Generalităţi privind activitatea teroristă. Trăsături, esenţă, ripostă

Vitalie Sîli, doctor în drept

Activitatea teroristă, caracterizată drept una din cele mai josnice şi injuste modalităţi de promovare a propriilor concepţii şi de soluţionare a unor situaţii cu conotaţii dubioase, a ajuns în prezent să menţină senzaţia de pericol continuu ce planează asupra celor mai importante valori sociale. Terorismul este o ameninţare foarte gravă la adresa securităţii naţionale şi internaţionale. Gravitatea fenomenului, constă în abilitatea reţelelor şi organizaţiilor teroriste de a surprinde prin modul de a acţiona, prin felul de a folosi potenţialul tehnic şi financiar de care dispun teroriştii, prin gradul ridicat de incertitudine şi de creare a unei stări de spaimă care însoţesc actele teroriste dar mai ales dificultăţile care apar în explicaţia actului în sine. Metodele teroriste au început a fi utilizate destul de larg de către adepţii anumitor ideologii sau curente de opinii. În acest context, persistă necesitatea studierii diverselor aspecte ale terorismului, în scopul cunoaşterii acestui fenomen şi al elaborării şi implementării unor metode eficiente de prevenire şi contracarare a acestuia. Cuvinte-cheie: terorism, activitate teroristă, prevenirea terorismului, combaterea terorismului, legislaţia naţională şi internaţională privind prevenirea şi combaterea terorismului, cooperarea internaţională în prevenirea şi combaterea terorismului.

Terrorist activity is characterized as one of the meanest and illegitimate ways of advocating someone`s believes and of settling some situations with suspicious implication. Today it came to a point when it maintains the feeling of constant danger that is jeopardizing the most important social values. Terrorism is a very serious threat to the national and international security. The seriousness of the phenomenon consists in the ability of terrorist networks and organizations to strike by the way of acting, by the way of using the technical and financial potential of terrorists, by the high level of incertitude and by creating a feeling of fear, which accompany terrorist attacks, but most of all the difficulties that appear in the effort to explain the act itself. Supporters of certain ideologies or movements of opinion started to use terrorist methods largely. In this connection, the necessity to study various aspects of terrorism is a constant need, particularly with a view of a better understanding of the phenomenon of terrorism, as well as for the working out and implementation of some efficient methods aimed at preventing and combating this evil. Key words: terrorism, terrorist activity, prevention of terrorism, fight against terrorism, national and international legislation on preventing and combating terrorism, international cooperation in preventing and combating terrorism.

Activitatea teroristă, caracterizată drept una din cele mai josnice şi injuste modalităţi de promovare a propriilor concepţii şi de soluţionare a unor situaţii cu conotaţii dubioase, a ajuns în prezent să menţină senzaţia de pericol continuu ce planează asupra celor mai importante valori sociale. Metodele teroriste au început a fi utilizate destul de larg de către adepţii anumitor ideologii sau curente de opinii. În acest context, persistă necesitatea studierii diverselor aspecte ale terorismului, în scopul cunoaşterii acestui fenomen şi al elaborării şi implementării unor metode eficiente de prevenire şi contracarare a acestuia.

Utilizarea teroarei în calitate de armă împotriva duşmanilor pentru a şoca şi a intimida este probabil o metodă tot aşa de veche ca şi omenirea. Ori, ceea ce noi numim astăzi „terorism“, este o noţiune mult mai specifică, cu conotaţie criminală, înţelegîndu-se utilizarea violenţei împotriva populaţiei civile (non-combatanţilor), în condiţii de pace şi împotriva unor ţinte mult mai puternice decît însăşi teroriştii.

Deşi este atacat din toate părţile, terorismul dispune încă de resurse importante, comunică prin reţele electronice şi recurge la acţiuni din ce în ce mai violente. Mai mult, el se extinde în toate mediile şi cuprinde aproape toate activităţile umane, întrucît acest fenomen este unul antivaloare ce vizează distrugerea caracterului eficient al oricăror acţiuni progresiste.

Astfel, terorismul este generat de adîncirea diferenţelor dintre civilizaţiile moderne şi lumea rămasă în mizerie, subdezvoltare şi neputinţă. Această lume chinuită nu produce ea însăşi terorism, însă ciocnirea dintre entităţile ei cu interesele civilizaţiei moderne, generează şi întreţine fenomenul terorist.

