Contingenţa expeditorului la transportarea auto a mărfurilor, cu organele vamale şi răspunderea juridică a acestora

Nina GARŞTEA, doctorandă, AŞM*
Recenzent: Lilia MĂRGINEANU, doctor în drept, conferenţiar universitar

The legislation regulates the transport in carrying out the activity of transporting and shipping, establishes general rules, obligations and rights of subjects participating in the transportation and delivery, shippers relations with customs, establishment of customs duties, principles of state regulation of this activity , defense and support national shippers in the state. Keywords: customs office, transport, customs clearance, customs documents, customs operations, liability.

Legislaţia în domeniul transporturilor reglementeazã modul desfãşurãrii activitãţii de transportare şi expediţie, stabileşte regulile generale, obligaţiile şi drepturile subiecţilor participanţi la activitatea de transportare şi expediţie, raporturile expeditorilor cu organele vamale, stabilirea taxelor vamale, principiile reglementãrii statale a acestei activitãţi, apãrãrii şi susţinerii expeditorilor naţionali din partea statului. Orice act legislativ reglementeazã rãspunderea juridicã a persoanelor culpabile de nerespectarea acestuia precum şi modalitatea atragerii la rãpunderea juridicã. Corectitudinea aplicãrii sancţiunilor este condiţionatã de imparţialitatea organului abilitat manifestatã în cadrul ce faptã şi prejudiciul produs. Cuvinte cheie: expeditor, organ vamal, transport, vămuire, acte vamale, operaţiuni de vămuire, răspunderea juridică.

Introducere. Dezvoltarea economică a ţării se bazează tot mai mult pe cooperarea internaţională. Unul dintre mecanismele menite să asigure securitatea economică a statului este sistemul vamal, care prin activitatea vamală desfăşurată are menirea de a contracara trecerea ilegală a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală a ţării. În conformitate cu prevederile art.2 al Codului vamal al Republicii Moldova nr.1149 din 20 iulie 2000, activitatea vamală se constituie din implementarea politicii vamale, asigurarea respectării reglementărilor vamale la trecerea mărfurilor, mijloacelor de transport şi persoanelor peste frontiera vamală a Republicii Moldova, perceperea drepturilor de import şi drepturilor de export, vămuirea, controlul şi supravegherea vamală1.

Scopul lucrării. Scopul lucrării constituie analiza reglementărilor în domeniul raporturilor dintre expeditor cu organele vamale la transportarea auto de mărfuri precum şi răspunderea acestora.

Metodele şi materiale aplicate. Reglementarea juridică a raportului dintre expeditor cu organele se fundamentează pe următoarele acte legislative şi normative:

1. Codului vamal nr.1149-XIV din 20 iulie 20002.

2. Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20.11.1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 40-41/286 din 07.05.1998), cu modificările ulterioare3.

3. Hotărârea Guvernului Nr. 1290 din 09.12.2005 privind aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea brokerului vamal şi a specialistului în domeniul vămuirii, Monitorul Oficial Nr. 168-171, 16.12.2005 4.

4. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 792 din 08.07.2004 Regulamentul privind transportarea mărfurilor prin posturile vamale interne de control5, etc.

În conformitate cu Ordinul Departamentului Vamal N 276-O din 24 octombrie 20026 (Monitorul Oficial N 162-165 din 6 decembrie 2002) cu privire la perfectarea actelor vamale, la vămuirea mărfurilor provenite din tranzacţiile economice externe, organele vamale acceptă spre perfectare declaraţiile vamale cu condiţia prezentării de către agenţi economici a următoarelor acte în original (reieşind din particularităţile tranzacţiei şi regimului vamal solicitat):

a) contractul în baza căruia au fost livrate mărfurile;

b) documentele de transport (actele oficiale ce însoţesc încărcătura şi conţin informaţia despre condiţiile şi caracterul deplasării, precum şi trăsăturile caracteristice de bază ale mărfurilor transportate):

