Parteneriatul dintre Uniunea Europeană şi statele maghreb în contextul provocărilor ce stau în faţa unei integrări regionale aprofundate (partea I)

Abdelaziz MUKHTAR, doctorand, ULIM
Recenzent: Natalia OSOIANU, doctor în drept, lector superior

Maghreb is a region with a very rich development potential. Located between sub-Saharan Africa and the European Union, on the one hand, and the Eastern Mediterranean, on the other hand, the Maghreb has the advantage of having access to both the Atlantic coast and in the coastal area of the Mediterranean Sea, as well as potential routes to inland transport. It also has considerable natural and human resources, as well as the common cultural and linguistic links. Keywords: European Union, Maghreb, partnership, integration, reforms.

Maghrebul este o regiune cu un potenţial de dezvoltare foarte bogat. Situat între Africa Subsahariană şi Uniunea Europeană, pe de o parte, şi estul Mediteranei, pe de altă parte, Maghrebul dispune de avantajul de a avea acces atât la coasta Atlanticului, cât şi la zona de coastă a Mării Mediterane, precum şi la potenţiale căi de transport terestre. De asemenea, dispune de resurse naturale şi umane considerabile, precum şi de legături culturale şi lingvistice comune. Cuvinte cheie: Uniunea Europeană, Maghreb, parteneriat, integrare, reforme.

De la bun început trebuie să remarcăm faptul, că deşi Maghrebul este una din regiunile cele mai apropiate de continentul european din punct de vedere evoluţional, acesta în continuare rămâne a fi una dintre regiunile cel mai puţin integrate ale lumii. Prin urmare, potenţialul său de dezvoltare a rămas, în general, blocat. Din punct de vedere economic, costul „non-Maghrebului“ a fost estimat, în mai multe ocazii, la 1-2 % din PIB.1 Cu toate acestea, costul real al neintegrării merge dincolo de creşterea economică, incluzând securitatea şi dezvoltarea umană mai vastă în regiune.

Provocările cu care se confruntă regiunea au făcut obiectul mai multor documente, printre care cele enumerate mai jos.

Reformele democratice

Toate ţările din Maghreb trec printr-un proces de reformă politică. În sfera politică, cetăţenii au aşteptări mari în ceea ce priveşte participarea la viaţa publică, responsabilitatea, accesul la informaţii, libertatea de expresie şi accesul la justiţie. Societatea civilă a câştigat în importanţă şi este mai în măsură să îşi îndeplinească rolul de partener legitim al guvernării locale în crearea unor societăţi mai favorabile incluziunii. Îmbunătăţirea proceselor electorale a consolidat responsabilitatea în regiune. Parlamentele, la fel ca şi diverse partide/mişcări politice care şi-au făcut apariţia pe scena politică, au potenţialul de a deveni actori-cheie în acest sens. În acelaşi timp, instituţiile necesare protejării valorilor democratice, a statului de drept şi a respectării drepturilor omului sunt deficitare. În acest context, sarcina de a consolida şi promova reforme democratice care să respecte pe deplin normele internaţionale privind drepturile omului rămâne extrem de dificilă.

Reformele socio-economice

Creşterea în Maghreb continuă să fie prea slabă pentru a absorbi fluxurile mari de populaţie pe piaţa muncii, pentru a reduce sărăcia şi şomajul (situat, în 2011, între 10 % şi 18 % în Algeria, Maroc şi Tunisia şi la peste 30 % în Mauritania). În Raportul PNUD pe 2011 privind provocările dezvoltării în lumea arabă se estimează că, chiar luând în considerare un scenariu prudent (şi anume cu menţinerea ratelor actuale ale şomajului şi ale participării la piaţa muncii), ţările din Maghreb trebuie să creeze 1,8 milioane de locuri de muncă până în 2015 şi 7,8 milioane până în 2030.2 În plus, dacă nu se va reuşi să se creeze suficiente oportunităţi de ocupare a forţei de muncă, acest lucru ar putea duce în ultimă instanţă la agravarea sărăciei, în cazul în care capitalul uman reprezentat de tineret continuă să rămână neexploatat. În absenţa unei creşteri economice susţinute şi a unor politici eficace în favoarea ocupării forţei de muncă (inclusiv investiţii în capitalul uman şi promovarea unor condiţii de muncă decente), în rândul tinerilor se vor menţine niveluri ridicate de şomaj, iar sectorul informal va continua să reprezinte o proporţie semnificativă a economiei reale. La rândul lor, aceşti factori vor continua să prezinte riscuri semnificative pentru stabilitatea socială viitoare şi pentru procesul de tranziţie spre democraţie.