Totodată, comunitatea mondială a fost suficient de comprehensivă în raport cu ameninţarea terorismului şi suficient de unită ca să întreprindă măsuri de contracarare a acestui fenomen, începînd cu anul 1937, cînd de către Liga Naţiunilor a fost adoptată Convenţia privind Prevenirea şi Combaterea Terorismului.

Valurile acţiunilor teroriste au atins apogeul în ultimele 3 decenii ale secolului XX. Cel mai dramatic efect l-a avut atacul din 11 septembrie 2001 contra Statelor Unite, care a modificat în mod radical perceperea pericolelor ce le comportă terorismul1.

Terorismul este o ameninţare foarte gravă la adresa securităţii naţionale şi internaţionale. Gravitatea fenomenului, constă în abilitatea reţelelor şi organizaţiilor teroriste de a surprinde prin modul de a acţiona, prin felul de a folosi potenţialul tehnic şi financiar de care dispun teroriştii, prin gradul ridicat de incertitudine şi de creare a unei stări de spaimă care însoţesc actele teroriste dar mai ales dificultăţile care apar în explicaţia actului în sine.

Activitatea teroristă, în esenţă, reprezintă o negare radicală a tuturor normelor, principiilor şi valorilor ce caracterizează relaţiile interumane în lumea civilizată cu perspectiva unei provocări majore la adresa stabilităţii internaţionale.

Fenomenul terorist, prin modalităţile operaţionale folosite, nu face altceva decît să adîncească şi mai mult discrepanţele dintre democraţiile existente şi societăţile nondemocratice, dintre societăţile pline de prejudecăţi şi cele nonconformiste, dintre adepţii diverselor curente religioase, dintre păturile sociale al căror decalaj social şi economic este considerabil.

Din aceste motive, statele care constituie, concomitent, principalii garanţi ai respectării drepturilor fundamentale ale omului, sunt afectate nemijlocit de acţiunile teroriste.

Principalele ţinte finale, vizate explicit sau implicit, sunt obligate să identifice şi să utilizeze în practică instrumente normative şi acţionale mai eficiente în eforturile individuale şi multilaterale destinate prevenirii şi combaterii terorismului, trecînd peste divergenţele de orientare politică, religioasă, economică în realizarea unei viziuni internaţionale unitare în abordarea teoretică şi practică a fenomenului.

Astfel, este recunoscută necesitatea întăririi cooperării internaţionale în problematica antiteroristă, pe baza unei viziuni mai ample şi mai profunde, conform căreia demersurile de combatere activă a terorismului trebuie dublate şi de activităţi pe diverse planuri, destinate prevenirii apariţiei şi dezvoltării acestuia.

Analiza riscurilor şi ameninţărilor cu impact direct asupra modului de funcţionare a instituţiilor statale cu atribuţii în securitatea naţională prin prisma actualelor evoluţii internaţionale în domeniul securităţii, scoate în evidenţă caracterul dinamic, complex şi fluid al acestora.

Evoluţia acestui flagel în timpul ultimilor ani sa datorat, printre altele, revizuirii strategiei şi tacticii principalelor grupări teroriste, accentuării compartimentării şi specializării, orientării acţiunilor asupra obiectivelor de infrastructură, proliferării actelor de terorism prin sacrificiu şi diversificării surselor de ordin logistic2.

Terorismul, fiind un fenomen social violent, foloseşte pe larg diverse mijloace de distrugere şi înspăimîntare. Asemenea activitate este practicată, de regulă, pentru soluţionarea conflictelor reale şi fictive, precum şi în scopul satisfacerii intereselor teroriştilor, fiind dictată de setea de profit sau de alte motive, inclusiv ideologice sau religioase. Din acest motiv este inadmisibilă ignorarea activităţii antiteroriste complexe, fiind necesară sporirea atenţiei acordate genezei şi evoluţiei tuturor manifestărilor terorismului, precum şi studierii practicii existente de prevenire şi combatere a terorismului.

