Este destul de dificil de a determina un domeniu al activităţii ştiinţifice, în cadrul căruia ar exista atâtea cerinţe pentru a aprecia talentul unui savant cum ar fi cel al dreptului internaţional. Renumita monografie a lui A. de la Pradelle „Maitres et doctrines du droit des gens“. Paris: Les Editions internationales, 1950. 441 p., a oferit dreptul la un loc pe „Olimpul dreptului internaţional“ pe parcursul întregii evoluţii ştiinţei dreptului internaţional doar pentru 26 de savanţi. Numărul celor ce au încercat să contesteze această listă este foarte mic.
Simbolic este faptul că la un an de la apariţia monografiei, şi-a văzut lumina tiparului prima lucrare ştiinţifică a tânărului profesor I.I. Lukashuk. Recunoaşterea în calitate de savant a tânărului cercetător, care la acel moment împlinise doar vârsta de 25 de ani, la acel timp constituind o excepţie, este o confirmare a faptului că comunitatea ştiinţifică a recunoscut abilităţile şi capacităţile deosebite ale noului doctor în drept, teza fiind susţinută în cadrul Institutului de Drept din Harkov, Ucraina sub conducerea renumitului savant — academicianului V.V. Koretskii.
Pe parcursul activităţii ştiinţifico-didactice I.I. Lukashuk a activat în cadrul Institutului de Drept din Saratov, Universitatea din Kiev, T. Shevchenko, Institutul Stat şi Drept din cadrul Academiei de Știinţă a Federaţiei Ruse, Moscova.
Știinţa dreptului internaţional are o vârstă de aproximativ 400 de ani şi evident că cunoaşte mulţi savanţi talentaţi. Insă, în opinia mai multor experţi, examinând evoluţia ei, trebuie să recunoaştem, că puţini dintre aceştea pot fi comparaţi cu I.I. Lukashuk după numărul obiectelor de cercetare, noi pentru dreptul internaţional, elaborate sau nominalizate, aprobarea noilor metode de cercetare în contextul descrierii naturii şi esenţei dreptului internaţional, a funcţionării lui în cadrul relaţiilor sociale interdependente. I.I. Lukashuk a restabilit şcoala ucraineană de drept internaţional, punând baza nu doar a bogatelor cunoştinţe, dar şi a artei de cercetare în dreptul internaţional.
Dlui a fost primul în spaţiul ex-URSS care a elaborat şi a implementat în practică noul model de pregătire a specialistului (ulterior ei vor prelua calificarea de master, conform tradiţiilor occidentale) în domeniul dreptului internaţional, în contextul căruia aceşitea trebuiau să posede aşa calităţi cum ar fi : cunoştinţe profunde în domeniul teoriei şi istoriei dreptului internaţional, capacităţi de a comenta profesionist izvoarele dreptului internaţional, de a deosebi politicul de cel juridic, ideologic etc., cunoaşterea a cel puţin două limbi de circulaţie internaţională, analiza corectă a procesului evolutiv a altor şcoli de drept internaţional etc.
Unul din cele mai mari succese ale diplomaţiei mondiale şi a dreptului internaţional în secolul XX — Conferinţa de la Viena asupra dreptului tratatelor internaţionale (1968—1969), şi-a desfăşurat lucrările cu participarea activă a profesorului I.I. Lukashuk. Dacă adăugăm aici faptul că astăzi practic întregul corp diplomatic al Ucrainei constă din foşti discipoli ai dlui Lukashuk, devine evident aportul dlui enorm la dezvoltarea diplomaţiei contemporane.
I.I. Lukashuk a ţinut lecţii publice în cele mai prestigioase centre universitare ale lumii, iar cursul „Parties to Treaties. The Right of Participation“ a fost publicat de Academia de Drept Internaţional de la Haga.
In perioada 1995—2002 I.I. Lukashuk este membru al Comisiei de Drept Internaţional al ONU, membru al Curţii Permanente de Arbitraj, iar din 1998 este vice-preşedinte al Asociaţiei de Drept Internaţional a Rusiei. Dlui a fost participat în calitate de membru al delegaţiilor în cadrul sesiunilor Adunării Generale a ONU, a conferinţelor diplomatice, şef al delegaţiilor în multiple organe internaţionale etc.
Pe parcursul activităţii sale profesorul I.I. Lukashuk a publicat peste 400 de lucrări ştiinţifice, multe din ele fiind traduse în diverse limbi ale lumii — rusă, ucraineană, poloneză, bulgară, cehă, germană, arabă, spaniolă, franceză, engleză etc. Dlui a pregătit 4 doctori habilitaţi şi 68 de doctori în drept.
In anul 2001 este decorat cu prima „F.F. Martens“ pentru lucrarea „Глобализация, государство, право, 21-й век“.
În anul 1999 revista „Международное право“ (№ 3), în urma unei anchete a specialiştilor în drept internaţional, l-a recunoscut pe profesorul I.I. Lukashuk — „Cel mai bun jurist-internaţionalist al Rusiei în secolul XX“.
Vitalie GAMURARI, dr., conf. univ.
