Noţiuni generale despre activitatea specială de investigaţii

Vitalie SÎLI, doctor în drept
Ludmila BĂLĂNUŢĂ, masterandă

Ensuring law and order, protection of values and social relationships from criminal attempts and guaranteeing inviolability of these values form the minimal basis that is necessary for the existence of the societal stability. At the same time, these are elements, which have to be realized by the state by means of its competent authorities. The democratic form of government, besides its representative nature, is also characterized by the main stress put on the personality of the human being and the observance of human rights and freedoms. The special investigation activity, being a specific tool, is frequently arousing an ambiguous reaction from the part of citizens. It is considered that by carrying on this activity violations of human rights and freedoms are committed, as it is assumed that some provisions of the legal acts governing the special investigation activity are unconstitutional. Though, by way of special investigation activity several important tasks can be accomplished with a view of ensuring the observance of the law in our society, the particular nature of special investigation measures consists in their intrusiveness into the private life of individuals. Therefore, the above-mentioned activity has to be regulated in detail with a view of avoiding abuses or misuses of power in the process of its accomplishment. Keywords: special investigation activity, concept of special investigation activity, peculiarities of special investigation activity, special investigation measures, ensuring human rights and freedoms, protection of values and social relationships.

Asigurarea ordinii de drept, protejarea valorilor şi relaţiilor sociale de atentatele criminale şi garantarea intangibilităţii acestora constituie baza minim necesară pentru existenţa stabilităţii în societate, fiind concomitent şi elemente care urmează a fi realizate de către stat prin intermediul organelor abilitate. Sistemul democratic de guvernare a statului, în afară de caracterul reprezentativ al acestuia, se mai caracterizează şi prin plasarea accentului principal pe personalitatea umană, respectarea drepturilor şi libertăţilor acesteia. Activitatea specială de investigaţii, fiind un instrument specific, frecvent trezeşte la cetăţeni o reacţie neunivocă, deoarece se consideră că prin efectuarea acesteia sunt încălcate drepturile şi libertăţile lor, presupunînd că unele dispoziţii ale actelor normative care reglementează activitatea specială de investigaţii sunt neconstituţionale. Cuvinte-cheie: activitate specială de investigaţii, definirea activităţii speciale de investigaţii, particularităţile activităţii speciale de investigaţii, măsuri speciale de investigaţii, asigurarea drepturilor şi libertăţilor omului, protejarea valorilor şi relaţiilor sociale.

Asigurarea ordinii de drept, protejarea valorilor şi relaţiilor sociale de atentatele criminale şi garantarea intangibilităţii acestora constituie baza minim necesară pentru existenţa stabilităţii în societate, fiind concomitent şi elemente care urmează a fi realizate de către stat prin intermediul organelor abilitate.

De fapt, sistemul democratic de guvernare a statului, în afară de caracterul reprezentativ al acestuia, se mai caracterizează şi prin plasarea accentului principal pe personalitatea umană, respectarea drepturilor şi libertăţilor acesteia.

Evoluţia democraţiei şi dezvoltarea sistemelor democratice de guvernare în stat au condus la instituirea, în cadrul societăţilor moderne, a unor principii fundamentale de drept care se caracterizează prin asigurarea dezvoltării în condiţii optime a principalelor valori sociale, în special celor ce ţin de personalitate, cum ar fi: libertatea, legalitatea, egalitatea, umanismul etc. Totuşi, în afara asigurării condiţiilor pentru dezvoltarea valorilor sociale, mai este necesară şi realizarea unei activităţi specifice, exteriorizate în adoptarea unor măsuri eficiente pentru asigurarea ocrotirii acestora de atentatele ilegale.

Activitatea specială de investigaţii frecvent trezeşte la cetăţeni o reacţie neunivocă, deoarece se consideră că prin efectuarea acesteia sunt încălcate drepturile şi libertăţile lor, presupunînd că unele dispoziţii ale actelor normative care reglementează activitatea specială de investigaţii sunt neconstituţionale1.

Însă, indiferent de atitudinea unor subiecţi faţă de activităţile respective, considerăm că acestea sunt absolut necesare, fapt care poate fi explicat prin următoarele: investigarea unor infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave este dificil de realizat, iar uneori şi imposibilă în cadrul procedurii penale fără obţinerea unor informaţii suplimentare, neprocesuale, care sunt acumulate în cadrul activităţii speciale de investigaţie, în general, şi cu ajutorul măsurilor speciale de investigaţii, în special. De fapt, activitatea specială de investigaţii reprezintă una din cele mai eficiente metode de depistare, prevenire şi contracarare a criminalităţii, fiind o formă a activităţii statale2.