Aşadar, considerăm că pentru a fi eficientă activitatea de prevenire şi combatere a terorismului trebuie să fie elaborată şi realizată atît pe dimensiunea internă, cît şi pe cea internaţională. Terorismul, caracterizat prin implicaţiile sale politice, sociale, militare, financiare, umane afectează desfăşurarea normală a vieţii în ultimele decenii ale secolului XX şi continuă să pericliteze chiar conţinutul democraţiei din lumea occidentală, din care cauză necesită elaborarea urgentă a unei strategii eficiente de combatere a terorismului şi de sporire a cooperării internaţionale în prevenirea şi combaterea activităţii teroriste de către fiecare ţară în parte3.

Pînă la moment, teritoriul şi obiectivele Republicii Moldova nu au fost ţinte ale unor atacuri teroriste, fapt care se datorează într-o anumită măsură activităţii de prevenire desfăşurată de către organele naţionale abilitate cu prevenirea şi contracararea fenomenului terorist.

Dar, activităţile în continuare ale acestor structuri de stat trebuie orientate spre sporirea eficienţei activităţii antiteroriste, care ar cuprinde următoarele acţiuni: studierea permanentă a practicii de aplicare a măsurilor antiteroriste atît la nivel naţional, cît şi la cel internaţional, elaborarea unor programe concrete ce ar cuprinde diverse aspecte ale activităţii antiteroriste, precum şi perfecţionarea continuă a celor existente, în scopul actualizării permanente a lor şi concordării cu realitatea obiectivă, controlul periodic al obiectivelor de importanţă majoră şi risc sporit, iar în caz de necesitate, permanent, inclusiv prin mijloace speciale, instruirea şi autoinstruirea profundă şi multilaterală a specialiştilor implicaţi în activitatea antiteroristă, pregătirea şi efectuarea unor operaţiuni antiteroriste instructive ce ar cuprinde modelarea diverselor situaţii şi probarea mai multor modalităţi de acţiune, sistematizarea şi stocarea informaţiei operative în modul care ar permite acces rapid şi detaliat la cele mai importante aspecte ale cazului, sensibilizarea opiniei publice privind importanţa, necesitatea şi rolul activităţii antiteroriste, precum şi privind semnificaţia cunoaşterii particularităţilor şi participării la acest proces a tuturor membrilor societăţii, schimbul de experienţă cu organele similare din alte state, preluarea şi implementarea aspectelor pozitive în propria activitate.

Ţara noastră, deşi se află la intersecţia unor interese geopolitice şi geostrategice, conform datelor rezultate din analiza şi monitorizarea situaţiei interne, a evoluţiei evenimentelor în condiţii obişnuite, nu reprezintă, deocamdată, un spaţiu de confruntare teroristă, nici unul de generare a terorismului, nefiind atestate nici premize importante şi stringente care ar constitui un mediu favorabil dezvoltării unor acţiuni de acest gen.

Totuşi, din cauza că activitatea teroristă se exteriorizează prin multiple forme şi tipuri, aceasta, într-un fel sau altul, poate afecta şi ţara noastră. De altfel, există o anumită certitudine în faptul că Republica Moldova nu a fost, nu este şi nu va fi generatoare de terorism. Din aceste motive, considerăm că ameninţările majore de natură teroristă la adresa Republicii Moldova, în măsura în care vor exista, nu pot fi decît conjuncturale şi tranzitorii. Ele pot rezulta dintr-o extindere a spaţiului de instabilitate pe interior (regiunea transnistreană, necontrolată de autorităţile ţării noastre), din confruntarea ideologiilor şi practicilor fundamentaliste sau de altă natură şi de existenţa unor regiuni care prin instabilitatea lor pot afecta Republica Moldova (zona Balcanilor, spaţiul caucazian şi cel al Mării Negre), din degradarea semnificativă a instituţiilor interne şi proliferarea şi în ţara noastră a reţelelor şi structurilor crimei organizate. În prezent şi, probabil, pe termen scurt, ameninţările şi riscurile de natură teroristă care pot afecta ţara noastră rezultă din:

— existenţa unei regiuni necontrolate de autorităţile Republicii Moldova în stînga Nistrului;

— degradarea continuă a nivelului de existenţă şi proliferarea infracţionalităţii de toate tipurile;

— extinderea în continuare, inclusiv şi pe teritoriul nostru, a traficului de droguri, reţelelor de prostituţie şi a traficului de carne vie;

— evoluţia structurilor economiei subterane, a spălării banilor şi activităţilor ilegale;

— prezenţa unor minorităţi kurde, musulmane, islamice care ar putea încerca să constituie şi la noi unele baze, puncte sau structuri de susţinere a terorismului (islamist, îndeosebi);

— existenţa unor persoane care, în lipsa altor mijloace şi activităţi care să le aducă prosperitate, pot fi racolate în organizaţii, structuri şi reţele teroriste.

