Orientarea pro-europeană a Republicii Moldova prin prisma reglementărilor economico-financiare fundamentale

Mariana Odainic, doctor în drept, conferenţiar universitar, ULIM

Orientarea pro-europeană a statului nostru este analizată prin prisma mai multor segmente de importanţă fundamentală. În acest sens, prezentul articol vine să evidenţieze unele aspecte de mobilitate legislativă în perspectivele parcurgerii tuturor etapelor pre-aderare la U.E. Aspectele vizate ţin de reglementările constituţionale în materie de emisiune monetară, adoptare a monedei unice europene, reglementare valutară etc. Cuvinte-cheie: Reglementări fundamentale, Constituţie, Valută naţională, monedă unică, EURO.

The pro-european orientation of our country shall be examined through the results reached in different important areas. The paper below makes a trial to give an interpretation to the legislative changes that will certainly be operated in the foreign exchange regulation field, constitutional and currency issuance fields. Key-words: fundamental regulations, Constitution, national currency, unique currency, EURO.

Foarte curând, adică în 2014, Republica Moldova va face 20 ani de la adoptarea legii sale fundamentale.

Nu putem rămâne indiferenţi faţă de acest eveniment. Este o dată care va face istoria pentru generaţiile viitoare în contextul în care se va reuşi ca în aceeaşi perioadă să fie realizaţi paşii preconizaţi în mod oficial conform agendei statului spre integrarea europeană. Nouă nu ne rămâne decât să depunem eforturi pentru ca de această perioadă să se amintească în sensul bun al cuvântului şi nicidecum cu oarecare conotaţii negative. În acest sens însă trebuie să ţinem pasul cu vremea şi să nu permitem depăşirea reglementărilor fundamentale sau a celor bazate pe ele, dar şi, în acelaşi timp, să nu admitem nicidecum nesocotirea lor. O eventuală admitere chiar a unei minuscule încălcări întotdeauna creează spaţiu de comitere a altora, cu acelaşi grad de gravitate sau cu unul şi mai mare. Pentru evitarea unor asemenea derulări ale evenimentelor este mai întâi de toate necesară o aprofundată studiere a conceptelor constituţionale.

Constituţiei Republicii Moldova, ca oricărei altei Constituţii de altfel, îi sunt inerente concepte precum cele de securitate naţională, suveranitate, independenţă, drepturi şi îndatoriri fundamentale, putere de stat etc. Chiar pornind de la preambulul CRM, în care se stipulează tranşant „pornind de la aspiraţiile seculare ale poporului de a trăi într-o ţară suverană, exprimate prin proclamarea independenţei Republicii Moldova…“ vedem care este menirea acestui act fundamental. Am fi nedrepţi dacă am zice că nu sunt suficient teoretizate problemele independenţei sau suveranităţii în general, nemaivorbind de problemele drepturilor fundamentale ale omului, de îndatoririle şi libertăţile acestuia. Este însă foarte binevenită şi chiar necesară existenţa unei expresii legale fundamentale a acestor precepte, ceea ce sporeşte gradul de siguranţă vis-a-vis de respectarea lor şi de existenţa unor mecanisme suficient de sigure care ar împiedica nesocotirea lor. Aceasta o avem în expresia Constituţiei statului nostru. Ne-ar place foarte mult ca legea noastră fundamentală să se dovedească a fi la fel de durabilă şi bine pusă la punct precum constituţiile seculare ale statelor care ne pot servi drept relevante exemple în acest sens (SUA spre exemplu).

Conştienţi fiind însă de multiplele eforturi de care este nevoie pentru a atinge un atare grad de stabilitate şi de calitate, şi de timpul care trebuie să se scurgă pentru realizarea acestui deziderat, ne exprimăm speranţa ca cel puţin pentru moment reglementările în vigoare, toate fundamentându-se pe legea supremă — Constituţia, să fie oportune şi să corespundă stării actuale de lucruri din societatea noastră.

Amintind ceva mai sus de preceptele fundamentale consacrate de legea supremă a statului, menţionăm că suveranitatea de stat, consfinţită în primul rând în constituţie1, constituie un element specific al statului, o caracteristică a puterii publice, exprimând faptul că puterea publică îşi extinde autoritatea asupra unui teritoriu şi populaţii şi nu admite nicidecum imixtiunea altei autorităţi în soluţionarea problemelor ce intră în competenţa sa în limitele acestui teritoriu şi asupra populaţiei acestuia.