În multe dintre ţările din Maghreb, creşterea în agricultură a fost afectată de probleme structurale, cum ar fi investiţii limitate, disponibilitatea apei, degradarea solului, schimbările climatice şi accesul dificil la serviciile de bază. Sectorul agricol se confruntă cu provocarea de a genera o producţie mai mare şi de o mai bună calitate, cu alte cuvinte de a spori productivitatea agricolă, de a trece la metode de producţie durabile şi de a îmbunătăţi condiţiile de trai în zonele rurale, pe baza unor strategii pe termen lung.

În prezent, potenţialul de a dezvolta economii cu adevărat diversificate, pe baza emergenţei unui sector privat dinamic, este departe de a fi realizat. Maghrebul nu a reuşit până acum să creeze pieţe de consum regionale, să exploateze economii de scară şi să profite pe deplin de avantajul proximităţii sale faţă de Europa şi de principalele rute maritime intercontinentale pentru a dezvolta legături de producţie regionale, a deveni o verigă a lanţului valorii adăugate globale şi a atrage astfel mai multe investiţii. În prea multe cazuri, menţinerea unor economii închise a permis câtorva întreprinderi autohtone favorizate să prospere de pe urma avantajelor rezultate din manipularea pieţei sau a cadrului politic şi a cimentat poziţia de monopol. În plus, corupţia a fost identificată drept obstacol major în calea investiţiilor şi a afacerilor.

În contextul dezvoltării sociale şi umane, în ciuda unor importante realizări în unele domenii, în special al educaţiei şi al speranţei de viaţă, o parte semnificativă a populaţiei continuă să nu aibă acces la un loc de muncă adecvat, la protecţie socială sau la drepturi sociale. Mai mult, în majoritatea ţărilor din Maghreb, persistă diferenţe sociale interne considerabile, bogăţia fiind concentrată în câteva regiuni. Ca urmare, ţările din Maghreb rămân ţări de emigrare în principal către Europa, cu excepţia Libiei. Acestea sunt, de asemenea, ţări de tranzit pentru migraţia ilegală spre Europa. Dezvoltarea durabilă poate fi realizată numai dacă generaţia tânără dispune de un nivel bun de educaţie şi poate participa la viaţa socială şi economică în propria ţară. O populaţie cu un nivel bun de educaţie reprezintă o bază pentru stabilitate şi poate contribui la dezvoltarea unei societăţi democratice. Instituţiile de învăţământ superior sunt actori-cheie în tranziţia democratică, deoarece sunt responsabile de formarea unei noi generaţii de lideri şi educatori. În plus, în urma primăverii arabe, chestiunea reformei politicii culturale a dobândit o importanţă specială.

Ameninţări globale

Problemele reprezentate de terorism şi criminalitatea internaţională sunt motive de îngrijorare majoră în regiune şi în afara acesteia, în vecinătatea sudică extinsă, precum şi în Sahel. Al-Qaida din Maghrebul Islamic (AQMI) a alcătuit o reţea de terorism în special în Maghreb şi în Mali. Situaţia s-a deteriorat în urma conflictului din Libia, din cauza creşterii traficului de arme, persoane şi droguri şi a prezenţei luptătorilor jihadişti care au participat la conflict, regiunea sahelo-sahariană transformându-se astfel într-o zonă de instabilitate. De asemenea, conflictul a declanşat rebeliunea tuaregilor din nordul Mali, care a permis AQMI să îşi extindă şi mai mult influenţa.3 Pentru a realiza obiectivele stabilite de UE în Strategia sa pentru securitate şi dezvoltare în Sahel (care vizează Algeria, Mauritania, Mali şi Niger, dar a cărei punere în aplicare se concentrează pe ultimele trei ţări), va fi important să se colaboreze strâns cu ţările din Maghreb, care sunt direct afectate de situaţia din zona Sahara-Sahel, şi care au, în acelaşi timp, un rol activ în această zonă.