Analiza particularităţilor activităţii teroriste, a cauzelor şi condiţiilor care o determină, a motivelor şi scopurilor utilizării acesteia permite formularea concluziei privind existenţa posibilităţii de conturare şi chiar manifestare a unor ameninţări de natură teroristă, directe sau indirecte, la adresa ţării, a unor organizaţii, instituţii, întreprinderi sau cetăţeni, precum şi la adresa unor persoane, grupuri, reprezentanţe ale unor instituţii internaţionale sau ale altor state (ambasade, reprezentanţe, firme, consulate, misiuni, turişti, delegaţii etc.) care se află temporar sau permanent pe teritoriul ţării noastre. Aceste ameninţări pot să constituie elemente ale războiului terorist care afectează multe state ale lumii. Totuşi, considerăm că, de regulă, astfel de acţiuni — în cea mai mare parte, marginale sau punctiforme — vor avea obiective limitate şi numai în mod indirect vor putea contribui la extinderea, şi în spaţiul de interes strategic pentru Republica Moldova, a războiului terorist4.

Pentru a percepe aceste ameninţări este necesar a le elucida şi descrie, reieşind din specificul ţării noastre. Astfel, sub aspectul tematicii supuse analizei pot fi evidenţiate următoarele ameninţări:

— posibilitatea atacării unor depozite de armament şi muniţii în vederea procurării de mijloace necesare unor acţiuni de tip terorist şi nu numai; organizarea pe teritoriul ţării a unor ambuscade sau asasinate care să vizeze lideri politici europeni, americani, ruşi, ai lumii musulmane etc. aflaţi în vizite, în activităţi oficiale sau cu alte prilejuri în Republica Moldova, sau alte persoane, grupuri, instituţii etc.;

— posibilitatea atacării unor instituţii bancare în scopul obţinerii resurselor financiare necesare pentru asigurarea desfăşurării activităţii teroriste;

— şantajarea unor persoane, firme şi chiar instituţii pentru obţinerea unor profituri şi crearea unei stări de nesiguranţă care să faciliteze economia subterană, spălarea banilor etc.;

— acţiuni ale unor organizaţii teroriste internaţionale de recrutare a unor persoane (chiar şi specialişti) sau personalităţi din Republica Moldova care să facă parte din respectivele reţele sau să îndeplinească temporar, contra unor sume mari de bani sau în virtutea unor convingeri, misiuni punctiforme (asasinate, misiuni ciberteroriste, trafic de influenţă, distrugeri etc.);

— acţiuni ale terorismului etnic, coroborate cu influenţe ale reţelelor fundamentaliste sau naţionaliste;

— posibilitatea procurării de către terorişti şi organizaţii teroriste a unor mijloace nucleare, chimice şi biologice care să fie folosite în ţară sau în afara acesteia în acţiuni teroriste;

— organizarea, pe teritoriul ţării, a unor baze, reţele, puncte subversive, noduri de comunicaţii, zone de transfer şi alte elemente care ţin de structuri teroriste de diferite nuanţe şi orientări; atacuri teroriste asupra unor reprezentanţe ale marilor puteri, structurilor NATO, organismelor internaţionale sau structurilor de combatere a terorismului internaţional;

— acţiuni ale terorismului transfrontalier, printre care pot fi menţionate ciberterorismul, terorismul psihologic, terorismului patologic, genetic şi celui aleator;

— acţiuni ale terorismului mediatic.