În conţinutul acestei noţiuni distingem supremaţia şi independenţa puterii publice2. La un studiu cât de neînsemnat al legii fundamentale a statului nostru se poate remarca cu o deosebită uşurinţă atât referirea la noţiunea de supremaţie, cât şi la cea de independenţă. Exact cum o face teoria dreptului, aşa o face şi legea supremă, având în vedere prin independenţă raportarea statului la exterior şi prin supremaţie, canalizarea suveranităţii în interiorul statului, ceea ce echivalează cu existenţa unor organe supreme, reprezentante ale statului, care pe plan intern nu au nici un alt organ de nivel superior.

Pornind de la conceptul de suveranitate şi de la simbolurile statului3, pe care constituţia le nominalizează şi le descrie, vom menţiona că şi moneda naţională a constituit dintotdeauna un simbol al statului şi, mai mult sau mai puţin, unul dintre importantele indicii ale suveranităţii de stat. Vis-a-vis de idea că moneda naţională reprezintă şi ea unul dintre simbolurile statului, menţionăm că deşi aceasta este acceptată, totuşi atunci când se face referire la acestea, moneda este exclusă. Opinăm că pe lângă drapel, imn şi stemă, moneda naţională reprezintă în aceeaşi măsură statul. Aceasta, în condiţiile în care moneda naţională a unui stat este neapărat şi un simbol al acestuia. Moneda nu neapărat se referă exclusiv la economia statului, ea este un simbol relevant în raport cu suveranitatea statului şi dreptul băncii sale centrale de emisie a propriei monede. Alta e situaţia statelor membre ale Eurosistemului. Acestea, adoptând drept monedă de circulaţie EURO, respectiva circumstanţă atestă anume această calitate a lor. În cazul dat moneda reprezintă un simbol al comunităţii din care fac acestea parte, un simbol comun pentru toate statele care dispun de această calitate. Moneda unică europeană (EURO), va poate fi considerată, de rând cu celelalte simboluri ale UE-simbol al comunităţii europene. Aici unii ar putea obiecta din motivul că nu orice membru UE este şi membru al Eurosistemului. Ar avea deplină dreptate, totuşi menţionăm că orice membru UE, intenţionează să dobândească, mai devreme sau mai târziu, şi calitatea de membru al Eurosistemului, pentru a fi un membru cu drepturi depline şi pe poziţii de egalitate cu toţi ceilalţi membri. Deci, la fel cum EURO este unul dintre simbolurile UE, leul moldovenesc este un adevărat simbol al R. Moldova. Iar în condiţiile semnării Acordului de Asociere la U. E., devine evidentă tendinţa ulterioară ca moneda naţională a statului nostru să fie pas cu pas înlocuită de moneda comună europeană. Chiar dacă acest lucru nu este printre primele care se realizează în urma semnării Acordului de Asociere, totuşi perspectivele în acest sens sunt clare şi ele pun în lumină o atare tendinţă.

Din aceste perspective, opinăm că ar fi oportună introducerea unei modificări art. 12 CRM, indicându-se drept un al patrulea simbol al statului moneda naţională-leul moldovenesc.

Organul unic de emisiune a monedei naţionale este reprezentat de Banca Naţională a Moldovei4. Emisia se efectuează conform deciziei Parlamentului5.

Banca Naţională organizează tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor metalice şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor neemise în circulaţie, de retragere şi distrugere a bancnotelor şi monedelor metalice retrase din circulaţie6.