— la transportarea cu transportul aerian — scrisoarea de trăsură (fraht) prevăzută de Convenţia privind unificarea unor reguli referitor la transporturile internaţionale aeriene (or.Varşovia, 12.10.29.);

— la deplasarea cu transportul auto: — crisoarea de trăsură internaţională prevăzută de Convenţia internaţională cu privire la contractul de transport al încărcăturilor pe calea auto (or.Jeneva, 12.05.56.);

— carnetul TIR prevăzut de Convenţia internaţională cu privire la transportul internaţional de încărcături sub acoperirea Carnetului TIR (or.Geneva, 14.11.75.);

— la deplasarea cu transportul feroviar — scrisoarea de trăsură prevăzută de Acordul internaţional privind transportul internaţional de mărfuri pe calea ferată (intrat în vigoare la 01.11.51.);

— la deplasarea mărfurilor cu mijloacele de transport naval — conosamentul prevăzut de Convenţia ONU cu privire la transportul maritim al încărcăturilor (or. Gamburg, 1978);

c) documentele comerciale (acte oficiale ce conţin informaţia despre costul mărfurilor deplasate (specificarea lor). În calitate de acte comerciale pot fi folosite facturi comerciale, pro-formele acestora, precum şi alte documente folosite în comerţul exterior);

d) licenţe;

e) autorizaţii;

f) certificate de conformitate;

g) certificate de origine;

h) declaraţiile de repatriere;

i) actele de expertiză;

j) actele de constituire ale agentului economic (certificatul de înregistrare, statutul/decizia de fondare/contractul de constituire, certificatul de atribuire al codului statistic, certificatul de atribuire a codului fiscal, certificatul de înregistrare ca plătitor al TVA, actele/ordinele, procesele-verbale etc./cu privire la numirea în funcţie a conducătorului întreprinderii şi a contabilului şef);

k) certificatele ce confirmă conturile bancare;

l) actele eliberate de agenţi economici, ce confirmă mostrele ştampilelor acestora;

m) actele eliberate de agenţi economici, ce confirmă mostrele semnăturilor persoanelor ce au dreptul de a activa din numele întreprinderii fără împuterniciri suplimentare;

n) demersurile agenţilor economici;

o) actele traduse de către persoanele juridice autorizate;

p) procura eliberată persoanei care va efectua declararea mărfurilor la organele vamale din numele agentului economic;

q) actele de identitate (paşaportul sau buletinul de identitate) ale persoanei care va efectua declararea mărfurilor la organele vamale din numele agentului economic;

r) alte acte necesare în scopuri vamale. Doctrina naţională şi a altor state.

În conformitate cu prevederile Capitolului IV din Codul vamal al Republicii Moldova, procedura de vămuire a mărfurilor se efectuează conform următoarelor reguli generale:

Vămuirea se efectuează de organele vamale interne şi de cele de frontieră în care se găseşte expeditorul sau destinatarul mărfurilor sau subdiviziunile lor. Serviciul Vamal are dreptul să stabilească organele vamale la care să aibă loc vămuirea unor categorii de mărfuri şi mijloace de transport. La solicitarea persoanei, vămuirea poate fi efectuată, cu acordul organului vamal, în alte locuri şi în ore extraprogram, din contul persoanei. Doctrina naţională acordă atenţie organelor vanale, aducînd şi definiţii acestora. Astfel, în literatura de specialitate sunt întâlnite mai multe definiţii noţiunii de „organele vamale“, totodată, atât cercetătorii români, cât şi reglementările Uniunii Europene folosesc noţiunea de „autoritate vamală“ sau de „administraţie vamală“ în toate cazurile având acelaşi sens.

Una din cea mai simplă noţiune a organelor vamale este următoarea: „organe de drept, care exercită nemijlocit activitatea vamală“. O altă definiţie a organelor vamale este cea care stabileşte că: „Organele vamale sunt organe de stat ale puterii executive, care nemijlocit efectuează activitatea vamală“7. Autorul rus I.V. Timoşenko defineşte organele vamale ca „organe de stat, care reglementează raporturile juridice ce apar, se modifică şi se sting în cadrul activităţii vamale“8. Suntem de acord, în mare parte, cu definiţiile indicate şi, după cum observăm, noţiunea de „organe vamale“ este diversă şi diferă în dependenţă de volumul şi capacitatea juridică acordată acestora prin lege, doar că acestea nu cuprind şi nu definesc în întregime statutul juridic al organelor respective.