Într-un şir de cazuri, fără utilizarea activă a posibilităţilor activităţii speciale de investigaţii, nu poate fi soluţionată una din principalele sarcini ale procesului penal — elucidarea tuturor elementelor infracţiunii, probarea implicării în activitatea criminală şi, respectiv, tragerea la răspundere penală a acelor vinovaţi.

Totuşi, deşi prin intermediul activităţii speciale de investigaţii pot fi soluţionate mai multe sarcini importante, pentru asigurarea realizării justiţiei în societate, specificul măsurilor speciale de investigaţii constă în caracterul intrusiv al acestora în viaţa privată a persoanelor. Din acest motiv, activitatea respectivă trebuie să fie minuţios reglementată pentru ca în procesul efectuării acesteia să nu fie admise abuzuri sau depăşiri de competenţă.

Criminalitatea intenţionată, în diversitatea formelor de manifestare, tinde să adopte noi mijloace şi metode de comitere a infracţiunilor, în unele cazuri deosebit de rafinate şi sofisticate. Astfel, uneori sunt constituite grupuri criminale organizate transnaţionale,inclusiv de orientare teroristă, care sunt dotate cu mijloace tehnice performante, iar pentru a asigura obţinerea scopului criminal sunt elaborate planuri şi scheme complexe, se alocă mijloace financiare substanţiale. În asemenea cazuri, pentru a nu admite succesul unor astfel de tentative, acestora trebuie să le fie puse în faţă mijloace şi metode sigure de preîntîmpinare şi descoperire a infracţiunilor. Anume asemenea metode şi mijloace sunt caracteristice pentru activitatea specială de investigaţii, care este efectuată de organele de ocrotire a normelor de drept3 şi serviciile speciale ale statului.

Specificul conspirativ şi confidenţial al exercitării ASI a determinat existenţa unei situaţii în care activitatea în cauza a fost, pe parcursul unei perioade impunătoare de timp, practic nereglementată la nivel legislativ. Astfel, pentru prima data sintagma „măsuri operative de investigaţii“, (măsuri speciale de investigaţii) apare în legislaţia URSS (respectiv al RSSM) în Bazele legislaţiei procedural-penale ale URSS, adoptate la 25 decembrie 1958; în conformitate cu art.29 al actului normativ menţionat organele de constatare „erau împuternicite să efectueze măsurile operative de investigaţii necesare în scopul relevării semnelor infracţiunii şi a depistării persoanelor ce au comis aceste infracţiuni“4. Cu siguranţă sunt destul de discutabile aspiraţiile administraţiei din acea epocă de a da publicităţii informaţii ce ţineau de activitatea organelor de stat, însă în cazul activităţii speciale de investigaţii existenţa actelor departamentale confidenţiale este o practică uniformă, determinată de conţinutul sensibil al acestor acţiuni; cu toate acestea e necesar a preciza că sub nici un fel caracterul secret al acestor documente nu face posibil includerea în textul lor a prevederilor ce vor orienta comportamentul subiecţilor spre realizarea obiectivelor cu preţul încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În prezent, baza juridică a activităţii speciale de investigaţii efectuată pe teritoriul Republicii Moldova constă din: Constituţia Republicii Moldova, Legea privind activitatea specială de investigaţii, alte acte legislative ale Republicii Moldova şi actele normative departamentale adoptate de organele resort, precum şi de convenţiile şi tratatele internaţionale la care Republicii Moldova este parte5.

În Republica Moldova, după constituirea ca stat independent şi suveran, au fost întreprinse acţiuni energice pentru adoptarea bazei legislative necesare bunei funcţionări şi ocrotirii valorilor şi relaţiilor sociale din societate. Astfel, în anul 1994 a fost adoptată Legea Republicii Moldova privind activitatea operativă de investigaţii, care, pe parcurs a fost supusă mai multor modificări. În anul 2012, la 29 martie, a fost adoptată Legea privind activitatea specială de investigaţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 113-118/373 din 08.06.2012. Prin adoptarea legii respective s-a încercat modificarea bazei legislative care reglementează acest tip de activitate.