În conexiune cu cele menţionate ceva mai sus, afirmăm, fără a ezita, că prioritară pentru Republica Moldova la momentul actual este aderarea la Uniunea Europeană7. Aceasta însă ar presupune, ar zice specialiştii, şi trecerea la moneda unică europeană EURO. Deşi există opinii conform cărora moneda unică ştirbeşte din suveranitate (cea de care vorbeam mai sus), nemaivorbind şi de efectele calitatăţii de membru al Eurosistemului8, totuşi menţionăm că nu suntem de acord cu aceasta din simplul motiv că prerogativa dată, de emisie monetară, ar trece pur şi simplu de la o entitate la o alta, una mai mare şi de o importanţă pe plan comunitar şi nu doar intern. În momentul în care s-ar trece la moneda unică europeană nicidecum nu am deveni mai dependenţi decât suntem la momentul actual. Ar fi total eronat să se creadă astfel. Pentru a ne convinge nu trebuie decât să aruncăm o privire spre occident şi să analizăm cu cât s-a diminuat suveranitatea acestor state? Vom vedea că nici nu se poate vorbi de un atare fenomen, întrucât se vorbeşte de Comunitatea Europeană şi de statele membre, astfe subînţelegându-se existenţa unei entităţi noi, care are organul său coordonator de emisie monetară, în persoana BCE. Totuşi dreptul de emisiune monetară sau prerogative aceasta, nu este retrasă Băncilor Centrale ale statelor membre ale Eurosistemului, ba dimpotrivă, aceste state au rămas cu aceeaşi prerogativă de emisiune monetară, cu aceleaşi Bănci Centrale, unica diferenţă fiind atestată la nivelul monedei emise. Dacă anterior aderării la U.E. şi intrării în Eurosistem statele emiteau moneda proprie, atunci în calitate de membre ale Eurosistemului ele emit EURO. Efectiv s-a produs o schimbare la nivel formal, de denumire a valutei şi nicidecum le nivel de competenţe în acest sens. Deci dacă R. Moldova ar fi membru UE cu drepturi depline, nu am ezita să menţionăm că situaţia dată nu ar fi deloc în detrimentul suveranităţii naţionale, etc. Primele modificări normative ce ar reflecta poziţia de facto, nu doar de iure, a statului nostru în calitate de eventual viitor membru al UE şi ar confirma această poziţie ar trebui totuşi operate, evident, în legea supremă-CRM, dar ele ar viza fenomene total diferite. Menţionăm că despre propunerile respective am mai încercat să vorbim, dar nefiind puse în practică, îndrăznim să le mai indicăm o dată pentru a se putea evalua gradul lor de oportunitate şi necesitate.

Avantajele calităţii de membru UE şi ale Eurosistemului sunt numeroase, fapt dovedit de numărul mereu în creştere a statelor ce dobândesc această calitate9. „Noi nu vom putea garanta stabilitatea economică şi monetară proprie — spunea cancelarul Germaniei, Helmut Kohl, în declaraţia guvernamentală din 25 septembrie 1992 — şi menţine prosperitatea ţării, decât cooperând din ce în ce mai strâns la realizarea unei politici economice şi monetare comune. Nimeni nu trebuie să se amăgească cu iluzia că este singur capabil în acest domeniu“10. Aceasta este o expresie suficient de reuşită şi relevantă vis-a-vis de avantajele amintite mai sus.

Aderearea unui stat la UE, nu are drept condiţie suficientă de exemplu existenţa constituţiei şi a organelor supreme în stat, etc. Fiecare candidat trebuie să dea dovadă de faptul că este cu adevărat vrednic de această calitate.

În acest context menţionăm că, de regulă, documentul de poziţie al unui stat aflat în procesul de aderare la Uniunea Europeană conţine un capitol separat denumit „Uniunea Economică şi Monetară11“. Statul aderent trebuie să accepte în totalitate acquis-ul comunitar privind capitolul Uniunea Economică şi Monetară.

Cu referire la capitolul „Uniunea Economică şi Monetară“, documentul de poziţie este elaborat având ca referinţă o dată concretă, asumată integral de către un stat ca ipoteză de lucru pentru aderarea la Uniunea Europeană.

În consecinţă, ipotetic vorbind, la data aderării, Republica Moldova va fi în măsură să participe la procedurile de coordonare a politicilor economice şi de supraveghere multilaterală din cadrul Uniunii Europene.

În etapa de preaderare, statul candidat trebuie să participe la procedurile de notificare a situaţiei deficitului bugetar şi a datoriei publice şi la evaluarea stabilităţii macro-economice şi a stabilităţii sectorului serviciilor financiare, în cadrul Dialogului de Politici Economice purtat de Uniunea Europeană cu statele candidate.

Drept urmare, fiece stat elaborează Programul de Preaderare, precursorul programelor de convergenţă şi stabilitate elaborate de Statele Membre ale Uniunii Europene, care reprezintă instrumentul principal de participare la procedurile de coordonare a politicilor economice comunitare, înainte de aderare.

