2009. Astfel că, prin Legea nr. 270 din 07.11.2013 a fost introdus art. 1651 CP al RM (Utilizarea rezultatelor muncii sau serviciilor unei persoane care este victimă a traficului de fiinţe umane) care prevede:
(1) Utilizarea produselor şi/sau serviciilor care constituie rezultatul exploatării în infracţiunile de trafic de fiinţe umane sau trafic de copii, prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victima acestor infracţiuni, dacă această faptă nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane sau ale traficului de copii, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1000 la 3000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
(2) Persoana care a săvîrşit fapta prevăzută la alin. (1) este liberată de răspundere penală în cazul în care a declarat benevol despre comiterea de către alte persoane a infracţiunilor de trafic de fiinţe umane sau trafic de copii, a ajutat la descoperirea infracţiunilor respective sau a contribuit activ la cercetarea acestor cazuri.
Utilizarea serviciilor prestate de persoane traficate de către beneficiari, care nu sunt implicaţi în procesul de exploatare a victimei traficului de fiinţe umane, dar folosesc aceste servicii, constituie o abatere care ar trebui să fie pedepsită penal. Incriminarea faptei de beneficiere de serviciile unei persoane, despre care consumatorul ştie că este victima traficului de fiinţe umane este necesară pentru combaterea fenomenului infracţional respectiv.
Componenţa propusă în art.1651 Cod penal include fapta persoanei fizice sau juridice de folosire cu bună ştiinţă a serviciilor ce constituie obiectul exploatării la traficul de fiinţe umane sau traficul de copii de la o persoană despre care beneficiarul cunoaşte că este victimă a traficului de fiinţe sau a traficului de copii.15
În doctrina penală, a fost propusă angajarea răspunderii penale pentru cei care beneficiază de serviciile unei prostituate. Însă, nu s-a fundamentat oportunitatea tragerii la răspunderii penale a celui care, manifestând un grad de periculozitate socială comparativ mai sporit, cu bună-ştiinţă beneficiază de serviciile unei persoane exploatate în contextul traficului de fiinţe umane. Este problematic a trage o asemenea persoană pentru complicitate la infracţiunea prevăzută la art.165 CP RM: la momentul exploatării victimei, este posibil ca traficul de fiinţe umane să fi depăşit momentul de consumare.
La moment, pe teritoriul Republicii Moldova, nu s-au înregistrat careva cazuri privind infracţiunea de utilizare a rezultatelor muncii sau serviciilor unei persoane care este victimă a traficului de fiinţe umane.
Concluzii
Având în vedere multitudinea de mecanisme de raportare în domeniul traficului de fiinţe umane pe teritoriul UE, precum şi modul în care această comunicare se referă la Directiva privind traficul de fiinţe umane, statele membre sunt încurajate să facă propria lor evaluare şi monitorizare a strategiilor şi activităţilor naţionale care vizează abordarea traficului de fiinţe umane.
Măsurile pe care fiecare ţară urmează să le întreprindă referitor la descurajarea cererii în legislaţia privind lupta contra traficului de fiinţe umane, sunt extinderea gradului de conştientizare, de atenţie şi cercetarea în toate formele de exploatare, şi factorii care stau la baza cererii; de sensibilizare a publicului cu privire la produsele şi serviciile obţinute prin exploatarea prin muncă forţată şi; reglementarea, înregistrarea şi obţinerea licenţelor de către agenţiile private de recrutare; sensibilizarea angajatorilor de a nu angaja victimele traficului de fiinţe umane, fie prin subcontractare sau direct în afacerea lor; punerea în aplicare a standardele de muncă, prin inspecţie a muncii şi a altor mijloace relevante; sprijinirea organizaţiei lucrătorilor; creşterea protecţiei drepturilor lucrătorilor imigranţi; şi / sau incriminarea utilizării serviciilor victimelor traficului de fiinţe umane.
1 Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene, din 5 aprilie 2011, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr. L 101 din 15 aprilie 2011.
2 Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptată la 3 mai 2005.
3 European Criminal Justice and Policy.
4 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2011:101:0001:0011:EN:PDF
5 Anderson and O’Connell Davidson 2002.
6 Legislation and the Situation Concerning Trafficking in Human Beings for the Purpose of Sexual Exploitation in EU Member States, International Centre for Migration Policy Development(ICMPD), 2009.
7 Combatting Trafficking in Persons: A Handbook for Parliamentarians No. 16, 2009.
8 Berlin votes for stricter controls on brothels“, 28/06/2013.
9 Deutschlands Zukunft gestalten, Koalistionsvertrag CDU, CSU und SPD; 18. Legislaturperiode
10 http://www.carim-east.eu/media/exno/Explanatory%20Notes_2013-47.pdf
11 http://www.legislationline.org/documents/action/popup/id/8881/preview
12 Council of Europe, Report submitted by the Albanian authorities on measures taken to comply with Committee of the Parties Recommendation CP(2012)1 on the implementation of the Council of Europe Convention on Action against Trafficking in Human Beings, 29 January 2014
13 http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-300%20-2006-%2873577%29-%281%29.html
14 Noul Cod penal al României a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009
15 Notă informativă la proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, RM.