Mediul şi schimbările climatice

Maghrebul este o zonă care se confruntă cu numeroase provocări în domeniul mediului şi al exploatării resurselor naturale. Sunt necesare acţiuni naţionale şi regionale pentru a rezolva aspectele legate de mediu, inclusiv în ceea ce priveşte aerul, apa, mediul marin, solul şi biodiversitatea. Ţările din Maghreb sunt, de asemenea, foarte vulnerabile şi se confruntă deja cu consecinţele schimbărilor climatice, care ar putea avea efecte grave asupra principalelor sectoare ale economiei (de exemplu agricultura, turismul, preţurile la alimente). În acelaşi timp, regiunea oferă oportunităţi unice de a evolua spre o dezvoltare cu emisii reduse de carbon, în special punând un accent sporit pe energia regenerabilă şi eficienţa energetică, inclusiv prin proiecte şi politici transfrontaliere. Acest lucru ar contribui totodată la crearea de locuri de muncă şi la atragerea de investiţii în regiune.

UE este hotărâtă să îşi aprofundeze relaţiile bilaterale cu ţările din Maghreb. În acelaşi timp, consideră că diferitele organizaţii şi structuri regionale deja existente trebuie redinamizate pentru a răspunde provocărilor comune. UE este pregătită să îşi intensifice sprijinul, să dezvolte sinergii şi să amelioreze coordonarea cu iniţiativele existente la nivel bilateral.

Viitorul summit propus al Uniunii Maghrebului Arab (UMA) va fi un eveniment important, care va da un nou impuls integrării Maghrebului. Comisia Europeană şi Înaltul Reprezentant salută dialogul purtat până în prezent cu UMA şi se angajează să îl intensifice şi să abordeze noi domenii de cooperare, pornind în special de la activităţile tehnice deja întreprinse cu UMA.

Anumite cadre internaţionale pot fi utilizate pentru a facilita o cooperare sporită şi îmbunătăţită între ţările din Maghreb, precum şi cu vecinii acestora din nord şi sud. Uniunea pentru Mediterana (UpM) îşi poate utiliza flexibilitatea pentru a promova proiecte de cooperare subregionale în favoarea ţărilor din Maghreb. Grupul celor cinci ţări ale UE din sudul Mediteranei şi al ţărilor din Maghreb (aşa-numitul „5+5“ — Forumul Mediteranei de Vest este alcătuit din Algeria, Franţa, Italia, Libia, Malta, Mauritania, Maroc, Portugalia, Spania şi Tunisia) este valoros, deoarece asigură cooperarea dintre ţările în cauză, pe baza intereselor şi a obiectivelor comune, a căror realizare poate fi susţinută, în anumite cazuri, de UE, de exemplu prin finanţarea studiilor de fezabilitate sau pregătirea proiectelor.4 Iniţiativa „pays du champ“ (Algeria, Mali, Mauritania, Niger), menită să abordeze chestiunea Sahara-Sahel, în paralel cu strategia UE pentru Sahel, oferă, de asemenea, cadre pentru o colaborare strânsă cu Maghrebul.

De asemenea, trebuie luată în considerare dimensiunea continentală a Africii: regiunea Maghreb va continua să fie asociată iniţiativelor transregionale şi continentale în cadrul Strategiei comune Africa-UE, în special cu sprijinul programului panafrican, în momentul instituirii acestuia.