Dar pentru urmarea întocmai a programului menţionat şi realizarea în termenii stabiliţi a tuturor activităţilor e nevoie de racordarea legislaţiei la condiţiile de realizare a programului, ceea despre ce s-a amintit ceva mai sus. Făcând conexiune între Program şi Constituţie, se prefigurează operarea câtorva modificări ale legii supreme. Numărul modificărilor ce vor deveni necesare nu poate fi cunoscut cu certitudine, dar, analizând fenomenul din punct de vedere economico-financiar, cel puţin ne putem pronunţa asupra modificărilor ce ar fi necesare în partea Legii ce reglementează bazele constituţionale ale economiei naţionale şi ale finanţelor publice.

Modificările pe care le considerăm necesare şi benefice vizează, după cum s-a menţionat, titlul IV „Economia Naţională şi Finanţele Publice“ şi anume art. 130 „Sistemul financiar-creditar“. Conform acestuia „moneda naţională a Republicii Moldova este leul moldovenesc“, iar „dreptul exclusiv la emisia12 monetară aparţine Băncii Naţionale a Republicii Moldova“.

Calitatea de membru al Eurosistemului presupune adoptarea monedei unice europene Euro şi lipsirea monedei naţionale de statutul său legal. Anume aici se face evidentă operarea de modificări articolului 130 CRM. Varianta optimă, considerăm, ar fi adăugarea unui alineat nou (4) (urmând exemplul României) cu următorul conţinut: „În condiţile aderării la UE, prin lege organică, se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale-Leul moldovenesc, cu cea a UE-Euro“. În aceste condiţii bineînţeles, prin intrarea în vigoare a unei atare dispoziţii, automat devine caduc al. (3) al aceluiaşi articol care stipulează: „Dreptul exclusiv la emisia monetară aparţine Băncii Naţionale a Republicii Moldova“. Caducitatea nu se referă la excluderea acestei prerogative din gama de atribuţii deţinute de BNM, ci la exclusivitatea emisiunii monedei unice europene. Deşi moneda emisă în fiece stat posedă anumite particularităţi, totuşi circulaţia monedei unice nu este limitată de aceste particularităţi. Sau, din altă perspectivă, exclusivitatea va rămâne în raport cu inexistenţa altor autorităţi emitente pe teritoriul statului. În aceste condiţii, în dependenţă de interpretarea conferită, caducitatea al. (3) al articolului sus- numit rămâne a fi discutabilă. Aceasta nu reprezintă o problemă cu atât mai mult cu cât această atribuţie a BNM va fi tratată complex şi similar/identic cu cea a băncilor centrale ale statelor membre ale Eurosistemului, iar prerogativa de supraveghere şi coordonare a emisiei monetară trece la BCE (Banca Central Europeană).

Respectivele modificări ar putea fi operate cu respectarea tuturor cerinţelor obligatorii pentru modificarea constituţiei, respectiv pentru adoptarea unei legi constituţionale. Astfel, modificările ar putea surveni fie în urma petrecerii unui referendum naţional13 fie prin adoptarea de către Parlament, cu votul a două treimi din deputaţi, a unei legi cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei14 legislative ce ar viza modificările menţionate.

Introducerea unor atare modificări nu echivalează neapărat intrarea imediată în vigoare a lor. Acesta ar fi un proces de durată care s-ar derula pe etape, exact cum s-a făcut introducerea în circulaţie15 a Euro. Astfel, fiecărei etape i-ar fi caracteristice diverse trăsături specifice ce ar contribui la definitivarea întregii proceduri.

Tot în contextul aspiraţiei aderării la UE ar fi binevenită inserarea unui nou articol în titlul IV al CRM cu numărul 133’ şi denumirea „Consiliul Economic şi Social“ (la fel urmându-se exemplul României). Conţinutul acestui articol ar fi următorul: „Consiliul Economic şi Social este un organ consultativ al Parlamentului şi Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare.“

De aici devine evidentă crearea unui organ cu atribuţii consultative în domeniul social şi economic şi adoptarea unei legi organice ce ar reglementa modul de creare, structura organizatorică şi condiţiile, principiile pe care se va fundamenta activitatea acestuia. Respectivul organism ar avea drept atribuţii fundamentale monitorizarea evoluţiei sociale şi economice a statelor comunitare şi formularea de recomandări vis-a-vis de necesitatea întreprinderii de acţiuni concrete în vederea atingerii performanţelor necesare pentru a obţine calitatea de membru cu drepturi depline al UE.

În continuare vom menţiona că în conformitate cu Constituţia R. Moldova statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară etc16.