Activitatea specială de investigaţii, potrivit prevederilor legislaţiei este una din activităţile statului a cărei desfăşurare este strict reglementată prin lege. Dacă pornim de la clasica structurare a funcţiilor statului în: legislativa, executivă şi judecătorească, atunci activitatea specială de investigaţii se regăseşte în cadrul funcţiei statului ce ţine de asigurarea ordinii de drept, referindu-se la activitatea executivă. Aşadar, conform art. l al Legii privind activitatea specială de investigaţii această activitate reprezintă: o procedură cu caracter secret şi/sau public, efectuată de autorităţile competente, cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice speciale, în scopul culegerii de informaţii necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, asigurarea securităţii statului, ordinii publice, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor.

Prin consfinţirea activităţii speciale de investigaţii drept o procedură se înţelege perceperea acesteia ca un sistem de masuri speciale de investigaţii stipulate de lege, desfăşurate de subdiviziunile specializate ale organelor de stat cu aplicarea forţelor, mijloacelor şi metodelor; atît publice, cît şi secrete, cu respectarea regulilor de conspiraţie, în scopul prevenirii şi descoperirii infracţiunilor, căutării infractorilor care se ascund şi a persoanelor dispărute fără urmă, precum şi al soluţionării altor sarcini prevăzute de lege.

Activitatea specială de investigaţii, ca şi alte activităţi desfăşurate de organele statului în vederea ocrotirii ordinii de drept, este o activitate strict reglementată de lege, ce se realizează printr-un sistem de măsuri publice, cît şi secrete (confidenţiale), avînd propriile trăsături specifice, şi anume:

— are un caracter de sine stătător; se manifestă prin faptul că în esenţă activitatea specială de investigaţii presupune utilizarea unor forţe, mijloace şi metode speciale, care după formă, conţinut şi origine diferă de cele specifice activităţii de urmărire penală, administrative etc.; caracterul autonom este determinat şi de mecanismul reglementării normative a acestei activităţi;

— este strict legiferată; prin lege organică sunt stabilite scopul, sarcinile, principiile, măsurile speciale de investigaţii, temeiurile şi condiţiile înfăptuirii lor, sunt prevăzute organele abilitate cu drepturi şi obligaţii şi reglementate alte aspecte în domeniul dat. Reglementarea strictă şi detaliată permite utilizarea complexă a forţelor şi mijloacelor din dotarea organelor speciale de investigaţie, aplicarea unor metode speciale pentru prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, căutarea persoanelor care se ascund de organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată ori care se eschivează de la executarea pedepsei penale, a persoanelor dispărute fără urmă, precum şi soluţionarea altor sarcini prevăzute de lege; acest fapt serveşte ca garant pentru respectarea legalităţii în procesul exercitării activităţii speciale de investigaţii şi prevenirea încălcărilor drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor;

— este realizată de către subiecţi special împuterniciţi; activitatea specială de investigaţii este exercitată de către subdiviziunile specializate ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Serviciului Vamal şi ale Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei;

— se exercită numai în vederea atingerii scopurilor şi realizării sarcinilor prevăzute de lege; înfăptuirea măsurilor speciale de investigaţii pentru realizarea scopurilor şi a sarcinilor neprevăzute de Legea cu privire la activitatea specială de investigaţii nu se admite.

Perceperea necesităţii şi utilităţii activităţii speciale de investigaţii se prezintă ca fiind imposibilă fără cunoaşterea noţiunii şi conţinutului acesteia. În literatura de specialitate au fost propuse mai multe definiţii ale activităţii speciale de investigaţii, prin care se încerca a cuprinde caracteristicile principale ale acesteia. Pentru a exemplifica cele expuse vom prezenta unele din noţiunile doctrinale ale acesteia.

Astfel, conform lui Şumilov A.Iu., Activitatea specială de investigaţii este o totalitate de măsuri publice şi secrete, care sunt efectuate de către subdiviziunile speciale ale organelor statale, ce sunt delegate prin lege, în scopul apărării vieţii, sănătăţii, drepturilor şi libertăţilor persoanelor şi cetăţenilor, proprietăţii, asigurarea securităţii societăţii şi statului împotriva atentatelor criminale. Activitatea specială reprezintă o activitate supusă reglementării de către legislaţia din domeniu, ce este înfăptuită pe baza publică şi secretă de către organele abilitate de lege, în scopul prevenirii săvîrşirii infracţiunilor, descoperirea infracţiunilor şi căutarea, urmărirea persoanelor ce le-au săvîrşit şi (sau) se eschivează de justiţie6.