Ameninţările de tip terorist au depăşit, în multe ţări din lume, cadrul infracţionalităţii şi crimei organizate, din care motiv este necesar a întreprinde un set de măsuri adecvate, ce ar avea efect anihilator major asupra acestora, printre care se înscriu următoarele:

1. elaborarea unei concepţii de luptă antiteroristă, integrată concepţiei europene şi euroatlantice pe această temă;

2. definitivarea planului de implementare şi realizare a concepţiei de luptă antiteroristă;

3. stabilirea măsurilor concrete de protecţie a populaţiei, a valorilor, instituţiilor de stat, a proprietăţii şi comunităţii împotriva acţiunilor teroriste;

4. constituirea unei structuri de forţă specializată care va îndeplini astfel de misiuni;

5. stabilirea competenţelor, a modului de cooperare şi a responsabilităţilor ce revin fiecăreia din instituţiile angajate în acest sens;

6. elaborarea şi implementarea unui sistem eficient de pregătire a forţelor;

7. alocarea resurselor necesare5.

Pentru a se proteja împotriva terorismului, o societate trebuie să dispună de mai multe resurse, printre care: sisteme de supraveghere complexă şi de evaluare operativă a riscurilor şi ameninţărilor de tip terorist (pentru aceasta, nu sunt suficiente mijloacele specializate, oricît ar fi ele de complexe şi de sofisticate; este necesar ca societatea să aibă un grad înalt de integralitate şi de omogenitate); sisteme de comunicare rapide şi sigure; legislaţie adecvată, dar care, pe cît posibil, să nu ofenseze alte state, alte structuri, sisteme de valori etc., ceea ce este foarte greu de realizat, mai ales dacă societăţile respective sunt mari puteri; structuri de informaţii performante; structuri de ordine publică bine puse la punct şi perfect integrate; forţe speciale6.

Sub aspectul asigurării unei reglementări corespunzătoare, în decembrie 2005, Consiliul Europei a adoptat Strategia Europeană pentru lupta împotriva terorismului, document care a oferit cadrul activităţilor UE în acest domeniu. Astfel, angajamentul strategic al Uniunii este combaterea terorismului global respectînd în acelaşi timp drepturile omului şi apărarea cetăţenilor europeni prin asigurarea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Strategia grupează toate acţiunile sub patru linii directoare: Prevenire, Protejare, Urmărire, şi Răspuns. Planul de Acţiune revizuit urmăreşte acest tipar şi are drept scop stabilirea clară a obiectivelor UE şi a modalităţilor prin care aceste obiective pot fi atinse.

1. Prevenire

Primul obiectiv al Strategiei este acela de a preveni transformarea indivizilor în potenţiali terorişti prin confruntarea factorilor care pot duce la radicalizare şi recrutare, atît în Europa, cît şi la nivel internaţional.

Priorităţile UE pentru prevenirea acestor efecte constau în:

— dezvoltarea unor abordări comune privind problemele comportamentale, în particular referitor la utilizarea internetului în conexiune cu terorismul;

— abordarea recrutărilor în medii cheie, spre exemplu locuri de detenţie, centre religioase de pregătire şi rugăciune, în special prin implementarea unor piese legislative care să încadreze aceste activităţi ca şi infracţiuni;

— crearea unei strategii media şi de comunicare care să permită o mai mare transparenţă a politicilor UE;

— promovarea bunei guvernări, a democraţiei, educaţiei şi prosperităţii economice prin programe de asistenţă comunitare sau ale Statelor Membre;

— dezvoltarea dialogului inter-cultural atît în interiorul, cît şi în exteriorul Uniunii.

Pentru atingerea acestor obiective, în decembrie 2005, Consiliul a adoptat Strategia şi Planul de Acţiune pentru contracararea radicalizării şi recrutării, documente care sunt revizuite anual. Această strategie are la bază următoarele elemente, atît la nivel comunitar, cît şi la nivel naţional:

— factori de facilitare;

— factori motivaţionali;

— factori structurali;

— aprofundarea/înţelegerea şi revizuirea abordărilor.

În aprilie 2008, Consiliul a ajuns la un acord cu privire la adoptarea unei Decizii-cadru privind combaterea terorismului, scopul acesteia fiind introducerea în legislaţia comunitară a trei noi infracţiuni: provocarea publică în vederea comiterii de acte teroriste, recrutarea în vederea desfăşurării de activităţi teroriste şi pregătirea în vederea desfăşurării de activităţi teroriste, care au fost incluse şi în legislaţia penală a Republicii Moldova.