În acelaşi timp exerciţiul drepturilor şi libertăţilor, fiind uneori limitat chiar de lege, nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de aceasta. Respectivele întotdeauna vor corespunde normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării17. Restrângerea însă trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii18.

Reieşind din cele menţionate mai sus vom face o paralelă între securitatea valutară şi restrângerea legală a drepturilor şi libertăţilor inerente subiectului dreptului valutar. Tot aici, în contextul aspiraţiilor europene ale Republicii Moldova, vom prezenta o minoră dar importantă cale de impulsionare a cursului nostru european prin racordarea unor acte normative la cele europene şi la legea fundamentală a statului nostru.

Dacă tot am vorbit despre una dintre principalele atribuţii ale BNM, opinăm că domeniul valutar este unul ce ţine de activitatea BNM în primul rând, iar securitatea consfinţită în constituţie, în special securitatea valutară, depinde foarte mult de acţiunile întreprinse de BNM în acest domeniu. Din aceste considerente vom încerca să prezentăm unele limitări directe impuse de BNM subiectelor dreptului valutar ţinând seama de imperativele stipulate în constituţie.

Menţionăm mai întâi că activitatea Băncii Naţionale a Moldovei, sau, altfel spus, intervenţiile valutare, se derulează în strictă conformitate cu obiectivele politicii valutare. Intervenţiile pe piaţa valutară internă reprezintă un set de instrumente auxiliare ale politicii monetare. BNM utilizează intervenţiile pe piaţa valutară internă doar în scopul susţinerii efectelor implementării operaţiunilor de piaţă deschisă, în măsura în care sunt necesare pentru a atinge ţinta inflaţiei şi fără a influenţa tendinţele fundamentale ale cursului de schimb al leului moldovenesc. Cu toate acestea, BNM îşi rezervă dreptul de a efectua intervenţii valutare în scopul atenuării fluctuaţiilor excesive ale cursului de schimb oficial, stopării operaţiunilor speculative şi suplinirea rezervelor valutare internaţionale, fără a prejudicia atingerea ţintei inflaţiei. În calitate de instrumente ale politicii valutare vor fi utilizate intervenţiile directe pe piaţa valutară internă, operaţiunile reversibile valutare de tip swap, precum şi tranzacţiile forward19.

Piaţa valutară a Republicii Moldova este caracterizată de dinamica cursului valutar şi de rulaj. Cursul valutar este calculat ca rată de schimb medie ponderată la volumul tranzacţiilor care au avut loc pe piaţa valutară. Rulajul pieţei valutare cuprinde totalitatea tranzacţiilor de schimb valutar cu excepţia celor efectuate de către Banca Naţională a Moldovei, care au avut loc pe cele mai diferite segmente ale pieţei.

Aici considerăm importantă menţiunea că din momentul aderării, Republica Moldova va trata politica sa de curs de schimb ca fiind o problemă de interes comun a sa şi a Statelor Membre ale Uniunii Europene.

Nu ne vom opri foarte mult asupra problemei cursului valutar, dar vom aborda unele limitări de drepturi ale subiectelor dreptului valutar-limitări impuse din considerente de securitate, bineînţeles. Menţionăm că scoaterea şi introducerea numerarului din/în Republica Moldova sunt nişte drepturi de care dispune orice rezident şi orice nerezident, nefăcându-se discriminare în virtutea nici unui criteriu, exact în felul în care obligă legea fundamentală. Aceste drepturi însă sunt limitate de acte normative, la elaborarea cărora, evident, s-a ţinut cont de stipulaţiunile legii supreme a statului. Limitările vizează sumele care pot fi scoase sau introduse în lei moldoveneşti sau în valută străină. Menţionăm doar că cea mai importantă limitare vizează posibilitatea de scoatere a numerarului peste hotare, suma maximă posibilă a fi scoasă în atare formă constituind echivalentul a 50 mii EURO. Dacă suma ce urmează a fi scoasă depăşeşte acest plafon, atunci ea se va transfera din Moldova în exclusivitate prin virament.

La scoaterea din Republica Moldova de către rezidenţi sau nerezidenţi a sumelor valutei străine alta decât moneda unică europeană, valuta indicată în permisiunea de a scoate valută străină peste hotare şi/sau în declaraţia vamală ce confirmă introducerea valutei străine în Republica Moldova se determină echivalentul acestor sume în valutele menţionate, aplicând cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei valabil la ziua trecerii frontierei Republicii Moldova20.