Noi susţinem definiţia adică de autorul I. Erhan organelor vamale — „organ al puterii executive, care are caracter de organ de drept, activează în numele statului, este împuternicit cu atribuţii, îşi îndeplineşte funcţiile şi sarcinile în sfera activităţii vamale şi în alte domenii cu ajutorul formelor şi metodelor de activitate specifice şi sunt responsabile de aplicarea reglementărilor vamale şi altor reglementări conexe“9.

Actele vamale în cadrul procedurii de vămuire se perfectează în limba de stat. Ca excepţie pot fi admise acte întocmite în limbi străine vorbite de colaboratorii vamali.

Titularii de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport şi reprezentanţii lor sînt în drept să asiste la operaţiunile de vămuire. La cererea organului vamal, aceste persoanele sînt obligate să asiste la vămuire şi să acorde asistenţă colaboratorului vamal.

În scopul vămuirii, titularii de drepturi asupra mărfurilor şi organul vamal este în drept să preleve probe şi mostre de mărfuri, supunându-le cercetării (expertizei). Operaţiunile de transportare, cântărire, încărcare, descărcare, transbordare, reparaţia ambalajului deteriorat, ambalarea, reambalarea, deschiderea ambalajului se efectuează la cererea organului vamal sau cu acordul acestuia şi nu trebuie să implice cheltuieli suplimentare pentru organul vamal.

Etapele operaţiunii de vămuire sînt următoarele:

a) Operaţiuni prealabile vămuirii

Acţiunile vamale precedente vămuirii şi plasării mărfurilor şi mijloacelor de transport sub un anumită destinaţie vamală, după cum urmează:

• prezentarea la organele vamale de frontieră a mărfurilor şi mijloacelor de transport, precum şi documentelor însoţitoare ale acestora;

• controlul vamal al mijloacelor de transport la birourile vamale de frontieră;

• transportarea mărfurilor şi mijloacelor de transport pînă la locul de destinaţie.

Mărfurile sunt transportate de la biroul vamal de plecare pînă la biroul vamal de destinaţie conform procedurii de tranzit T1, care se desfăşoară în conformitate cu Normele metodologice privind aplicarea sistemului de tranzit pe teritoriul Republicii Moldova, au fost aprobate prin Ordinul Serviciului Vamal nr. 288-o din 20.12.200510.

b) Depozitare provizorie.

Conform Ordinului Serviciului Vamal nr. 230-O din 28.06.200711 în depozitul provizoriu pot fi plasate orice mărfuri care urmează a fi vămuite — pînă la acordarea unui regim vamal sau destinaţii aprobate de organul vamal. Mărfurile uşor alterabile, alte mărfuri sau cele care necesită condiţii speciale de păstrare, trebuie să fie depozitate în încăperi special-amenajate din depozitul provizoriu. Plasarea mărfurilor se efectuează în baza contractului de depozitare sau în baza altor acte încheiate de părţi, cu condiţia respectării legislaţiei în vigoare. Termenul maxim de depozitare provizorie este de 20 zile calendaristice. Termenul depozitării provizorii se stabileşte de organul vamal care deserveşte depozitul provizoriu, în funcţie de timpul necesar depunerii declaraţiei vamale, de specificul mărfurilor. La solicitarea declarantului, termenul iniţial poate fi prelungit, dar cel mult cu 60 de zile calendaristice. Calcularea termenului depozitării provizorii a mărfurilor se începe din ziua plasării acestora în depozit provizoriu, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Mărfurile care au devenit inutilizabile sau deteriorate, ca urmare a unui accident sau a intervenirii unei forţe majore în perioada depozitării acestora, trebuie să fie plasate în destinaţia vamală determinată de biroul vamal. Destinatarii mărfurilor depozitate provizoriu sînt în drept să efectueze operaţiuni simple, necesare pentru asigurarea integrităţii mărfurilor (examinarea, cîntărirea, deplasarea mărfurilor prin depozit), cu condiţia că operaţiunile date nu o să schimbe starea mărfurilor, integritatea ambalajului, modificarea mijloacelor de identificare aplicate pe mărfuri.

c) Declararea.