Pentru a obţine succes în activitatea de combatere a terorismului este necesar a percepe complexitatea fenomenului respectiv, dar şi aspectele particulare ce o caracterizează. În cel din urmă sens, activitatea teroristă constă, la nivel de realizare practică, din actele teroriste comise, care posedă anumite trăsături care le caracterizează, în principal, prin7:

— intenţia de a crea o stare de alertă. Un element al activităţii teroriste, din punct de vedere al laturii obiective, este acela al înfricoşării populaţiei; faptul că populaţia a fost speriată, tulburată, agitată etc. este o trăsătură specifică infracţiunii săvîrşite cu violenţă, de natură a atrage răspunderea penală a autorului;

— acţiunea prin surprindere şi fără nici un fel de discriminare a victimelor, prin care se urmăreşte, pe lîngă uciderea unei persoane sau distrugerea unei valori „naţionale“ şi perturbarea gravă a relaţiilor interumane; din acest motiv, autorii actelor teroriste concep cu minuţiozitate un plan de acţiune pe care îl pregătesc şi execută într-o modalitate mereu perfecţionistă, de natură a produce neîncredere, nesiguranţă, un climat de pericol general sau comun;

— folosirea de metode şi mijloace tot mai performante, capabile să producă o stare de pericol general sau comun (,,oameni bombă“, maşini capcană, produse toxice, etc.). Noţiunea de pericol social presupune o acţiune care are ca rezultat suprimarea vieţii sau lezarea integrităţii corporale a unui număr cît mai mare de persoane;

— folosirea unor persoane de multe ori nevinovate ca ţinte sau obiecte de şantaj, în vederea obţinerii de avantaje politice transformă automat „lupta pentru libertate“ în acte de natură criminală. Orice act de violenţă sau ameninţare cu violenţa împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane necombatante, cu scopul de a manipula public populaţia sau guvernul, poate fi încadrat în conceptul de act terorist.

Din punct de vedere al modalităţii de execuţie a acţiunii directe putem menţiona:

a) Atentatul terorist. Este modalitatea prin care se urmăreşte, de obicei, suprimarea fizică a unor personalităţi marcante ale vieţii politice, economice, sociale, religioase, militare etc. Atentatul terorist se deosebeşte de celelalte forme de terorism prin faptul că victima aleasă trebuie să reprezinte un „simbol al duşmanului“.

b) Atacul terorist asupra obiectivelor fixe. Deosebit de grave, actele săvîrşite asupra diferitelor obiective fixe constituie o altă formă de manifestare exacerbată a fenomenului terorist. Acestea fiind într-un număr tot mai mare, consecinţele deosebite ale acestora şi diversitatea metodelor, procedeelor şi mijloacelor folosite scot în evidenţă factorii de risc determinaţi şi nedeterminaţi ai acestora care trebuie identificaţi şi luaţi în considerare.

c) Atacul terorist asupra obiectivelor mobile. În ce priveşte obiectivele mobile, trebuie remarcat faptul că, în ultimii ani mijloacele de transport au constituit o ţintă preferată a actelor teroriste, fiind vizate tot mai frecvent cele de transport aerian, naval, feroviar şi rutier.

Printre principalele metode utilizate de terorişti în comiterea acţiunilor lor care au vizat mijloacele de transport, menţionăm:

— deturnarea;

— provocarea de explozii în scopul distrugerii mijlocului de transport şi producerii de victime omeneşti;

— atacul armat asupra mijloacelor de transport, rezultanta fiind uciderea pasagerilor şi luarea de ostatici.

În funcţie de metodele, procedeele şi mijloacele folosite de terorişti în acţiunile lor care au vizat obiective mobile atenţie deosebită vom acorda atacurilor comise împotriva principalelor mijloace de transport, astfel:

1. Acte teroriste ce au vizat aeronave, cunoscute sub denumirea de terorism aerian. Periculozitatea actelor de piraterie aeriană este pusă în evidenţă de faptul că anual în lume călătoresc pe calea aerului peste 1 miliard de persoane, oricare dintre ele putînd fi potenţiale victime ale deturnărilor. În acelaşi timp, oricare pirat al aerului ştie că acţiunea sa este în centrul atenţiei în orice parte a lumii.