Scoaterea banilor în străinătate se poate face şi prin intermediul cardului internaţional.

Cardurile internaţionale, emise din conturile în lei moldoveneşti şi/sau din conturile în valută străină deschise la băncile licenţiate din ţară, pot fi utilizate în străinătate în următoarele scopuri:

a) pentru retragerea de numerar — maximum echivalentul a 10000 (zece mii) EURO/lună, calculat la cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei stabilit pentru ziua în care s-a retras numerarul21;

b) pentru achitarea la punctele comerciale (magazine, hoteluri, staţii de alimentare cu benzină etc.) -nelimitat. În cazul emiterii a câtorva carduri în baza unuia din conturile menţionate ale persoanei fizice rezidente, suma totală a tranzacţiilor respective efectuate prin intermediul tuturor cardurilor emise în baza unuia şi aceluiaşi cont nu poate depăşi limitele indicate mai sus.

În cazul emiterii a câtorva carduri pe numele unei persoane fizice din contul persoanei juridice rezidente suma totală a retragerilor de numerar de pe toate cardurile emise pe numele acestei persoane fizice nu poate depăşi echivalentul a 10000 EURO/lună, calculat la cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei stabilit pentru ziua în care s-a retras numerarul.

Aici nu putem face abstracţie de liberalizarea ce s-a produs la decizia BNM, urmându-se inclusiv exemplul statelor membre ale UE. Pe parcursul ultimilor 10 ani am putut remarca o evoluţie semnificativă în sfera valutară astfel fiind adaptate plafoanele indicate de noi mai sus la cele stipulate de legislaţia comunitară. Liberalizarea valutară este binevenită şi în cazul scoaterii valutei în numerar din Republica Moldova. Evident că respectivele reguli au fost adoptate şi operează în România din perspectiva dobândirii calităţii de membru cu drepturi depline al Uniunii Europeane iar în Republica Moldova în calitate de stat cu tendinţa de asociere şi aderare la U.E.

Primul pas, îl putem considera ca fiind deja făcut, ceea ce este un semnal de pornire pe căile străbătute de statele candidate la UE şi de cele care deja au aderat la UE. Aceasta o spunem cu referire la domeniul valutar. Menţionăm că trecerea la EURO, ar reclama cu certitudine şi modificări esenţiale în Legea R.M. cu privire la reglementarea valutară pe teritoriul R. Moldova. Astfel, pe lângă liberalizarea care deja a demarat, EURO, dobândind statut de monedă ce treptat va lua locul leului moldovenesc, va face inerente unele reglementări care ar permite deplasarea de sume băneşti în condiţii mai mult sau mai puţin egale cu cele de deplasare a valutei naţionale pe teritoriul statului nostru. Aceasta vis-a-vis de teritoriul european. În ceea ce priveşte limitele impuse de lege la părărsirea teritoriului UE, se vor stabili, inclusiv pentru Republica Moldova, de către actele normative comunitare, teritoriul nostru fiind sub autoritatea reglementărilor europene, prin prisma perspectivelor actuale ale Republicii Moldova

După atribuirea statutului de monedă naţională a R. Moldova monedei unice europene, evident că şi sintagma „leul moldovenesc“ nu va putea fi utilizată decât cu referire la trecut, unica monedă ce ar servi drept etalon va fi doar EURO.

În acelaşi context, menţionăm că si la capitolul impozite şi taxe, atât la nivelul Constituţiei statului nostru, cât şi la nivelul legislaţiei de specialitate va fi necesară operarea de modificări întru racordarea şi uniformizarea aplicării principiilor sistemului financiar şi fiscal.

Însă până la atingerea respectivului nivel, de necesitate a modificărilor ce vor trebui operate legislaţiei valutare, imperativul care ne stă în faţă este cel ce vizează modificările ce trebuie operate Constituţiei Republicii Moldova. Doar când legea fundamentală va conferi un statut special, pentru început, monedei unice europene, după care o va împuternici să ia locul leului moldovenesc, modificările despre care s-a menţionat vor dobândi şi ele calitatea de imperative ale BNM în domeniul valutar.

Desigur că toate acestea vor deveni imperative la rândul lor, la momentul oportun, în conformitate cu paşii realmente făcuţi pe parcursul european al Republicii Moldova.