De beneficiile unei integrări mai strânse în Maghreb ar profita nu numai cetăţenii celor cinci ţări în cauză, ci şi vecinii acestora, inclusiv Uniunea Europeană. Pentru UE, dezvoltarea unei zone de stabilitate şi prosperitate în Maghreb, fondată pe răspunderea democratică şi statul de drept, este un obiectiv esenţial al relaţiilor noastre bilaterale şi poate fi intensificată numai printr-o abordare regională. Pentru ambele coaste ale Mediteranei, nu există decât beneficii de pe urma unei mai mari stabilităţi, a unor pieţe mai integrate, a contactelor interpersonale mai strânse şi a unor schimburi intelectuale, economice şi de culturale aprofundate.

În acest context, UE ar putea sprijini o serie de iniţiative în domeniile enumerate mai jos, mobilizând o serie de instrumente, de la dialog politic consolidat până la asistenţă tehnică şi proiecte specifice.

A. Reformele democratice

UE sprijină deja reformele democratice în statele din Maghreb, luând în considerare evoluţiile specifice fiecărei ţări în cauză. Pe lângă aceste acţiuni, UE poate:

— sprijini iniţiative regionale şi subregionale menite să consolideze organizaţiile şi reţelele societăţii civile în scopul promovării unui angajament mai profund în guvernanţa democratică, responsabilitate şi dialog politic. Acest lucru poate fi realizat prin mobilizarea Instrumentul european de vecinătate şi parteneriat, inclusiv a Facilităţii pentru societatea civilă a ţărilor din vecinătatea de sud, a Instrumentului european pentru democraţie şi drepturile omului şi a programului „Actorii nestatali şi autorităţile locale“. De asemenea, se pot organiza şi sprijini iniţiative subregionale, cum ar fi Forumul social din Maghreb, Forumul sindical din Maghreb, reţelele societăţii civile etc.;

— sprijini o cooperare şi schimburi intensificate între parlamentele ţărilor din Maghreb şi cele din statele membre ale UE şi Parlamentul European;

— sprijini în continuare eforturile ţărilor partenere din Maghreb de a-şi moderniza sistemele judiciare, inclusiv îmbunătăţirea accesului la justiţie, independenţa sistemului judiciar şi respectarea statului de drept;

— consolida capacitatea instituţională a autorităţilor locale din cadrul guvernanţei locale, a factorilor de decizie şi a celor care prestează servicii în special în ceea ce priveşte transparenţa, reformele descentralizate şi furnizarea de servicii de calitate către populaţie, prin cooperare inter pares cu autorităţile locale din UE;

— lansa un nou program pentru a consolida rolul mediei şi al culturii în Maghreb ca vectori ai democratizării, ai promovării libertăţii de expresie şi ai soluţionării conflictelor. Printre alte activităţi, acest program va promova cooperarea inter pares la nivel subregional, pentru a sprijini procesul de transformare a mediei controlate de stat într-o medie a serviciului public.

B. Ameninţări globale

Ţările din Maghreb au responsabilitatea primară în lupta împotriva terorismului şi a traficului de diferite tipuri. Succesul în acest domeniu depinde de o strânsă coordonare şi, prin urmare, UE sprijină toate eforturile pentru a promova o cooperare mai puternică între toate ţările din Maghreb în acest sens. Conflicte vechi şi nerezolvate, precum şi tensiuni continue rezultate din conflicte mai recente, reprezintă alte potenţiale ameninţări la adresa securităţii şi împiedică o integrare mai aprofundată. Din perspectiva UE, instabilitatea în regiunea Sahara/Sahel poate constitui o ameninţare şi la adresa propriei securităţi şi, în consecinţă, UE trebuie să îşi aprofundeze, la rândul său, dialogul prin intensificarea eforturilor de cooperare cu ţările din regiune. În plus, trebuie intensificate eforturile de reducere a traficului ilegal de substanţe chimice, biologice, radioactive şi nucleare (CBRN).