Alţi autori susţin că noţiunea „activitate specială de investigaţii“ semnifică căutarea rapidă, deschisă sau conspirativă, a informaţiei despre persoane şi fapte, care prezintă interes operativ, pentru soluţionarea sarcinilor activităţii speciale de investigaţii şi se caracterizează prin orientarea investigativă a acestei activităţi7.

Conform altor opinii, activitatea specială de investigaţii este omodalitate social-utilă de activitate juridico-statală a organelor împuternicite de stat în acest sens, ce reprezintă prin sine un sistem de acte publice şi secrete pentru aplicarea forţelor, măsurilor şi mijloacelor speciale, precum şi efectuarea măsurilor speciale de investigaţii şi adoptarea deciziilor necesare, înfăptuite în scopul apărării persoanei şi societăţii de atentatele criminale cînd sunt prezente dificultăţi obiective sau imposibilitatea asigurării acestor scopuri pe alte căi8.

În acelaşi context, activitatea specială de investigaţii este percepută drept o formă a activităţii statale de ocrotire a normelor de drept, efectuată de organele speciale ale puterii executive ale statului, împuternicite pentru realizarea funcţiilor sale cu competenţe juridice corespunzătoare9.

Activitatea specială de investigaţii — reprezintă un tip de activitate, înfăptuită public şi secret de către subdiviziunile speciale ale organelor de stat abilitate pentru activitatea dată de către Legea privind activitatea specială de investigaţii, în limita competenţei acestora, prin intermediul înfăptuirii măsurilor speciale de investigaţii în scopul apărării vieţii, sănătăţii, drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului, proprietăţii, asigurării securităţii societăţii şi statului împotriva atentatelor criminale, precum şi în alte scopuri prevăzute de lege10.

Deşi merită atenţie majoritatea definiţiilor propuse de către specialiştii în domeniu, totuşi considerăm mai apropiată de conţinutul Legii Republicii Moldova privind activitatea specială de investigaţii următoarea definiţie doctrinală: „Activitatea specială de investigaţii reprezintă o procedură cu caracter secret şi/sau public, efectuată de autorităţile competente, cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice speciale, în scopul culegerii de informaţii necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, asigurarea securităţii statului, ordinii publice, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor“11.

În context, referindu-ne la prevederile Legii privind activitatea specială de investigaţii, din 29.03.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 113-118 din 08.12.2012, remarcăm că spre deosebire de legea precedentă, în actualul act normativ se conţine o noţiune concretă a activităţii speciale de investigaţii, fiind prezentată drept o procedură cu caracter secret şi/sau public, efectuată de autorităţile competente, cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice speciale, în scopul culegerii de informaţii necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, asigurarea securităţii statului, ordinii publice, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor.

Din definiţia menţionată pot fi deduse următoarele scopuri ale activităţii speciale de investigaţii:

— culegerea de informaţi necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii;

— asigurarea securităţii statului, ordinii publice, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor;

— descoperirea şi cercetarea infracţiunilor.

De asemenea, articolul 2 al aceleiaşi Legi indică sarcinile activităţii speciale de investigaţii, fiind menţionate următoarele:

a) relevarea atentatelor criminale, prevenirea, curmarea infracţiunilor şi identificarea persoanelor care le organizează şi/sau comit;

b) descoperirea şi cercetarea infracţiunilor;

c) căutarea persoanelor dispărute fără urmă ori a celor care se ascund de organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată ori se eschivează de la executarea pedepsei;

d) colectarea de informaţii despre posibile evenimente şi/sau acţiuni ce ar putea pune în pericol securitatea statului.

Astfel, legiuitorul a specificat obiectivele principale ale apărării: persoana, proprietatea, societatea, statul şi a pus accentul pe asigurarea protecţiei lor de atentate ilicite. În calitate de mijloc de atingere a scopului trasat legiuitorul a nominalizat două forme speciale — asigurarea şi apărarea. În opinia noastră apărarea ţine de persoană, cetăţean şi proprietate. Cu alte cuvinte, poate fi vorba de protejarea intereselor unei persoane aparte sau a unui grup de persoane. Cît priveşte societatea şi statul, care reprezintă un domeniu mult mai vast, la fel de important pentru societate, cetăţeni şi stat, este mai rezonabil de a utiliza o aşa formă, ca asigurarea. Împreună, aceste noţiuni determină, în fond, caracterul, conţinutul şi liniile directorii ale activităţii speciale de investigaţii.