Recrudescenţa actelor teroriste, vîrful de lance al acestora fiind 11 septembrie 2001, au determinat o aşa-zisă concurenţă între experţii în domeniul înaltei tehnologii şi cei ai terorii. Totuşi, unele tentative de introducere a armamentului la bordul aparatelor au reuşit, ceea ce a condus la dezastre.

Deturnarea este una din metodele principale folosite de organizaţiile şi grupările teroriste împotriva aeronavelor. Ea reprezintă actul premeditat de capturare a unei aeronave de către terorişti, luarea de ostatici a membrilor echipajului şi a pasagerilor şi obligarea echipajului de a schimba ruta de deplasare şi destinaţia finală, făcute în scopul acceptării de către unele autorităţi statale a revendicărilor formulate de comandoul terorist.

2. Acte teroriste care au vizat nave maritime sau fluviale.

Studierea cazuisticii fenomenului terorist pe plan internaţional relevă faptul că tot mai des navele maritime şi fluviale au devenit ţinte ale atacurilor teroriste. Amintim două dintre acţiunile comise pe glob asupra unor nave de transport maritim, din care se pot reţine metodele şi mijloacele utilizate de terorişti.

Potrivit unor date publicate de Biroul Maritim Internaţional, cu sediul la Londra, în ultimul timp se atestă o creştere alarmantă a actelor de piraterie maritimă.

Astfel, se apreciază că numai în ultimii ani, s-au înmulţit asemenea acte, în special în mările şi oceanele Orientului Îndepărtat, numărul acestora depăşind cifra de 100. Zonele în care pirateria maritimă este în prezent foarte activă — potrivit aprecierilor analiştilor sunt Golful Thailandei, Strîmtoarea Malacca, coasta Africii Occidentale, estul Mării Mediteraneene şi Marea Caraibilor. Potrivit statisticii Administraţiei Portuare din New York, în ultimii 25 de ani s-au înregistrat, în întreaga lume, peste 300 de acte de terorism maritim.

3. Acte teroriste ce au vizat mijloace de transport feroviare sau rutiere. Pornind de la faptul că asigurarea unei circulaţii normale feroviare şi rutiere constituie una din condiţiile vitale pentru buna desfăşurare şi organizare a vieţii social-economice din oricare stat, organizaţiile şi grupările teroriste, sesizînd dificultăţile ce pot fi provocate mecanismului economico-social din orice ţară prin dereglarea acestui circuit, au recurs la multiple acte teroriste, ce au vizat direct aceste mijloace, folosind metode şi procedee din cele mai diverse, avînd acelaşi scop final8.

Generalizînd, putem afirma că analiza metodelor folosite de terorişti, descoperă mai multe scopuri vizate de către aceştia şi anume: înspăimântarea, prin care se urmăreşte distrugerea moralului societăţii şi, instaurarea haosului, a neliniştii, insecurităţii, crearea unui climat de panică; provocarea acţiunilor de contracarare, pe cât posibil exagerate din partea statului; influenţarea opiniei publice; influenţarea evoluţiei publice; strivirea rezistenţei sociale -aduce societatea în situaţia de a fi incapabilă să mai reacţioneze; strângerea de fonduri şi logistică pentru scopurile lor; lichidarea anumitor personalităţi indezirabile sau pe care teroriştii vor sa le scoată din scena publică; condamnarea „terorizarea“ celor pe care îi consideră „vinovaţi de ceva“; consolidarea moralului propriilor combatanţi şi menţinerea acestuia la un nivel cât mai ridicat; concesii ale puterii, cum ar fi eliberarea teroriştilor arestaţi9.

În astfel de condiţii, se consolidează şi mai mult necesitatea de contrapunere activităţii teroriste a unor pîrghii eficiente ce ar contribui la anihilarea eficientă a acesteia. Scopul principal, urmărit în acest context, constă în asigurarea unui mediu de securitate eficient, a unor posibilităţi de asigurare a drepturilor şi libertăţilor omului, a menţinerii legalităţii şi aptitudinii de soluţionare a divergenţelor existente în cadrul oricărei societăţi numai prin intermediul unor mecanisme civilizate şi adecvate cerinţelor de bază înaintate faţă de convieţuirea paşnică în cadrul societăţii.