În acest context, UE poate:

— stabili contacte periodice între personalul militar al UE, Centrul de analiză a informaţiilor al Uniunii Europene, Europol şi autorităţile competente ale ţărilor din Maghreb, în scopul de a asigura un schimb mai eficace de informaţii;

— după caz, acorda consultanţă tehnică autorităţilor competente ale ţărilor din Maghreb şi structurilor active în lupta împotriva terorismului şi a traficului;

— participa la activităţi vizând securitatea în cadrul „5+5“, precum şi sprijini dezvoltarea acestora, în special când acestea se referă la activităţi civile şi militare care contribuie la gestionarea frontierelor aeriene, maritime şi terestre;

— sprijini sistemul judiciar, şcolile/centrele de formare poliţienească şi militară din statele din Maghreb la elaborarea programelor de formare deschise participanţilor regionali şi africani, prin furnizarea de consiliere tehnică, după caz;

— sprijini măsurile de dezvoltare a capacităţilor, schimburile tehnice şi schimbul de bune practici cu UE pentru a analiza condiţiile care determină propagarea terorismului şi încurajează rezistenţa societală faţă de instigarea, recrutarea şi radicalizarea violentă, în special în rândul tineretului;

— intensifica eforturile în cadrul iniţiativei privind centrele de excelenţă din UE în domeniul reducerii riscurilor CBRN;

— conform comunicărilor comune din 2011, sprijini eforturile de soluţionare a conflictelor şi de reconciliere, în special prin măsuri de consolidare a încrederii, în cazul în care UE este invitată să facă acest lucru de către părţile în cauză.5

C. Sprijinirea dezvoltării economice favorabile incluziunii

Problemele structurale reprezentate de o rată ridicată a şomajului, de nivelul scăzut al instituţiilor de învăţământ, formare şi a celor responsabile cu piaţa muncii, de un sector privat nedezvoltat şi de niveluri scăzute de integrare economică şi comercială sunt interconectate. În absenţa unui sector privat competitiv, vor fi create puţine locuri de muncă decente. Dacă nu se depun eforturi de reformare a politicilor în materie de educaţie şi ocupare a forţei de muncă, sectorul privat nu va fi în măsură să se dezvolte, iar în absenţa unor economii deschise şi integrate, concurenţa va rămâne limitată, pieţele neexploatate şi investiţiile necesare creării de locuri de muncă nu vor fi realizate.

Provocarea reprezentată de locurile de muncă

Educaţia şi formarea sunt esenţiale în contextul creării de locuri de muncă şi al capacităţii de inserţie profesională. În Maghreb, sistemele naţionale de învăţământ trebuie să pună un accent mai mare pe capacitatea de inserţie profesională, promovând în special o educaţie şi o formare profesională (EFP) de mai mare calitate şi pe valorificarea în mai mare măsură a acestor oportunităţi. În acelaşi timp, procesul de modernizare a sistemelor de învăţământ superior trebuie să continue, axându-se pe îmbunătăţirea calităţii şi relevanţei acestora pentru nevoile de pe piaţa forţei de muncă. În paralel, măsurile privind piaţa muncii bazate pe cerere ar trebui completate de un dialog social eficient.6

Politicile naţionale de educaţie şi de ocupare a forţei de muncă pot fi completate în mod util prin iniţiative regionale. În acest context, UE poate:

— sprijini crearea de reţele la nivelul Maghrebului între partenerii relevanţi în domeniul educaţiei/ocupării forţei de muncă (instituţiile de învăţământ şi partenerii sociali);

— contribui la consolidarea schimburilor tehnice privind EFP şi aspectele legate de ocuparea forţei de muncă în regiunea Maghreb, inclusiv între serviciile publice de ocupare a forţei de muncă;

— analiza posibilitatea de a efectua schimburi tehnice la nivelul Maghrebului privind anumite teme în contextul cadrului de acţiuni de la Marrakesh, vizând ocuparea forţei de muncă, capacitatea de inserţie profesională şi munca decentă;

— sprijini în continuare modernizarea sistemelor de învăţământ superior din ţările din Maghreb prin programele Tempus, Erasmus Mundus şi programele care le succed.