Generalizînd, putem conchide că scopul activităţii speciale de investigaţii constă în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, a tuturor formelor de proprietate contra atentatelor criminale, precum şi în asigurarea intereselor statului, a suveranităţii şi integrităţii lui teritoriale12.

Din Legea privind activitatea specială de investigaţii rezultă că activitatea specială de investigaţii este întreprinsă în privinţa unor activităţi care pot fi calificate drept infracţiuni. Din aceste considerente accentul urmează să fie pus pe culegerea de informaţii despre acţiuni în care se conţin indicii unor crime. Nu poate fi considerată activitate specială de investigaţii apărarea obiectelor care nu sunt stipulate în Codul penal, precum şi obţinerea informaţiilor despre indicii activităţilor, care constituie contravenţii administrative, abateri disciplinare, delicte de drept civil. Dacă în cadrul activităţii speciale de investigaţii sunt atinse asemenea scopuri, ele poartă un caracter secundar şi contribuie la realizarea obiectivelor politicii de drept a ţării în ansamblu. Deseori, doar în procesul activităţii speciale de investigaţii şi a investigaţiilor ulterioare, se poate stabili dacă este comisă o crimă sau un alt delict, se conţin sau nu în acţiunile făptuitorului elementele componenţei de infracţiune. De aceea, faptul infracţiunii şi trăsăturile ei la etapa iniţială sunt doar prezumate.

Activitatea specială de investigaţii poartă, de regulă, un caracter de conflict, rezultat din necorespunderea scopurilor şi intereselor subiecţilor şi obiecţilor acestei activităţi. Subiecţii activităţii speciale de investigaţii tind, primordial, spre depistarea şi descoperirea infracţiunilor, depistarea şi identificarea persoanelor implicate în comiterea lor, iar scopul obiecţilor este de a se eschiva de răspundere, de a se ascunde de justiţie. În aceste condiţii, cînd la etapa iniţială nu este clar statutul procesual al obiecţilor activităţii speciale de investigaţii, iar vinovăţia lor nu este stabilită, conţinutul acesteia include un şir de principii care sunt nemijlocit îndreptate la asigurarea drepturilor şi libertăţilor personalităţii (omului şi cetăţeanului) în cadrul exercitării activităţii speciale de investigaţii13.

Examinînd textul art. 2 al Codului de procedură penală R. Moldova, din  14.03.2003, observăm că între scopurile activităţii speciale de investigaţii şi cele ale procesului penal există similitudini evidente, fiind posibilă atestarea tendinţei spre scopuri comune.

De altfel, din definiţia legală pot fi deduse următoarele trăsături ale activităţii speciale de investigaţii, şi anume:

— activitatea specială de investigaţii este o varietate a activităţii oficiale de stat;

— subiecţi ai activităţii speciale de investigaţii sînt doar subdiviziunile specializate ale organelor de stat, împuternicite pentru aceasta prin Legea privind activitatea specială de investigaţii;

— activitatea subiecţilor este limitată de împuternicirile stabilite prin lege;

— conţinutul activităţii speciale de investigaţii este determinat de efectuarea măsurilor speciale de investigaţii;

— activitatea specială de investigaţii se exercită atît în mod public, cît şi în mod secret.

Pentru a percepe o noţiune complexă este necesar a înţelege semnificaţia fiecăruia din termenii care constituie noţiunea în general.

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române prin activitate (activităţi) se subînţelege — ansamblu de acte fizice, intelectuale şi morale făcute în scopul obţinerii unui anumit rezultat14.

Noţiunea special(ă), conform aceluiaşi dicţionar are următoarea semnificaţie: Care se deosebeşte de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii; destinat pentru un anumit scop15.

Prin investigaţie, investigaţii — se subînţelege — cercetare, studiere minuţioasă, efectuată sistematic, cu scopul de a descoperi ceva (din franceză investigation, latină — investigatio)16.

