Este destul de dificil de a determina un domeniu al activităţii ştiinţifice, în cadrul căruia ar exista atâtea cerinţe pentru a aprecia talentul unui savant cum ar fi cel al dreptului internaţional. Aşa, de exemplu, renumita monografie a lui A. de la Pradelle „Maitres et doctrines du droit des gens“. Paris : Les Editions internationales, 1950. 441 p., a oferit dreptul la un loc pe „Olimpul dreptului internaţional“ pe parcursul întregii evoluţii ştiinţei dreptului internaţional doar pentru 26 de savanţi. Remarcăm, că numărul celor ce au încercat să contesteze această listă a fost foarte mic.
Cele menţionate vin să confirme faptul că pentru a deveni savant în domeniul dreptului internaţional public este nevoie de o apreciere nu atât la nivel naţional, ci în primul rând la nivel internaţional. Adevărul este că dreptul de a se manifesta în acest domeniu pe timpul fostei URSS era destul de limitat pentru concetăţenii noştri din diverse considerente.
În acest context, trebuie să remarcăm că în pofida tuturor problemelor de ordin obiectiv şi subiectiv, Republica Moldova a avut şi are această oportunitatea de a avea un reprezentant de vază în această listă onorifică virtuală. Este vorba despre Profesorul Nicolae Osmochescu!
Personal, mă mândresc că sunt discipolul dlui Osmochescu din mai multe considerente. In primul rând, dl Osmochescu a fost cel care mi-a atras interesul sporit faţă de dreptul internaţional public. In al doilea rând, dlui a fost cel care la începutul anilor ’90, în condiţiile în care Republica Moldova făcea doar primii paşi ca stat suveran şi ca subiect de drept internaţional, a stat la baza consolidării statalităţii, a procesului de racordare al cadrului normativ naţional la standardele dreptului internaţional. In al treilea rând, apreciez de fiecare dată rolul domnului Osmochescu în formarea mea ca specialist în domeniu, în special atunci când sunt recunoscut în această postură nu doar la nivel naţional, dar şi la cel internaţional. In al patrulea rând, vreau să aduc un singur exemplu. Nu odată, în special la începutul carierei mele, în cadrul stagiilor şi a conferinţelor în străinătate, atunci când mă prezentam şi spuneam că dl Osmochescu a fost doctorandul renumitului profesor Gh.I. Tunkin, lumea academică avea o singură reacţie — aţi avut marea şansă şi ocazie să vă formaţi ca specialist sub conducerea unei asemenea personalităţi!
Pe parcursul activităţii didactico–ştiinţifice, dl Osmochescu a contribuit solid la formarea specialiştilor în domeniu, asigurând în aşa fel dezvoltarea durabilă a ştiinţei autohtone de drept internaţional, dar în egală măsură şi a Republicii Moldova ca stat.
Prin ce atragea şi continue să atragă în jurul său un auditoriu larg, inclusiv studenţi, doctoranzi, experţi etc.? În opinia mea putem menţiona mai multe criterii. Atenţionez, că în special este vorba despre caracterul novatoriu în procesul didactic şi de cercetare aplicat de dlui. Să nu uităm că pe timpul URSS ştiinţa juridică sovietică era unul din cele mai conservative bastioane ale frontului ideologic, iar în asemenea condiţii o asemenea abordare a normei de drept necesita mult curaj. Meritul dlui Osmochescu constă în capacitatea şi stilul de aduce informaţia auditoriului — natura şi esenţa dreptului internaţional, delimitarea dreptului de postulatele ideologice etc.
Un profesor de excelenţă, ce se manifestă printr-un comportament respectuos faţă de student, ce posedă cunoştinţe profunde în domeniul dreptului, inclusiv al dreptului internaţional, dl Osmochescu deţine calităţi personale deosebite — inteligenţă, cultura întreţinerii dialogului, comportament rafinat. Aceste calităţi personale şi profesionale iau permis dlui Osmochescu să se bucure de un respect deosebit din partea discipolilor săi, a comunităţii ştiinţifice, a practicienilor din Republica Moldova şi din străinătate.
La Mulţi Ani dle Profesor Osmochescu!!!
Vitalie Gamurari, doctor în drept, conferenţiar universitar