Aceste instrumente vor continua să fie utilizate pentru a promova convergenţa voluntară a sistemelor de învăţământ superior din ţările partenere cu evoluţia sistemelor din UE în contextul procesului de la Bologna.

Reprezentanţii sectorului privat din Maghreb au identificat drept cerinţe esenţiale pentru dezvoltarea sectorului privat următoarele elemente: dezvoltarea competenţelor, calitatea producţiei, accesul la finanţare, accesul la pieţe (atât în cadrul regiunii, cât şi în afara acesteia), dezvoltarea rurală şi dezvoltarea sectorului agroalimentar şi, mai ales, transparenţa reglementării şi securitatea juridică.

Guvernele trebuie să creeze un climat propice antreprenoriatului, inovării şi dezvoltării IMM-urilor, să garanteze condiţii de concurenţă echitabile pentru toţi operatorii şi să reducă ineficacitatea şi corupţia în cadrul administraţiei publice. În acest sens, un acces echitabil şi simplu la piaţa achiziţiilor publice prezintă o importanţă deosebită. Reţelele de antreprenori, camerele de comerţ şi alte părţi interesate pot oferi oportunităţi de sprijin reciproc, dar şi mecanisme pentru a identifica clienţii şi furnizorii. Un domeniu care merită o atenţie deosebită este promovarea spiritului antreprenorial al femeilor.

Ţările din Maghreb vor fi partenerii principali ai UE în noul Program-cadru de cercetare „Orizont 2020“, în cazul căruia cooperarea internaţională este deosebit de importantă.7 Aceste ţări vor fi implicate în elaborarea Agendei comune de cercetare şi inovare între UE şi ţările mediteraneene partenere. Ţările din Maghreb vor institui parteneriate cu UE prin dialoguri în materie de politică ştiinţifică, prin iniţiative comune de cercetare pentru a face faţă unor provocări societale comune legate de apă, securitatea alimentară, sănătate, mediu, energie, precum şi prin dezvoltarea capacităţilor de cercetare şi inovare.

Pe baza măsurilor de asistenţă pe care le acordă în prezent în regiune pentru sprijinirea dezvoltării sectorului privat, UE poate:

— sprijini crearea de reţele între oameni de afaceri din Maghreb, inclusiv prin intermediul asociaţiilor lor naţionale şi prin organizarea de evenimente;

— sprijini crearea unei reţele care să ofere consiliere întreprinderilor din Maghreb care intenţionează să investească în alte ţări din Maghreb (dezvoltarea planurilor de afaceri, cunoştinţe privind legislaţia locală etc.);

— furniza sprijin tehnic băncilor din Maghreb care doresc să îşi extindă activitatea în întreaga regiune (de exemplu, sistemele de plată);

— sprijini ţările partenere, prin intermediul noului Program European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (ENPARD), în adoptarea unor politici pentru o creştere mai solidă şi mai favorabilă incluziunii în zonele rurale şi în sectorul agroalimentar;8

— promova antreprenoriatul feminin, inclusiv prin mentorat, facilitarea accesului la finanţare şi sprijinirea asistenţei publice pentru întreprinderile nou-înfiinţate;

— furniza formare la locul de muncă şi îndrumare în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) în alte ţări partenere, adresate tinerilor profesionişti/noilor antreprenori care intenţionează să îşi înfiinţeze o societate, pentru a facilita crearea de noi întreprinderi şi dezvoltarea reuşită a ideilor de afaceri, pentru a consolida capacitatea furnizorilor de servicii de sprijin al întreprinderilor;

— în urma deciziei de majorare a capacităţii de creditare a Băncii Europene de Investiţii, a Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi a altor instituţii financiare europene, ar putea fi disponibilă o asistenţă suplimentară pentru a sprijini dezvoltarea IMM-urilor. Mai ales în acest domeniu, ar putea fi avută în vedere cooperarea cu viitoarea Bancă pentru Dezvoltare a Maghrebului;

— extinde Reţeaua întreprinderilor europene, care este deja prezentă în regiune, la ţările partenere care nu sunt încă acoperite de aceasta şi integra grupări şi alte reţele de întreprinderi în platformele europene de colaborare.