Declararea mărfurilor şi prezentarea lor pentru vămuire se efectuează de către declaranţi sau reprezentanţii acestora, prin depunerea unei declaraţii vamale în detaliu, în formă scrisă, la încheierea procedurii de tranzit sau în termen de 20 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare. Normele tehnice privind imprimarea, utilizarea şi completarea declaraţiei vamale în detaliu sunt stabilite în Ordinul Serviciului Vamal nr. 438-O din 19.11.200712. Declaraţia vamală se depune pentru fiecare document de transport. Declaraţia vamală în detaliu nu se depune pentru bunurile importate sau exportate de către persoanele juridice în scopuri necomerciale, a căror valoare în vamă nu depăşeşte o sumă echivalentă cu 50 EURO şi în alte cazuri prevăzute de Ordinul susmenţionat.

Etapele procedurii informatice. Iniţial declaraţia vamală se completează de către specialistul în domeniul vămuirii, accesînd modulul informaţional al programului automatizat vamal AsycudaWorld, după care declaraţia se stochează pe serverul central al organului vamal şi se înregistrează cu atribuirea automată a numărului şi datei de înregistrare.

Acceptarea declaraţiei vamale se comunică declarantului prin trimiterea unui mesaj de răspuns, conţinând detaliile de identificare, numărul şi data de înregistrare a acesteia. După tipărirea pe formularul special, declaraţia vamală şi actele de însoţire a mărfii se depun de către specialistul în domeniul vămuirii împuternicit la punctul de recepţie-selecţie din cadrul biroului vamal/postului vamal.

Colaboratorul vamal de la punctul de recepţie-selecţie verifică dacă declaraţia vamală a fost înregistrată pe server, utilizând modulul informaţional; verifică dacă documentele care însoţesc declaraţia vamală în detaliu au fost înregistrate de sistemul informaţional vamal, primeşte declaraţia vamală, dacă aceasta respectă condiţiile stabilite, şi comandă validarea electronică a acesteia. Această comandă conduce la aplicarea criteriilor de selectivitate generale.

Concomitent, se efectuează distribuirea în mod automat a declaraţiei unui colaborator vamal în cazul în care declaraţia vamală este selectată pe unul dintre culoarele de control (roşu sau galben).

Culoarul galben de vămuire determină acordarea liberului de vamă după efectuarea obligatorie a controlului documentar, iar culoarul roşu determină acordarea liberului de vamă după efectuarea obligatorie a controlului documentar şi fizic. În aceste cazuri declaraţia şi actele se transmit la punctul de control documentar. Dacă declaraţia vamală este selectată pe culoarul verde de vămuire, acordarea liberului de vamă se efectuează fără efectuarea controlului documentelor şi al mărfii. Procedura de vămuire se finalizează cu eliberarea actelor şi acordarea liberului de vamă.

După finisarea procedurii de vămuire a mărfurilor, în dosarele agenţilor economici se acumulează următoarele:

1. Acte în original: a) declaraţia vamală; b) certificatul de origine; c) actele de expertiză; d) declaraţia de repatriere; e) actul eliberat de agentul economic ce confirmă mostrele ştampilelor acestuia; f) actul eliberat de agentul economic ce confirmă mostrele semnăturilor persoanelor ce au dreptul de a activa din numele întreprinderii fără împuterniciri corespunzătoare; g) certificatele ce confirmă conturile bancare; h) actele traduse de către persoanele juridice autorizate; i) procura eliberată persoanei care a efectuat declararea mărfurilor la organele vamale din numele agentului economic; j) alte acte necesare în scopuri vamale.