Mai multe dificultăţi apar în cazul perceperii şi interpretării aspectului de realizarea a activităţii speciale de investigaţii în mod conspirativ. Totuşi, esenţa realizării conspirative a activităţii speciale de investigaţii denotă că acesta este şi principalul avantaj al acestei activităţi. Fără respectarea principiului menţionat activitatea respectivă riscă să devină simple acte procedurale care o va face inutilă în sensul realizării sarcinilor ce ţin de depistarea şi prevenirea criminalităţii.

În izvoarele din mass-media nu o singură dată a fost abordată problema iraţionalităţii reglementării legale a activităţii speciale de investigaţii, şi mai întîi de toate a formei secrete a acesteia. Drept argument principal în acest sens au fost invocate încălcările drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, care ar surveni în rezultatul activităţii respective. Argumentul menţionat nu poate fi acceptat deoarece sarcinile activităţii speciale de investigaţii sunt depistarea, relevarea, prevenirea, curmarea, descoperirea infracţiunilor şi a persoanelor care le organizează, le comit sau le-au comis. Anume aceste persoane şi încalcă drepturile şi libertăţile persoanelor. Evident, că măsurile şi metodele confidenţiale vor fi utilizate pînă atunci pînă cînd infractorii nu se vor dezice de procedeele secrete, care adesea se manifestă prin metode foarte rafinate. Pentru a depista şi neutraliza aceşti infractori, de cele mai dese ori acţiunile de urmărire şi actele speciale de investigaţie publice sunt net insuficiente.

Legea privind activitatea specială de investigaţii, indică că organele care exercită activitatea specială de investigaţii, respectînd regulile de conspiraţie sunt în drept să exercite măsurile speciale de investigaţii prevăzute de lege.

Analizînd noţiunea „conspirativ“, constatăm că în sensul dicţionarului explicativ aceasta reprezintă: o acţiune sau o totalitate de acţiuni pregătite, desfăşurate clandestin17, adică în secret.

Utilizarea în lupta cu criminalitatea a metodelor şi mijloacelor conspirative în activitatea specială de investigaţii, de rînd cu cele publice reprezintă o necesitate a societăţii şi statului. De regulă, pregătirea şi săvârşirea infracţiunilor intenţionate grave, deosebit de grave şi excepţional de grave sunt ascunse destul de bine. De aceea, societatea şi statul nu numai că au acceptă aplicarea împotriva faptelor social periculoase şi persoanelor ce le săvîrşesc, a unui sistem de măsuri speciale de investigaţii, dar şi au obligat organele competente de a înfăptui o astfel de activitate. Altfel, ar fi foarte dificil de a asigura inevitabilitatea răspunderii penale pentru persoanele, care săvîrşesc infracţiuni intenţionate pe ascuns prin intermediul diferitor şiretlicuri.

Pentru ca o activitate să fie definită drept specială de investigaţii este necesară prezenţa tuturor indicilor stipulaţi în Legea privind activitatea specială de investigaţii. Lipsa doar a unuia din aceştia nu permite de a defini activitatea analizată drept specială de investigaţii, aceasta reprezentînd un alt tip de activitate, permisă sau nu de legislaţie, care însă nu are nimic comun cu activitatea specială de investigaţii. Realizarea sarcinilor de către structuri, care nu fac parte din cele specializate, enumerate în art. 6 al Legii privind activitatea specială de investigaţii, a unor măsuri deschise, similare celor speciale de investigaţii, nu poate fi apreciată drept activitate specială de investigaţii, acestea constituind un element al activităţii particulare de detectiv, al activităţii administrative etc. Astfel, în cadrul activităţii de serviciu, colaboratorii poliţiei rutiere întreprind în mod deschis chestionarea, culegerea informaţiilor, cercetarea încăperilor, edificiilor, porţiunilor de teren, mijloacelor de transport, urmărirea vizuală etc., care, însă, nu constituie activitate specială de investigaţii, ci sînt măsuri pur administrative. Totodată, colaboratorii nominalizaţi pot participa şi la măsurile speciale de investigaţie, împreună cu ofiţerii de investigaţii din organele abilitate prin Legea privind activitatea specială de investigaţii.