Cultura are o contribuţie deosebit de importantă la dezvoltarea umană, socială şi economică durabilă.

În regiunea Maghreb, UE poate sprijini dezvoltarea sectorului cultural ca vector pentru o dezvoltare durabilă a regiunii, prin încurajarea reformei politicii culturale şi consolidarea capacităţii factorilor de decizie din domeniul culturii, precum şi prin susţinerea promovării investiţiilor, a sectorului privat şi a dezvoltării capacităţilor antreprenoriale ale operatorilor culturali, în special la nivelul Maghrebului.

Schimburile comerciale

O mai mare integrare comercială regională între ţările din Maghreb, însoţită de instituirea unor zone de liber schimb aprofundate şi cuprinzătoare între partenerii din Maghreb şi UE, ar fi avantajoasă pentru ambele părţi. Întreprinderile şi investitorii din UE ar putea beneficia de pe urma unei mai mari dezvoltări şi integrări de piaţă, fapt care nu numai că le-ar oferi acces la pieţe de export mai vaste, dar ar integra totodată regiunea în reţelele de producţie ale acestora. Eliminarea barierelor existente în calea schimburilor comerciale, deschiderea frontierelor (inclusiv a frontierei dintre Algeria şi Maroc) şi integrarea regiunii în lanţurile de aprovizionare şi reţelele de producţie mondiale ar putea genera un potenţial economic considerabil. Astfel de evoluţii depind însă de voinţa politică a ţărilor partenere.

Pentru a încuraja o mai mare integrare comercială şi economică în Maghreb, UE şi-a axat sprijinul pe integrarea comercială diversificată şi sporită sud-sud, precum şi pe promovarea investiţiilor. La nivel bilateral, până în prezent UE şi-a concentrat eforturile asupra ţărilor care nu au aderat încă la OMC (Algeria şi Libia) şi asupra instituirii unor zone de liber schimb aprofundate şi cuprinzătoare (Maroc şi Tunisia).9 În sfârşit, crearea unei reţele de astfel de acorduri între UE şi Maghreb, precum şi între partenerii din Maghreb, ar contribui la realizarea proiectului unei comunităţi economice între UE şi partenerii săi din cadrul PEV.

Pe baza relaţiilor comerciale existente între UE şi ţările din Maghreb, UE poate:

— sprijini în continuare dezvoltarea legăturilor de producţie regionale prin exploatarea posibilităţilor cumulului de origine şi sensibilizarea în acest sens a membrilor zonei paneuromediteraneene, pe lângă promovarea viitoarelor norme adaptate exportatorilor (care au o importanţă deosebită pentru industria textilă, dar sunt relevante şi pentru industriile cu valoare adăugată mai mare);

— furniza în continuare sprijin şi expertiză tehnică pentru a însoţi procesul de integrare comercială şi economică în cadrul Uniunii Maghrebului Arab (UMA) şi a Acordului de la Agadir;10

— sprijini iniţiativele partenerilor din Maghreb pentru a sensibiliza opinia publică referitor la condiţiile aplicabile schimburilor comerciale şi investiţiilor, de exemplu prin intermediul Mecanismului euro-mediteraneean de facilitare a schimburilor comerciale şi a investiţiilor, pentru a reduce barierele netarifare în calea comerţului şi pentru a îmbunătăţi şi actualiza procedurile şi infrastructurile vamale în scopul promovării comerţului interregional;

— facilita comerţul cu produse industriale prin finalizarea pregătirilor pentru lansarea negocierilor referitoare la un acord privind evaluarea conformităţii şi acceptarea cu fiecare dintre ţările din Maghreb;

— consolida cooperarea cu comunitatea de afaceri din Maghreb pentru a permite întreprinderilor să îşi facă mai bine cunoscute interesele şi preocupările în ceea ce priveşte comerţul şi iniţiativele de investiţie în regiune. Instituirea unui forum al întreprinderilor UE-Maghreb ar putea reprezenta un prim pas în acest sens (va urma).