Actele stipulate în alineatele „e“, „f“ şi „g“ se vor prezenta biroului vamal respectiv numai la perfectarea primei tranzacţii a agentului economic (cu excepţia cazurilor survenirii modificărilor în aceste acte).

2. Copiile actelor autentificate de agentul economic: a) contractele; b) licenţele; c) autorizaţiile; d) certificatele de conformitate; e) actele de constituire ale agentului economic (certificatul de înregistrare, statutul/ decizia de fondare, contractul de constituire, certificatul de atribuire a codului statistic, certificatul de atribuire a codului fiscal, certificatul de înregistrare ca plătitor al TVA, actele/ordinele, procesele verbale etc.) cu privire la numirea în funcţie a conducătorului întreprinderii şi a contabilului-şef); f) documentele de transport (cu excepţia carnetului TIR şi voletelor acestuia); g) documentele comerciale; h) actele de identitate (paşaportul sau buletinul de identitate) ale persoanei care a efectuat declararea mărfurilor la organele vamale în numele agentului economic; i) paşaportul tehnic al mijlocului de transport auto.

Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a sarcinilor şi obligaţiilor stabilie conform legislaţiei în vigoare, sunt responsabili atît agenţii implicaţi în trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală cît şi a organelor vamale. Fără răspundere atribuţiile organelor vamale nu ar fi avut o bază sigură de asigurare publică–juridică. Răspunderea organelor vamale reprezintă ca o garanţie că, atribuţiile vor fi exercitate în limitele legii, fără abateri şi devieri. Dacă analizăm legislaţia în vigoare care reglementează răspunderea organelor vamale, putem conchide următoarele:

În conformitate cu articolul 319 al Codului Vamal al Republicii Moldova13, organul vamal răspunde pentru prejudiciile cauzate persoanelor şi patrimoniului lor prin decizii şi acţiuni ilegale sau prin inacţiune, precum şi pentru prejudiciile cauzate de colaboratorii vamali şi alţi angajaţi ai organului vamal în exerciţiul funcţiunii prin decizii şi acţiuni ilegale, prin inacţiune. Prejudiciile sînt reparate în conformitate cu prevederile legislaţiei. Prejudiciile cauzate prin acţiuni legale nu sînt reparabile. Conform articolului 320 al CV Republicii Moldova14, colaboratorii vamali şi alţi angajaţi ai organului vamal sunt responsabili pentru decizii şi acţiuni ilegale sau pentru inacţiune sînt sancţionaţi disciplinar, administrativ, penal sau lor li se aplică alte sancţiuni în conformitate cu legislaţia.

Potrivit art.53 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova15, persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea întermenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. De asemenea, reieşind din prevederile art.14 al Codului Civil al Republicii Moldova16, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prinîncălcarea dreptului (venitul ratat). Mai mult decît atît, în conformitate cu art.4 Cod de procedură civilă al Republicii Moldova17, sarcinile procedurii civile constau în judecarea justă, în termen rezonabil, a cauzelor de apărare a drepturilor încălcate sau contestate, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi asociaţiilor lor, ale autorităţilor publice şi ale altor persoane care sînt subiecte ale raporturilor juridice civile, familiale, de muncă şi ale altor raporturi juridice, precum şi în apărarea intereselor statului şiale societăţii, în consolidarea legalităţii şi a ordinii de drept, în prevenirea cazurilor de încălcare a legii.

În conformitate cu art.3 al Legii Nr.1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti18, prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice se repară în urma:

a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; 

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de către instanţa de judecată;

e) efectuării măsurilor speciale de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

Cît priveşte răspunderea expeditorului inclusive şi alte personae implicate în procesul trecerii mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontier vamală, Codul contravenţional al Republicii Moldova19, nr. 218-XVI din 24.10.2008 reglementează regulile vamale, încolcarea cărora atrag după sine răspunderea contravenţională şi anume:

1. Neoprirea vehiculului (inclusiv a vehiculului de uz personal) care traversează frontiera de stat (vamală) a Republicii Moldova în locul de aflare a organului vamal, precum şi pornirea, admiterea pornirii fără autorizaţia organului vamal a vehiculului (inclusiv a vehiculului de uz personal) aflat sub control vamal.