Nu poate fi apreciată drept activitate specială de investigaţie, nici activitatea particulară de detectiv, aceasta conţinînd un şir de deosebiri esenţiale, şi anume: ea este exercitată nu de către subiecţi ai activităţii speciale de investigaţii ci de persoane fizice şi juridice, de întreprinderi şi organizaţii, care dispun de licenţe respective eliberate de Camera de Licenţiere, şi se întreprinde în scopul apărării intereselor legale ale clienţilor săi, avînd, cu alte cuvinte, alte obiective comparativ cu activitatea specială de investigaţie. Este interzis de a întreprinde în cadrul activităţii date careva măsuri speciale de investigaţie atribuite prin lege în exclusivitate organelor de stat, subiecţi ai activităţii speciale de investigaţii. Totodată, în cadrul acestei activităţi este permisă chestionarea verbală a cetăţenilor şi a funcţionarilor publici cu acordul lor, culegerea informaţiilor, cercetarea obiectelor şi actelor (cu acordul în scris al posesorilor acestora), cercetarea exterioară a clădirilor, încăperilor şi altor obiective, urmărirea vizuală. Aceste măsuri sunt întreprinse în altă ordine şi cu anumite interdicţii, care nu sunt stipulate în Legea privind activitatea specială de investigaţii18.

Efectuînd o analiză conceptuală a noţiunii de „activitate specială de investigaţii“ constatăm că aceasta poate avea trei accepţiuni semantice. Mai întîi de toate, activitatea specială de investigaţii este o categorie distinctă a activităţii de ocrotire a normelor de drept, ce are un caracter exclusiv statal şi urmăreşte combaterea criminalităţii şi asigurarea securităţii naţionale; în al doilea rînd — este o ştiinţă juridică de sine stătătoare (teoria activităţii speciale de investigaţii); în al treilea rînd — este o disciplină de studiu, altfel vorbind, un curs ştiinţifico-didactic a activităţii speciale de investigaţii19. În continuare, la utilizarea sintagmei „activitatea specială de investigaţii“ vom subînţelege prin aceasta activitatea investigativ-practică.

Una din principalele trăsături distincte ale activităţii speciale de investigaţii este caracterul investigativ-informativ al acesteia. Astfel, scopul determinant al efectuării măsurilor speciale de investigaţii este acumularea informaţiei relevante, depistarea infracţiunilor camuflate şi latente, a semnelor şi faptelor infracţionale, a subiecţilor acestora etc20.

În conformitate cu Legea privind activitatea specială de investigaţii, pe teritoriul Republicii Moldova, dreptul de a exercita ASI o au subdiviziunile specializate ale următoarelor organe: Ministerul Afacerilor Interne; Ministerul Apărării; Centrul Naţional Anticorupţie; Serviciul de Informaţii şi Securitate; Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat; Serviciul Vamal; Departamentul instituţiilor penitenciare al Ministerului de Justiţie.

Pentru ca activitatea organelor menţionate, care au fost desemnate prin lege drept subiecţi ai activităţii speciale de investigaţii, să-şi atingă scopul propus de lege, adică combaterea eficientă a criminalităţii, este necesară perceperea profundă a evoluţiei şi metodologiei activităţilor orientate nemijlocit spre depistarea, prevenirea şi contracararea formelor infracţionale concrete. În acest context, atenţie deosebită trebuie acordată particularităţilor depistării infracţiunilor şi al relevării tuturor circumstanţelor posibile ale faptei.

Astfel, majoritatea infracţiunilor sunt depistate prin două moduri21:

— prin obţinerea oficială a informaţiei cu caracter probant, prin intermediul acţiunilor procesual-penale;

— prin obţinerea neoficială (secretă) a informaţiei relevante nemijlocit din mediul infracţional sau quasi-infracţional.

Totuşi, considerăm că rolul activităţii speciale de investigaţii în procesul de combatere a criminalităţii este unul deosebit de important, oferind posibilităţi reale de a realiza la nivel practic prevenirea, depistarea şi combaterea criminalităţii. Pe de altă parte, asigurarea protejării celor mai importante valori sociale de imixtiunea neargumentată a reprezentanţilor organelor de ocrotire a dreptului poate fi realizată prin reglementarea minuţioasă a tuturor aspectelor activităţii speciale de investigaţii şi instituirea unor mecanisme transparente şi eficiente de control asupra acestui gen de activitate.

În final, rezumînd cele expuse, poate fi formulată concluzia că activitatea specială de investigaţii reprezintă un tip aparte de activitate efectuat de către organele competente ale statului, prevăzute de legislaţia în vigoare în calitate de subiecţi ai acestei activităţi, în scopul depistării, prevenirii şi curmării activităţii criminale, prin utilizarea unor procedee, mijloace, metode şi forţe specifice.