2.  Acostarea la nava aflată sub control vamal a altor construcţii plutitoare fără autorizaţia organului vamal.

3. Împiedicarea accesului persoanei cu funcţie de răspundere a organului vamal în exerciţiul funcţiunii la mărfurile, obiectele şi la alte valori aflate sub control vamal .

4. Neprezentarea în termen către organul vamal a actelor necesare controlului vamal al mărfurilor, obiectelor şi al altor valori aflate sub controlul vamal, indiferent de prezentarea declaraţiei scrise.

5. Neprezentarea în termen organului vamal a mărfurilor, obiectelor şi altor valori aflate sub control vamal, transportate de la un organ vamal la altul, precum şi a actelor vamale şi altor acte asupra acestora etc.La aplicarea răspunderii este important să ţunem cont şi de Hotărîrea Plenului CSJ a Republicii Moldova din 24.12.2010, nr.4 „Cu privire la practica examinării în contencios administrativ a litigiilor legate de aplicarea legislaţiei vamale“, care explică, instanţele de contencios administrativ, la judecarea pricinilor legate de contestarea deciziilor organului vamal privind tragerea la răspunderea materială prevăzută de art.231, 232 Cod vamal, urmează să stabilească cu certitudine prezenţa tuturor elementelor esenţiale şi suficiente pentru angajarea răspunderii financiare. Astfel, condiţii generale, necesare pentru răspunderea materială, sînt: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia. Lipsa unei condiţii, potrivit regulii generale, exclude răspunderea materială20.

Concluzii. Definind „sistemul vamal“ ca fiind acea structură complexă, care cuprinde pârghiile utilizate de stat pentru influenţarea activităţii vamale, metodele administrative şi de conducere, cadrul instituţional (alcătuit din instituţii şi organe cu atribuţii în domeniul vamal), cadrul juridic (format din legi, decrete, hotărâri şi alte reglementări cu caracter normativ în domeniul activităţii vamale) menţionăm că, componenta instituţională a sistemului vamal o constituie organele vamale, ca entităţi menite să transpună în practică reglementările vamale ce determină regimul juridic vamal aplicabil în cadrul statului.

Reieşind din faptul că, sistemul vamal al Republicii Moldova este destul de tânăr, este absolute clară necesitatea în analiza practicii internaţionale în scopul scoaterii în evidenţă a legităţilor comune de dezvoltare şi activitate, precum şi specificul organizării organelor vamale în diferite state.

Un rol important îl are activitatea organelor vamale în calitate de organe de drept, care asigură respectarea reglementărilor vamale la trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală a Republicii Moldova, luptă împotriva contrabandei, precum şi cu diferite fraude şi contravenţii ce sunt comise în cadrul activităţii vamale. Activitatea dată constituie una dintre cele mai importante forme de control statal şi se exprimată prin următoarele: urmărirea penală a infracţiunilor vamale, activitatea specială de investigaţii, atragerea la răspundere vamală şi procedura de examinare a contravenţiilor vamale. Totodată, organele vamale îşi exercită atribuţiile de ocrotire a normelor de drept prin aplicarea diferitor măsuri de constrângere (reţinerea mărfurilor şi persoanelor, sancţionarea persoanelor vinovate, ridicarea, sechestrarea şi confiscarea mărfurilor şi mijloacelor de transport etc.).

Totalitatea organelor vamale, instituţiilor şi subdiviziunilor subordonate constituie un mecanism complicat şi diversificat, care are menirea soluţionării multitudinii problemelor ce apar în cadrul activităţii vamale. Găsirea celui mai bun model de organizare a organelor vamale implică schimbarea sistemului de administrare vamală, restructurare, introducerea tehnologiilor avansate în procesul de vămuirea a mărfurilor, punerea în aplicare a politicilor de personal, care presupune completarea Serviciul Vamal cu specialişti de înaltă calificare.